Nu s-a așteptat ca Zelenski să rămână pe loc. Trebuia să plece. După primele explozii din Kiev, după haosul instalat pe străzi, în instituțiile publice, în sufletele ucrainenilor, care nu credeau că Rusia va ataca, Volodimir Zelenski era obligat să-și salveze familia și să părăsească țara, credea Vladimir Putin.
Cu doar șase luni înainte, Ashraf Ghani, președintele Afganistanului, fugise din fața talibanilor care se apropiau de Kabul.
Întreaga armată se prăbușise, deși existaseră asigurări repetate că aceasta va lupta.
SUA au investit miliarde de dolari în antrenarea militarilor afgani, în înarmarea lor pentru a face față unui atac al fundamentaliștilor, dar armata Afganistanului a fost o glumă, s-a dezintegrat fără a trage un foc de armă, transformând într-o înfrângere plecarea americanilor din această țară după două decenii.
Putin știa. Văzuse totul și credea că lucrurile se vor repeta. Miza pe forța de descurajare, pe șocul psihologic provocat de forța atacului armatei sale.
Viktor Ianukovici, protejatul său, președinte al Ucrainei, a fugit din Kiev în 2014, atunci când protestatarii au reușit dărâmarea regimului politic controlat de Kremlin.
Istoria era plină de lideri care și-au luat tălpășița din fața armatelor invadatoare, predându-și țara inamicilor și punându-se la adăpost în străinătate. De ce Zelenski a fost o excepție?
Această întrebare încă îl bântuie pe Putin, la doi ani de la declanșarea invaziei. Tot ce s-a întâmplat după, toate înfrângerile, umilințele și eșecurile au legătură cu acea decizie ciudată și neașteptată a președintelui ucrainean.
Ucraina nu e o țară
Să ne amintim că, la acea vreme, cei mai mulți șefi de state și de guverne europene l-au sfătuit să plece. Serviciile de informații din mai multe țări erau pregătite să intervină pentru a-l salva și proteja pe președintele ales al Ucrainei.
Dar Zelenski a rămas pe loc și, astfel, s-a schimbat soarta unui război, a unei țări, a unui continent și a întregii lumi.
Pentru a justifica invadarea unui stat independent, recunoscut inclusiv de Rusia, Vladimir Putin a dezvoltat o întreagă teorie istorică prin care sugerează că „Ucraina nu e o țară”, nu poate fi independentă pentru că nu a fost niciodată, susține Putin.
„Undeva la începutul anilor '80, am făcut o excursie cu mașina, plecând din Leningrad (astăzi Sankt Petersburg - n.red.), prin Uniunea Sovietică, trecând prin Kiev, am făcut o oprire acolo și, apoi, am pornit prin Ucraina de Vest”, a povestit Putin, în lungul interviu pe care i l-a acordat lui Tucker Carlson în data de 9 februarie.
„Am mers în orașul Berehove și toate numele orașelor și satelor din jur erau în rusă și într-o limbă pe care nu o înțelegeam, era vorba de maghiară. În rusă și în maghiară. Nu în ucraineană… Treceam cu mașina printr-un sat și erau bărbați care stăteau în fața caselor, purtând costume negre, formate din trei piese și pălării cilindrice pe cap. Am întrebat dacă sunt un fel de actori? Mi s-a răspuns că nu. Erau maghiari. Am întrebat: ce fac ei aici? Cum adică? Acesta e pământul lor. Ei locuiesc aici. Asta se întâmpla în timpul perioadei sovietice, în anii '80”, a spus Putin în interviul citat.
O astfel de poveste, pe lângă încercarea de a justifica războiul, ar trebui să-l îngrijoreze și pe Viktor Orban din perspectiva că, într-o bună zi, Putin ar putea susține cu aceeași seninătate că „Ungaria nu e o țară”.
De ce vrea să negocieze
Dar chiar și această discuție propagandistică scoate în evidență o mare slăbiciune a lui Putin și a regimului său - subțirimea argumentelor prin care se justifică un război pornit din teama unui dictator de a nu pierde puterea.
