Ștefan Pălărie, primul pe lista candidaților din partea Alianței USR-PLUS pentru Senat din București, este expert în educație și vrea să reformeze din temelii învățământul românesc, dacă alegătorii îl trimit în Parlament, prin votul de duminică.
Principalele măsuri pe care le va lua:
- Toate școlile din România să poată lucra într-un singur schimb; campusuri preuniversitare de tip consorțiu în mediul rural; alinierea la media europeană și cât mai aproape de procentul de 6% din PIB.
- Publicarea online a tuturor lucrărilor de licență, dizertație și doctorat. Toate lucrările înainte de publicare să treacă prin soft-uri antiplagiat.
- Creșterea finanțării alocate învățământului superior condiționat de semnarea unor contracte de performanță între Ministerul Educației și Cercetării și fiecare universitate în parte.
Ca Senator de București voi avea legitimitatea oferită prin vot de a apăra dreptul la educație de calitate a tuturor bucureștenilor și a tuturor românilor.
Ștefan Pălărie, candidat USR-PLUS pentru Senatul României
Sunteți expert în sisteme de educație, iar la punctul 18 din programul de guvernare al USR PLUS se vorbește despre dezvoltarea învățământului online. Odată cu ieșirea din criza sanitară, de ce mai trebuie investite sume mari din banii contribuabililor pentru a dezvolta un astfel de sistem, care presupune tehnologie scumpă, 8 centre regionale și reprofesionalizarea cadrelor didactice?
Răspunsul, deși este mult mai amplu, este foarte simplu și el se găsește în strategia europeană legată de prioritățile de dezvoltare ale continentului. În spatele celebrului „Green Deal” european avem câteva priorități-cheie, care țin de inovație și tehnologii verzi, de modele de economie circulară, dar și de dezvoltare și inovație prin continuă digitalizare. Pe scurt, viitorul european și mondial va fi unul digital.
Capacitatea de digitalizare a fiecărui stat va diminua timpul pierdut de oameni în trafic, la cozi, dar va diminua și poluarea. Tot digitalizarea duce la forme avansate de colaborare și eficiență în muncă. Așa-numita revoluție 4.0 care la nivel global produce modificări majore ale pieței forței de muncă va distruge statele incapabile de a se adapta la noile cerințe, lăsându-le definitiv în urmă.
Tocmai de aceea, investiția în digitalizare (nu doar mijloace de învățare și colaborare dar și crearea unui curriculum digital) reprezintă o prioritate-cheie pentru orice stat inteligent. De aceea, dacă cineva spune astăzi că organizarea celor opt Centre Regionale pentru Suport în Educația Online (prescurtate de noi CR-SEO) sau a continua să achiziționăm echipamente sau formarea de competențe digitale – sunt decizii scumpe, acea persoană nu înțelege cu adevărat prețul imens pe care îl vor plăti țările rămase în urmă.
Așadar, investiția în digital este critică, Uniunea Europeană ne pune la dispoziție fonduri exact pentru această prioritate, obligația noastră este să punem oameni competenți și integri să gestioneze aceste fonduri și să implementeze cu adevărat agenda digitală a educației din România.
România nu are nicio universitate în top 100. Astăzi, o bună parte dintre cei mai buni absolvenți de liceu aplică la facultăți din străinătate. Rata de întoarcere în țară a absolvenților de universități importante e foarte mică. Care ar fi prima măsură pe care trebuie să o ia un nou guvern pentru dezvoltarea învățământului universitar?
Ca în orice sistem complex, este nevoie de multe măsuri pentru performanță. O primă măsură ar putea fi creșterea finanțării alocate învățământului superior condiționat de semnarea unor contracte de performanță între Ministerul Educației și Cercetării și fiecare universitate în parte.
Nu ne vom putea propune avioane și utopii, ca în trei luni o universitate mică să ajungă în TOP 100. Dacă înțelem exact pe ce criterii și măsurători sunt stabilite aceste clasamente, vom vedea că este nevoie de muncă și de rezultate foarte puternice pentru zeci de ani uneori. Contractele de performanță pot aduce componenta de „autonomie responsabilă” pe care ne-o dorim de la mediul universitar.
Plagiatul, falsificarea diplomelor, lipsa de reacție a instituțiilor abilitate din domeniul educației au erodat încrederea și prestigiul universităților românești cu efecte devastatoare asupra cercetării științifice. Vă rog, numiți cinci măsuri necesare prin care măcar unele universități își pot recâștiga credibilitatea și pot contribui la dezvoltarea cercetării autohtone?
