Cititul sub constrângere: O corvoadă pentru tinerii cititori

mihai.manescu

Scriitor, Scenarist

Mihai Mănescu este scriitor de cărți pentru copii, scenarist și producător de film, Conferențiar la Universitatea Hyperion unde predă scenaristica de peste un deceniu, specialist în comunicare cu mulți ani de experiență în ONG-uri și actual manager de marketing în educație, la Brio, platforma de testări standardizate. Fondator al Asociației Sustin.org, al platformei de povești Minipovesti.ro și pasionat de literație. Într-un cuvânt: Povestitor.

În peisajul educațional de astăzi, unde performanța și evaluarea continuă sunt la ordinea zilei, lectura – odată considerată o fereastră spre noi lumi, idei și posibilități – este adesea percepută de copii și adolescenți ca o sarcină greoaie, o corvoadă. Această transformare nu este doar regretabilă, dar și contraproductivă, distorsionând esența a ceea ce ar trebui să fie în realitate cititul: o activitate plină de bucurie și descoperire.

Impunerea lecturii ca obligație, fie în cadru școlar, fie ca așteptare parentală, nu doar că diminuează interesul copiilor pentru cărți, dar poate avea și un impact pe termen lung asupra relației lor cu lectura. Copiii și adolescenții forțați să citească anumite titluri, fie pentru a satisface cerințele curriculumului, fie pentru a îndeplini așteptările părinților, pot dezvolta o aversiune față de lectură în general, percepută drept o activitate obligatorie și lipsită de plăcere.

ADVERTISING

Este esențial să recunoaștem și să valorificăm faptul că lectura, atunci când este aleasă liber și nu impusă, poate deschide porți neașteptate ale imaginației, poate îmbogăți vocabularul și poate dezvolta empatia. Prin urmare, cred că este crucial să încurajăm motivația copiilor de a citi, oferindu-le oportunitatea de a explora diverse genuri și teme, în ritm propriu și conform intereselor lor.

Deși intențiile sistemului educațional și ale părinților sunt, de cele mai multe ori bune, dorind să cultive obiceiul lecturii și să asigure o bază solidă de cunoștințe, abordarea „one-size-fits-all” ignoră diversitatea intereselor și a stilurilor de învățare ale copiilor. Cred că este momentul să reevaluăm modul în care promovăm lectura în școli și în familie, să trecem de la o abordare prescriptivă la una care valorizează autonomia și plăcerea personală de a citi.

Captura-de-ecran-2024-04-21-171458

Încurajarea lecturii ar trebui să înceapă cu oferirea de opțiuni, nu cu impunerea de obligații. Reinventarea bibliotecilor școlare și cele publice, ca hub social, poate juca un rol esențial în acest proces. Prin organizarea de cluburi de lectură, sesiuni de storytelling și alte activități care să-i încurajeze pe copii să interacționeze unul cu celălalt și cu poveștile pe care le citesc, cred că se poate stimula interesul copiilor pentru cărți. Profesorii pot introduce „ore de lectură liberă” în curriculum, nu doar 15 minute obligatorii, permițând elevilor să aleagă ce citesc, iar părinții pot modela un comportament pozitiv, prin citirea în propriul timp liber și discutarea despre cărțile citite cu entuziasm și interes.

ADVERTISING

Cred că cifrele dezastruoase la testarea nivelului de lectură în cadrul PISA 2022 ne obligă să recunoaștem că impunerea lecturii ca obligație poate avea efecte nedorite, transformând o potențială plăcere într-o corvoadă. Iar asta conduce sigur spre o rată mare de analfabetism funcțional. Prin promovarea unei culturi a lecturii bazate pe explorare, curiozitate și bucurie, putem redeschide lumea vastă și colorată a cărților pentru generațiile viitoare. Să facem din citit o aventură încântătoare, nu o sarcină de bifat.

ADVERTISING

Tocmai de aceea, vă invit să intrați pe site-ul Minipovești și să citiți alături de copiii voștri, din plăcere, o poveste pe săptămână. 


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