În 2009, 8,8% dintre români locuiau într-o gospodărie formată dintr-o singură persoană. În 2025, procentul a ajuns la 12,8%, potrivit datelor Eurostat. E o creștere de aproape jumătate în șaisprezece ani, într-o țară unde locuitul singur a fost multă vreme o excepție statistică.
Tendința nu e românească. În Uniunea Europeană, numărul gospodăriilor formate dintr-un singur adult fără copii în întreținere a crescut cu 19,2% față de 2016, în timp ce numărul total al gospodăriilor a crescut cu 6%. În 2024 ajunseseră la 35,4% din toate gospodăriile europene, cu Lituania pe primul loc, la 50,5%.
Cine locuiește singur
Aici încep problemele cu datele românești.
Recensământul din 2011 arăta 26% dintre gospodării formate dintr-o singură persoană, un nivel apropiat de al Poloniei și sub al Bulgariei. Rezultatele definitive pe gospodării ale recensământului din 2021 au fost publicate în mai 2025, însă cifra pe mărimea gospodăriei nu a circulat în presă și nu a intrat în discuția publică. Pentru un indicator care descrie cum trăiește o parte tot mai mare din populație, e o absență ciudată.
Ce se știe ține de vârstă. Aproximativ 1,35 milioane de români peste 65 de ani locuiesc singuri, adică aproape unul din trei seniori, potrivit unui raport al Alianței Binelui Comun din octombrie 2026. Cifra vine dintr-o organizație neguvernamentală, nu de la institutul de statistică, și nu își indică sursa.
La nivel european, direcția e aceeași. Numărul persoanelor de peste 64 de ani care locuiesc singure a crescut cu 22,1% din 2016, iar creșterea e mult mai mare la bărbați, 37%, decât la femei, 16,8%.
Corelația cu singurătatea este slabă
Despre locuitul singur se scrie aproape exclusiv ca despre o problemă de sănătate publică. Legătura cu singurătatea există, dar e mai slabă decât sugerează tonul discuției.
Într-o analiză pe aproximativ 12.000 de respondenți din Health and Retirement Study, Coyle și Dugan au găsit între aranjamentul locativ și singurătate o corelație de 0,2. E peste zero, dar departe de o relație puternică. Datele britanice din Community Life Survey merg în aceeași direcție. Locuitul singur nu prezice singurătatea mai bine decât dizabilitatea, vârsta sau starea civilă.
Comparația între țări merge mai departe, potrivit datelor adunate de Our World in Data. Danemarca și Elveția au printre cele mai mari rate de locuit singur din Europa și printre cele mai scăzute niveluri de singurătate raportată la vârstnici, sub 30%. În Grecia și Italia, unde oamenii locuiesc singuri mult mai rar, peste jumătate dintre vârstnici se declară singuri.
Un studiu german publicat în 2023 în International Journal of Behavioral Development a urmărit timp de trei ani aproximativ 400 de adulți între 35 și 60 de ani care locuiau singuri în Turingia, cu jurnale de contacte sociale. Bunăstarea urmărea tipul de rețea socială din jur, nu faptul că locuiau singuri. Aproximativ jumătate dintre participanți spuneau că locuiesc singuri pentru că așa au ales.
Există și dovezi în sens contrar. O analiză pe 110.817 respondenți din douăzeci de țări occidentale, publicată în Innovation in Aging în 2021, a găsit că legăturile sociale compensează doar moderat efectul locuitului singur, iar cel mai clar la persoanele văduve. Dezacordul între cele două rezultate e real și nu are rost ascuns.
Cât costă
Partea economică e cea mai puțin discutată și, în România, cea mai puțin măsurată.
Un studiu EsadeEcPol din 2025 a analizat gospodăriile europene de o persoană sub 65 de ani cu venituri sub 60% din mediană. În Spania, Germania, Franța, Italia, Portugalia și Olanda, costurile cu locuința se apropie sau depășesc 60% din venit, față de pragul de 40% pe care Eurostat îl consideră supraîmpovărare. La gospodăriile de o persoană cu venituri mari, aceleași costuri rămân între 20 și 25%.
Logica e simplă. Chiria, utilitățile, abonamentele și electrocasnicele nu se împart la doi. Un venit susține un cost care, într-o gospodărie de două persoane, s-ar fi împărțit.
Pentru România nu există o defalcare publicată. Ancheta bugetelor de familie a Institutului Național de Statistică raportează medii pe toate gospodăriile, 8.270 de lei venit și 7.013 lei cheltuieli lunar în 2024, fără o tăiere pe mărimea gospodăriei în datele care ajung în presă.
Comerțul s-a adaptat înaintea statisticii
Porțiile individuale, ambalajele mai mici și abonamentele lunare sunt răspunsuri comerciale la o gospodărie cu un singur venit și un singur consumator. Raftul de electrocasnice mici de bucătărie s-a lărgit după aceeași logică, cu aparate dimensionate pentru o persoană și pentru un spațiu de bucătărie mic.
Adaptarea se vede și în categoriile de uz strict personal, unde comanda individuală și ambalajul mic au devenit norma, de la cosmetice până la produsele de wellness personal.
Despre cum cumpără efectiv gospodăriile românești de o persoană nu există date publice. Nici institutul de statistică, nici marii retaileri, nici firmele de curierat nu publică nimic segmentat pe mărimea gospodăriei. Mărimea coșului, frecvența comenzilor, numărul de colete pe lună, toate rămân necunoscute pentru cea mai rapid crescătoare categorie de gospodărie din țară.
Ce lipsește
România are rezultatele definitive ale unui recensământ care descrie exact acest lucru, publicate de un an și jumătate, și nicio discuție publică despre ele.
Diferența dintre o țară în care oamenii locuiesc singuri pentru că aleg asta și una în care locuiesc singuri pentru că au rămas singuri se vede în date, nu în intuiție. Cât timp cifra pe mărimea gospodăriei stă într-un fișier pe care nu îl deschide nimeni, discuția rămâne despre singurătate, iar partea despre costuri, locuire și consum nu începe deloc.