1. Transparentizarea și publicarea online a tuturor lucrărilor de licență, dizertație și doctorat. Există puține excepții a lucrărilor din economie de tip studiu de caz (care au date sensibile despre o companie studiată), dar și aceste lucrări pot fi publicate cu o întârziere de patru-cinci ani. În rest, toate lucrările ar trebui să fie publice. În aceste condiții, vom pune pe piață și un volum uriaș de date de cercetare ce vor putea fi folosite și de alți cercetători academici, dar, mai ales, vom puteam obține transparență 100%.
2. Toate lucrările înainte de publicare să treacă prin soft-uri antiplagiat.
3. Luarea de măsuri corective – avertisment și eliminare din mediul universitar a celor care au recurs la plagiat.
4. Accelerarea proceselor de verificare și de arbitraj, realizate de CNADTCU, precum și retragerea dreptului de a organiza școli doctorale pentru universitățile care încalcă principiile etice.
5. Înființarea rețelei ISIA – Institute de Studii Interdisciplinare Avansate – unul dintre proiectele propuse de Alianța USR PLUS în vederea accelerării performanței cercetării academice și aplicate. Cele 4 ISIA propuse ar trebui să construiască pe colaborarea interuniversitară și să aducă împreună echipe de cercetători multidisciplinare din România și străinătate în parteneriat cu mediul privat interesat de dezvoltare și inovație.
Ce poate face un senator al României pentru reformarea sistemului de educație?
O lege foarte bună a educației naționale. Comisia de învățământ, știință, tineret și sport din Senat este cameră decizională în privința educației, iar un senator muncitor se poate asigura că noua lege a educației naționale va dispune de toate prevederile necesare secolului 21.
De asemenea, un senator bun va facilita dialogul tuturor părților implicate pentru a face auzită vocea tuturor actorilor din educația preuniversitară și universitară din România.
În cazul în care, după alegeri, formațiunea USR PLUS va fi chemată să formeze Guvernul, care sunt trei puncte din programul politic care, în opinia dumneavoastră, nu pot fi negociate?
Din perspectiva mea, principalele trei puncte sunt următoarele:
1) Finanțarea educației – nu în procente (căci un procent mai mare dintr-un buget mai mic grav afectat de pandemie ar putea însemna mai puțini bani), ci în valoare absolută. Mai precis, o creștere constantă a finanțării educației an de an pentru alinierea la media europeană și cât mai aproape de procentul de 6%.
2) Angajamentul „Școala de 8 la 5” care presupune măsuri ample de reformă și de investiție în infrastructura școlară pentru ca toate școlile din România să poată lucra într-un singur schimb (iar asta înseamnă amenajare, extindere de spații educaționale și chiar construcții de clădiri pentru peste 1.400 de școli care astăzi învață în schimburi),
3) Construirea rețelei de campusuri preuniversitare de tip consorțiu în mediul rural. Sunt mult mai multe elemente la care noi ținem foarte mult din programul de guvernare, dar cred că cele trei de mai sus pot fi considerate cele mai importante.
Care sunt cele mai mari deficiențe ale sistemului sanitar pe care le-ați observat în această criză provocată de epidemia de coronavirus. Cum pot fi remediate, în cât timp și cât costă?
Lipsa competențelor digitale și a sistemelor digitale a fost prima deficiență vizibilă. La închiderea porților școlilor și mutarea în învățare la distanță, în primă etapă foarte puține clase au fost capabile să se mute rapid în utilizarea de tehnologii online.
A doua deficiență vizibilă a fost lipsa autonomiei școlare. Managementul școlar (la nivel de unitate școlară) nu a fost niciodată obișnuit să poată lua decizii. Dintotdeauna sistemul a fost mai degrabă unul profund centralizat, și cu o putere excesivă adunată în jurul inspectoratelor.
În această perioadă, această formă de organizare a dus la întărzieri majore și chiar la paralizie decizională. A treia deficiență este una de structură a populației. Avem până la 1 milion de elevi care aparțin unor familii extrem de vulnerabile economic. În aceste familii nu există mijloacele de procurare a tehnologiei necesare, iar pentru acești elevi, mutarea școlii online a însemnat pur și simplu suspendarea totală a educației. Toate pot fi remediate cu investiții.
Cu o alocare inteligentă a banilor, cu multă muncă. Cel mai probabil într-un orizont de 3 ani vom putea avea toate mijloacele necesare unui sistem educațional performant indiferent de forma de organizare, în clasă sau la distanță.
