Producția de energie electrică din surse nucleare poluează. Adică produce deșeuri care nu pot fi distruse. Așa că trebuie depozitate.
Află, din acest articol, cum își gestionează acum România aceste deșeuri produse la Cernavodă și ce tip de depozit intenționează să își construiască, în următorii 25 de ani.
Informațiile au fost prezentate în cea mai recentă ediție a dezbaterilor Spot on Energy, de Elena Popescu, director general adjunct în cadrul Direcției Generale de Politici Energetice din Ministerul Energiei.
„În România, cele mai multe deșeuri nucleare sunt produse de centrala nucleară de la Cernavodă (pot produce deșeuri și alte firme, cum ar fi cele cu profil medical, care folosesc substanțe nucleare, dar în cantități mult mai mici - n.red.).
Combustibilul uzat - după ce stă 6-7 ani în bazinul de calmare de lângă reactorul nuclear - este încapsulat și transportat la așa-zisul depozit intermediar pentru deșeuri radioactive, situat pe amplasamentul centralei.
Acolo pot sta până la 50 de ani. După care ele ar trebui să fie transferate într-un depozit final (...)
Sunt condiții foarte stricte referitoare la gestionarea deșeurilor radioactive și depozitarea lor finală.
(La nivel european – n.red.) sunt angajamente pe care statul membru care dezvoltă un proiect nuclear trebuie să și le ia. Și să le și îndeplinească.
Când ai un proiect nuclear și te duci la Comisie (Comisia Europeană – n.red.) să ți-l analizeze din perspectivă Euratom, trebuie să prezinți și un plan de gestionare a deșeurilor nucleare și de dezafectare.
Avem o autoritate la nivel național, numită Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive care se ocupă de gestionarea acestor deșeuri.
Dar aș vrea să accentuez un lucru aici: potrivit directivei europene - pe principiul «poluatorul plătește» - e responsabilitatea Nuclearelectrica să își gestioneze în siguranță deșeurile, atât pe cele slab radioactive, cât și cele înalt radioactive (și combustibilul nuclear uzat, care este cel mai radioactiv). Dar trebuie spus că responsabilitatea finală asupra gestionării în siguranță a acestor deșeuri este a statului”, a precizat Elena Popescu.
De la inaugurarea primului reactor nuclear din lume din anul 1942, statele au încercat diverse forme de a scăpa de deșeurile radioactive.
Spre exemplu, Statele Unite au deversat deșeuri slab radioactive în Pacific, zeci de ani. Deșeurile erau lăsate la apă în special în zona coastelor Somaliei, din cauză că țara nu avea un guvern funcțional care să se opună acestor practici. Rusia și mai multe state europene au aruncat deșeuri nucleare în Oceanul Arctic.
Dar după ce măsurătorile de la începutului anilor 1990 au arătat că nivelul de radioactivitate al oceanelor crește constant, s-au dat legi internaționale și s-au semnat acorduri care să împiedice aruncarea deșeurilor radioactive în oceane.
Acum, în mai multe state, parte dintre deșeurile nucleare sunt amestecate cu zahăr, prelucrate și transformate în obiecte solide, sigilate și depozitate în subteran.
Există și perspectiva eliminării acestor deșeuri în spațiul cosmic. Problema este că, momentan, cantitățile pe care le putem ridica pe orbită sunt mici.
Cât timp avem să construim depozit subteran pentru combustibil uzat
„Există tehnologii, cu siguranță. Și se pare că dintre cele de depozitare, cea geologică (adică crearea de depozite subterane – n.red.) este cea mai bună”, a explicat directorul adjunct al Direcției Generale de Politici Energetice din Ministerul Energiei, Elena Popescu.
Spre exemplu, Finlanda - care își asigură o treime din energie din surse nucleare - lucrează de ani buni la crearea un depozit subteran, aflat la 450 m adâncime. Finlandezii l-au numit Onkalo (denumire care înseamnă „groapă adâncă”).
Finalizarea acestui prim depozit subteran a întârziat câțiva ani. Dar el ar putea fi dat în folosință în 2024. Și - speră finlandezii - le va rezolva problema depozitării deșeurilor nucleare pentru câteva sute de mii de ani.
„Statele care au energie nucleară au zeci de ani de studiu, de cercetare. Finlandezii sunt, într-adevăr, cei mai avansați.
Dar să știți că și suedezii fac progrese importante. Chiar am vizitat acolo un viitor depozit de deșeuri. Și Franța și Germania fac progrese.
Deci sunt mai multe state care care dezvoltă asemenea depozite.
Și noi avem obligație, prin taxonomie să ne stabilim până în 2050 să avem un asemenea depozit geologic dezvoltat, în România”, spune Elena Popescu.
Pentru mai multe detalii despre viitorul energiei nucleare în România, urmăriți integral a doua dezbatere din seria Spot on Energy, intitulată „Energia nucleară - cum o producem și cu ce cost?”
