Din ceea ce s-a dorit o lovitura importantă de imagine pe linia putinismului, e posibil ca George Simion să fi primit o temă de campanie a cărei folosire să fie un imens cadou pentru Vladimir Putin.
În urmă cu câteva săptămâni, liderul PSD, premierul Marcel Ciolacu, anunţase că urma să ceară premierilor Ucrainei şi Republicii Moldova să îi explice motivele pentru care preşedintele AUR, George Simion, are interdicţie de a intra în aceste două ţări.
Răspunsul nu i-a venit în plic, ci public. La Pro TV Chişinău, premierul RM, Dorin Recean, a explicat motivul prelungirii cu 5 ani a interdicției impusă în 2018: „Instituţiile statului au determinat că George Simion face parte din efortul de destabilizare în Republica Moldova şi acest lucru i-am comunicat şi premierului Ciolacu”.
Replica lui George Simion nu a întârziat: „Republica Moldova, în opinia mea, nu este o ţară, este un stat. Urăsc din străfundul sufletului meu hotarul de la Prut. Nu văd niciun argument pentru care al doilea stat românesc să continue să existe în altă componenţă decât în componenţa ţării mame. (...) Eu iubesc România de la Nistru pân-la Tisa. (...)
Cu siguranță, în ochii guvernanților din Republica Moldova asta e echivalent cu o destabilizare, dar eu ăsta sunt de mic, așa m-au învățat bunicii că e corect, așa am auzit la Grigore Vieru, la Ion și Doina Aldea Teodorovici, la Adrian Păunescu, la Dumitru Matcovschi, la Leonida Lari, la Ion Ungureanu și la atâția și atâția duși eroi ai românității de dincolo de Prut și nu voi înceta vreodată să afirm acest adevăr istoric pe care l-am scris pe atâtea ziduri și în inimile de pe ambele maluri ale Prutului: ’Basarabia e România’”.
Cu alte cuvinte, dl Simion a transformat interdicția într-un certificat de patriotism semnat de nume cu rezonanță emoțională importantă pentru un anumit public. Mai mult decât atât, în plin an electoral este astfel redeschisă o temă toxică în acest moment și în acest context.
De ce?
Vladimir Puțin se străduiește intens, mai ales în ultima vreme, să stimuleze revendicările teritoriale revizioniste la granițele Ucrainei. În monologul susținut în fața lui Tucker Carlson a vorbit despre teritoriile pe care românii, maghiarii și polonezii ar trebui să le revendice de la Ucraina.
Cu puțin timp înainte, tema fusese susținută de două trompete, liderul extremist maghiar Laszlo Toroczkai și de Claudiu Târziu de la AUR.
Ce interes are Putin e limpede. Pe de-o parte, să destabilizeze țările de la granița războiului, pe de altă parte, să legitimeze propriul revizionism în raport cu Ucraina.
Declarațiile lui George Simion ridică acest joc la un nivel superior. Nu mai este vorba despre pretenții asupra unor regiuni, unor teritorii. Un deputat român, liderul partidului de opoziție cotat cu cele mai multe procente, contestă cu totul existența unui stat vecin pe care România l-a recunoscut oficial și susține că acesta ar trebui să redevină parte din România.
Sigur că visul unionist este frumos și ar fi de dorit ca la un moment dat să devină realitate. Dar asta se poate întâmpla numai în urma unui proces îndelungat și covârșitor majoritar asumat de ambele părți ale Prutului. Deocamdată această voință majoritară nu există nici în Republica Moldova, nici în România.
Și este greu să existe cât timp Republica Moldova are o componență etnică destul de complicată și un conflict înghețat pe teritoriul său. Cetățenii Republicii Moldova țin la independența lor, vor să devină parte a UE și voința lor trebuie respectată.
În niciun caz, tonul nu poate fi unul ofensiv, precum cel folosit de George Simion, nu este admisibilă contestarea independenței și suveranității statului vecin.
În plus, a vorbi ca lider politic despre modificări teritoriale tocmai când asta face Putin și asta urmărește Putin este ori ticăloșie pură, ori idioțenie utilă de manual. Nu numai că îi validezi acțiunile, dar deschizi cutia Pandorei.
Ce se vă întâmpla dacă Putin va decide să intre militar în RM pentru a apăra minoritatea rusofonă amenințată de revizionismul României?
Cu toate acestea, nu am nicio îndoială că sunt suficient de mulți români care să rezoneze cu această temă unionistă dintr-un vis național, cum spuneam, frumos, fără să ia în calcul efectele și fiind greu să conceapă că un vis poate să fie atât de periculos. Dimpotrivă, le poate fi mai ușor de înțeles că toți cei care se opun sunt dușmanii țării, din interior sau din exterior.
Diferența este că această ridicare de miză, până la contestarea statului vecin, nu a mai fost inițiativa lui George Simion, dar acum o călărește fără rezerve.
De jucat cu această temă s-a jucat altcineva, pentru ca apoi să aibă de luptat cu extremismul care să justifice orice bazaconie politică.