Sunt elemente care nu țin de școală – există încă gospodării fără electricitate. Există localități fără internet. Dar cu o agendă bine condusă, și probabil cu un buget alocat de 1 miliard de euro, vom putea să securizăm dreptul de acces la școală de calitate pentru toți elevii din România.
De două decenii, oamenii politici aflați în campania electorală promit dezvoltarea infrastructurii rutiere. Fiecare formațiune are o strategie pentru realizarea rapidă de autostrăzi. Dacă tema e atât de importantă de ce decalajul dintre promisiuni și realizări rămâne atât de mare?
Din perspectiva mea, promisiunile electorale sunt făcute în toate țările de către candidații politici. Ceea ce găsesc însă absolut scandalos este modul în care se prezintă situația infrastructurii rutiere din România.
Mă întorc la prima întrebare din interviu la răspunsul referitor la agenda europeană. Este inadmisibilă diferența de infrastructură rutieră, feroviară, maritimă și aeriană între România și următoarele țări membre Ungaria, Cehia, Slovacia. Chiar și Bulgaria stă mai bine decât noi la capitol infrastructură.
Problema României a fost strategia partidelor vechi de a câștiga puterea și apoi de a înlocui oameni competenți de la CNAIR sau orice altă instituție cu politruci aflați la ordin. Iar asta ne ține pe toți într-un „cretacic” instituțional. Alianța USR PLUS a spus de nenumărate ori – noi milităm pentru meritocrație. Pentru competență. Ca să putem face asta avem nevoie de depolitizare și profesionalizare.
Credeți că adoptarea legislației cu privire la eliminarea „penalilor” din funcțiile publice va reduce corupția politică? În ce măsură și cum?
Reducerea corupției are nevoie de mai multe ingrediente. În primul rând de o legislație sănătoasă. Propunerile noastre sunt simple – vrem să interzicem celor cu fapte penale săvărșite și celor care se pot ascunde după imunitatea parlamentară să mai candideze în parlament.
Atacul concertat asupra justiției și DNA-ului din furibunda perioada 2016- 2017 avea legătură cu această vulnerabilitate. Un președinte de partid aflat la putere, cu mai multe dosare pe rol, făcea orice este posibil ca să slăbească legea.
Într-o metaforă exagerată, legea actuală permite lupilor să aibă grijă de un staul de oi. E normal să începi curățenia de aici de la angajamentul – „fără penali în funcții publice”. Dar asta nu va fi suficient.
În al doilea rând, avem nevoie și de o justiție puternică și robustă. Deciziile justiției trebuie luate rapid, nu în 7-10 ani de înfățișări și amânări până cănd faptele se prescriu. Avem nevoie de capacitate, de judecători și personal auxiliar, dar lucrurile acestea le veți găsi în angajamentele noastre referitoare la justiție și la ideea de „a nu muri cu dreptatea în mână”.
Candidați la Senat în București. Vă rog, enumerați trei motive pentru care alegătorii de aici ar trebui să vă voteze.
Sunt un om total dedicat educației, una dintre cele mai importante teme ale României în această perioadă. Am lucrat în educație și dezvoltare, am fondat și condus un ONG educațional pentru 10 ani, am participat constant în ultimii ani la elaborarea de politici publice în educație.
Prin prezența mea în parlament, tinerii cu care am lucrat atâția ani, ONG-urile partenere, angajatorii vor avea o voce în Parlament.
Vă rog să descrieți cum veți ține legătura cu cetățenii, cum veți comunica și veți reacționa la mesajele, cererile și problemele descrise.
Deja fac asta de câțiva ani. Aproape săptămânal îmi scriu părinți îngrijorați, profesori, reprezentanți ai ONG-urilor. Le răspund, le fac vocea auzită prin intermediul unor articole uneori, și voi continua să fac lucrul acesta și mai departe.
Din rolul de parlamentar voi putea face și următoarele lucruri importante. Voi deshide un birou parlamentar pentru dialog cu toți cetățenii care vor dori o audiență pentru un dialog pe marginea educației. Voi găzdui la Palatul Parlamentului o serie de dezbateri pe Strategia pentru Tineret, o promisiunea deja realizată către reprezentanții acestui domeniu.
Apoi, am o agendă de a vizita constant școlile din București, pentru a putea interpela sau transmite mesaje celor care se ocupă de aceste probleme – Inspectoratul Școlar al Municipiului București, dar și Consiliile Locale și Primăriile de Sector.
Ca Senator de București voi avea legitimitatea oferită prin vot de a apăra dreptul la educație de calitate a tuturor bucureștenilor și a tuturor românilor.
