Black Friday-ul motorinei: întâi s-a scumpit, apoi ne-o vând drept „ieftinire”

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Duminică intră în vigoare legea prezentată drept marele sprijin acordat șoferilor din România. După aplicarea sa, prețul motorinei ar putea coborî la aproximativ 10–10,20 lei/litru.

Numai că acesta nu este un preț mic. Nu este nici măcar un preț rezultat dintr-o reducere reală. Este nivelul la care motorina ar fi trebuit să se afle în mod normal, dacă înaintea intrării în vigoare a legii nu s-ar fi tras atât de tare pentru majorarea prețurilor.

România asistă astfel la un veritabil Black Friday sau Black Sunday al motorinei, mai întâi prețul a fost împins în sus, apoi este redus până la nivelul de la care n-ar fi trebuit să plece, iar întreaga operațiune este prezentată populației drept un mare succes al statului.

Este trucul comercial pe care românii îl cunosc deja foarte bine, înainte de Black Friday, produsul este scumpit de la 100 la 130 de lei, pentru ca apoi să fie „redus” la 105 lei. Pe etichetă apare o reducere spectaculoasă. În buzunarul cumpărătorului nu apare însă niciun câștig.

ADVERTISING

În cazul motorinei, această farsă este mult mai gravă. Nu vorbim despre un televizor, o pereche de pantofi sau un telefon pe care poți decide să nu le cumperi.

Motorina este sângele economiei, pune în mișcare camioanele, tractoarele, utilajele, transportul public, distribuția mărfurilor și o mare parte a activității industriale. Fiecare ban adăugat nejustificat la pompă se multiplică apoi în prețul alimentelor, al materialelor de construcții, al serviciilor și al tuturor produselor transportate.

Mai întâi s-a încasat scumpirea

Înainte ca legea să producă efecte, prețul motorinei a crescut. Șoferii au plătit. Transportatorii au plătit. Agricultorii au plătit. Companiile au plătit. Iar aceste costuri au început deja să fie transferate către populație.

De ce s-au scumpit carburanții: Neașteptat, are legătură și cu trenurile spre litoral

Statul a câștigat din taxele încasate la fiecare litru vândut mai scump. Comercianții au vândut la prețurile majorate. Consumatorul a fost singurul care nu a câștigat nimic.

ADVERTISING

Acum, după ce nota de plată a fost deja încasată, ni se anunță „sprijinul”. Prețul ar urma să coboare la 10–10,20 lei/litru, adică aproximativ nivelul la care estimările economice arătau că ar fi trebuit să se afle motorina chiar și fără acest spectacol al scumpirii și al ieftinirii.

Unde este atunci ajutorul?

Dacă motorina trebuia să coste 10,2 lei, prețul ajunge la 10,84 lei și apoi este „redusă” la 10,35 lei, consumatorul nu a primit 34 de bani. A pierdut 15 bani față de prețul justificat și a plătit în plus în toată perioada în care motorina a fost la un preț peste 10,20 lei.

Aceasta este matematica reală a „sprijinului”.

Statul își pune costumul de pompier după ce a privit incendiul

Autoritățile vor prezenta scăderea drept dovada că au intervenit în folosul populației. Dar un stat care intervine abia după ce prețul a fost împins în sus nu este un salvator. Este un spectator care își pune costumul de pompier după ce incendiul a produs deja pagubele.

ADVERTISING

AEI solicită răspunsuri:

De ce a fost permisă această cursă a scumpirilor?
Ce justificări economice concrete au existat pentru fiecare majorare?
Cât din creștere a provenit efectiv din cotațiile internaționale, cât din fiscalitate, cât din cursul valutar și cât din marjele comerciale?
De ce mecanismele de supraveghere ale statului reacționează întotdeauna după ce românii au plătit deja?
Și, mai ales, cine răspunde dacă se constată că prețurile au fost majorate anticipat tocmai pentru a absorbi efectul viitoarei reduceri?

Într-o economie normală, instituțiile ar trebui să ofere aceste răspunsuri înainte să se înceapă festivitatea politică a ieftinirii. În România, probabil vom primi comunicate triumfaliste despre câți bani „economisesc” șoferii, fără să ni se spună câți bani au pierdut prin scumpirile anterioare.

Statul câștigă, șoferul primește fotografia unei reduceri

La un preț mai mare, statul încasează mai mult din taxele calculate în funcție de valoarea produsului. Politicienii își construiesc imaginea de salvatori atunci când prețul coboară.

Toți găsesc un avantaj. Mai puțin șoferul.

Șoferului i se cere să plătească scumpirea, să suporte efectele ei în prețurile celorlalte produse și apoi să mulțumească atunci când motorina revine aproape de nivelul normal.

Este mecanismul perfect al cinismului economic: consumatorul finanțează problema, consumatorul plătește aparenta soluție, iar la final tot consumatorului i se explică cât de mult a fost ajutat.

Nu este nevoie să afirmăm existența unei înțelegeri pentru a observa că rezultatul seamănă izbitor cu unul convenabil tuturor celor implicați, cu excepția populației. Statul a beneficiat de încasări mai mari. Tot statul va beneficia de imaginea reducerii. Șoferii rămân cu bonurile plătite și cu o ieftinire care îi readuce aproximativ de unde n-ar fi trebuit să plece.

Reducerile se aplică repede la panou și încet în economie

Scumpirea motorinei se transmite aproape imediat în economie. Transportatorii își actualizează costurile, distribuitorii își refac calculele, agricultorii își includ cheltuielile suplimentare, iar statul beneficiază de taxele mai mari ca urmare a prețurilor.

Când motorina se ieftinește, procesul devine brusc mult mai lent. Prețurile alimentelor nu scad a doua zi. Tarifele de transport nu revin automat. Produsele deja scumpite rămân, de regulă, scumpe.

Așadar, chiar dacă litrul va coborî la 10,35 lei, după această intervenție a statului paguba produsă de creșterea anterioară nu dispare. Ea rămâne în costurile companiilor, în facturile populației și în inflație.

Scumpirea se împrăștie în întreaga economie. Ieftinirea rămâne, de multe ori, doar pe panoul benzinăriei.