Președintele rus, în acești doi ani, și-a măcelărit armata, a rămas fără tancuri și depinde de dronele și rachetele Iranului și ale Coreei de Nord pentru a continua un război care a pulverizat influența globală a Rusiei.
Deși se află în cea mai bună poziție de la începutul conflictului, din cauza incapacității industriei de apărare europene și americane de a livra armamentul necesar Ucrainei, dar și a complicațiilor electorale din statele occidentale, Vladimir Putin bănuiește că aceasta e o fază trecătoare, iar în câteva luni, după alegerile europene și cele din SUA, situația se poate schimba radical în defavoarea lui.
De aceea, chiar în timpul interviului cu Tucker Carlson, liderul rus a spus clar că vrea să negocieze cu SUA și că e dispus să încheie războiul, în condițiile în care Rusia își păstrează teritoriile cucerite.
Dar e prea târziu. Vladimir Putin e urmărit, fiind pus sub acuzare de Tribunalul Penal Internațional pentru crime de război, iar în Ucraina, opinia publică, într-o proporție covârșitoare, susține continuarea luptei de eliberare a țării.
O situație grea, dar nu disperată
Putin mai știe și că Ucraina continuă să primească sprijin, că își formează, cu ajutorul companiilor occidentale, propria industrie de apărare, că în câteva săptămâni prima escadrilă de F-16 va fi operațională, iar prima tranșă din finanțarea de 50 de miliarde de euro, aprobată de Consiliul European va ajunge în visteria Kievului.
De asemenea, știe că mai e un pas până când Congresul va adopta legea de înzestrare a Ucrainei cu echipament militar, în valoare de 60 de miliarde de dolari. Doar Trump, un aliat al lui Putin, și câțiva republicani din Camera Reprezentanților încearcă să amâne acordarea fondurilor.
„Ucraina are nevoie de mai multe proiectile de artilerie și de alte arme esențiale. Potrivit Institutului Regal al Serviciilor Unite din Londra, în prezent poate lansa doar 2.000 de proiectile pe zi, comparativ cu 3.000 sau mai mult, cât a fost media în 2022 și de până la 7.000 în timpul contraofensivei din vara anului trecut”, arată expertul militar Michael O’Hanlon, într-un raport publicat în „Washington Post”.
„În prezent, Rusia trage până la 10.000 de focuri de artilerie pe zi. Dar, la fel ca forțele Kremlinului, și cele ucrainene, probabil, iroseau o mare parte din puterea de foc pe atacuri de baraj, astfel încât reducerea numărului de lansări nu duce neapărat la pierderi mari în ce privește eficiența. Cu toate acestea, scad însă șansele de a lansa prea curând o viitoare contraofensivă”, subliniază expertul american.
Timpul e de partea celor curajoși
„…nu există niciun motiv pentru a gândi fatalist în ceea ce privește Ucraina. Aceasta, cu ce are acum, poate foarte bine să își păstreze cel puțin 82% din teritoriu și, în cele din urmă, să obțină garanții puternice de securitate din partea Occidentului, în special dacă America va deveni din nou lider în erodarea amenințărilor rusești la adresa Ucrainei.
În acest moment, însă, Congresul american se joacă cu focul, încercând să pună capăt asistenței SUA pentru Kiev. Ucraina este hotărâtă în această luptă, dar, din păcate, la fel este și Rusia, iar dacă Putin va sfârși prin a câștiga acest război, s-ar putea ca în curând să fie pusă în pericol propria securitate a Americii și a NATO”, a mai remarcat Michael O’Hanlon, pentru „Washington Post”.
Vladimir Putin nu se aștepta ca Ucraina să reziste, iar războiul să se prelungească atât de mult, dar nu-și permite să piardă, pentru că o astfel de ultimă umilință îl va costa întreaga putere și, posibil, viața.