Peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o ţară aflată în deficit de forţă de muncă, principala cauză a acestui fenomen fiind faptul că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete şi eficiente pentru a integra pe piaţa muncii lucrătorii defavorizaţi, susţin analiştii RISE România – Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie.
„România se numără printre ţările cu un cadru de politici slab în privinţa inserţiei pe piaţa muncii a lucrătorilor defavorizaţi, alături de Bulgaria, Letonia, Polonia şi într-o oarecare măsură Italia, se arată într-un raport european care analizează tendinţele şi provocările Întreprinderilor Sociale de Inserţie (ISI).
ISI-urile sunt mecanisme instituţionale care le oferă lucrătorilor discriminaţi - cum ar fi persoanele vulnerabile şi cele cu dizabilităţi - o formare adecvată la un loc de muncă adaptat", se spune într-un comunicat al RISE România.
Astfel, "peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o ţară cunoscută ca fiind în deficit de forţă de muncă", spune Ancuţa Vameşu, care coordonează Reţeaua ISI în România.
Principala cauză a acestui fenomen este că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete şi eficiente pentru a integra pe piaţa muncii lucrătorii defavorizaţi - persoanele cu dizabilităţi, cei din închisori, fără educaţie şi pregătire profesională.
Cu excepţia câtorva măsuri simbolice definite în Legea-cadru 219/2015, nu există un cadru naţional de sprijin politic pentru ISI-urile din România, relevă documentul.
Până acum, "economia socială a fost mai mereu parte din soluţie. De exemplu, invalizii de război deţineau dreptul de a vinde produse din tutun. Comuniştii au avut cooperative meşteşugăreşti pentru persoanele cu dizabilităţi severe care nu se puteau integra în alte locuri de muncă", a completat Vameşu.
Alte cauze care au condus, în timp, la creşterea numărului de persoane inactive - deşi sunt apte de muncă - sunt:
- România nu are o definiţie legală pentru lucrătorii defavorizaţi, de aici lipsa de preocupare a autorităţilor de a crea politici de încadrare a acestora în câmpul muncii;
- Angajarea asistată a persoanelor cu nevoi de sprijin nu este reglementată în România, iar în această situaţie se mai află Grecia şi Croaţia;
- Măsurile de activare care deja există, şi care se adresează lucrătorilor cu nevoi de sprijin, inclusiv persoane cu dizabilităţi, nu sunt eficiente, acestea nu reuşesc să livreze servicii adaptate nevoilor lor;
- Cea mai recunoscută cauză de excludere de pe piaţa muncii este "dizabilitatea".