Într-un interviu difuzat de un post de știri din Polonia, prim-ministrul Mateusz Morawiecki a anunțat că țara sa nu va mai livra arme Ucrainei.
Declarația a reprezentat un șoc pentru liderii statelor membre NATO din cauza posibilului impact negativ asupra alianței.
S-a înregistrat, astfel, primul cutremur în pactul de solidaritate al aliaților occidentali cu cauza Ucrainei de la începutul războiului.
„Nu mai transferăm niciun fel de arme Ucrainei. Acum, noi ne vom înarma cu cele mai moderne arme”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki.
Ulterior, președintele Andrej Duda a nuanţat declarația. El susține că afirmația celuilalt oficial a fost interpretată “în cel mai rău mod posibil. După părerea mea, premierul a vrut să spună că nu vom transfera Ucrainei noul armament pe care-l cumpărăm în prezent, pe măsură ce modernizăm armata poloneză”.
Disputa dintre Varșovia și Kiev a fost generată de refuzul repetat al guvernului polonez de a importa cereale provenite din țara vecină.
Decizia are legătură cu revoltele fermierilor din Polonia și cu apropiatele alegeri generale din această țară care vor avea loc la jumătatea lunii viitoare.
Un partid populist vrea să rămână la putere
PiS (Partidul Lege și Justiție), condus de Jarosław Kaczyński, se află la guvernare din 2015. E o formațiune conservatoare, populistă, de centru-dreapta, care a fost într-un permanent conflict cu Comisia Europeană.
PiS, printr-o politică naționalistă, a distrus sistemul liberal de justiție din Polonia, intervenind în numirea magistraților și promovând legi care protejează elita politică de posibile acuzații de corupție.
Guvernele PiS au promovat o politică protecționistă față de fermierii locali, au încurajat natalitatea, plătind prime familiilor cu copii și au pedalat mult pe discursul religios, fiind cunoscută importanța Bisericii Catolice printre polonezi.
De exemplu, Guvernul oferă părinților, începând cu 2016, o indemnizație lunară de 100 de euro pentru fiecare minor aflat în grijă.
Deciziile politice populiste au atras un număr mare de votanți din mediul rural, PiS având o aderență mai redusă în marile orașe.
O traumă națională
Partidul Lege și Justiție și-a asigurat menținerea la putere vreme de opt ani și printr-un puternic discurs anti-Rusia ce a urmat accidentului aviatic de la Smolensk, din aprilie 2010, atunci când Lech Kaczyński, președintele Poloniei la acea vreme, fratele geamăn al liderului PiS, a murit alături de alți demnitari și înalți ofițeri.
Prăbușirea aparatului de zbor pe teritoriul Rusiei a creat un șoc național, dezbateri nesfârșite și un val de teorii ale conspirației care au marcat negativ societatea poloneză.
Pe fondul dezbinării, instabilității și tensiunilor interne, provocate de dispariția fulgerătoare a unei părți din elita conducătoare a statului, PiS construiește un puternic mesaj anti-Rusia, acuzând regimul de la Moscova pentru prăbușirea avionului, captând astfel atenția unui public dezorientat, devenit sensibil la discursurile naționaliste și religioase.
Dacă n-ar fi fost Polonia
Pentru președintele Andrzej Duda, premierul Morawiecki și liderul PiS, Jarosław Kaczyński, relația cu Ucraina a reprezentat punctul culminant al unui deceniu de critici și acuzații la adresa Kremlinului.
Dar nu trebuie uitat că atitudinea dură a Poloniei față de regimul lui Vladimir Putin a reprezentat infrastructura ideologică pe care s-a construit rapid, după începerea invaziei, coaliția statelor din estul Europei.
Aceste țări s-au mobilizat și au acționat rapid pentru a sprijini Ucraina cu arme și pentru a salva milioane de refugiați.
Estonia, Letonia, Lituania, România, Cehia, Slovacia, Bulgaria și chiar Ungaria, în primele săptămâni ale conflictului, s-au alăturat Poloniei, contribuind cu arme, bani, combustibili pentru forțele ucrainene, adăpost și hrană pentru refugiați.
Dacă n-ar fi fost Polonia, țările din Europa de Est ar fi ezitat, la fel cum au făcut Germania și Franța.
Fără imaginile emoționante de la granițele Poloniei și României, unde voluntarii ajutau mii de femei și copii, în mijlocul iernii, să-și găsească adăpost și hrană, imagini care au sensibilizat și motivat o mare parte a opiniei publice occidentale, n-ar fi existat azi un Ramstein Group, format din 54 de țări, care ajută cu mai mult sau mai puțin ca Ucraina să reziste și să aibă o cale de a învinge Rusia.
Calcule electorale
Eroismul ucrainean, deciziile curajoase ale lui Zelenski s-ar fi irosit dacă nu exista o reacție internațională rapidă și o susținere publică pe măsură, iar Polonia a jucat un rol important, cu toată toxicitatea politică pe care o reprezintă PiS pentru construcția europeană.
Declarația șocantă a premierului Morawiecki, care a pus între paranteze relația cu Ucraina, a fost făcută cu trei săptămâni înainte de alegerile generale din Polonia.
În ultimele sondaje, PiS se află pe primul loc, cu 38% din intențiile de vot, urmat de Coaliția Civică (KO), 29% din intenția de vot, formațiune de centru-stânga, condusă de Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European.
Conform proiecțiilor, niciunul dintre cele două blocuri politice nu poate obține majoritatea, fiind nevoie de o coaliție.
Aici lucrurile se complică. Sunt trei formațiuni - Confederația Libertății și Independenței (extrema dreaptă), STÂNGA (comuniști, extrema stângă) și A Treia Cale, (centru) - situate, fiecare, la un nivel de 10% din opțiunile de vot.
PiS se teme că nu va putea forma o coaliție majoritară nici cu ajutorul extremei drepte, iar accentele populiste, printre care și reacția dură la adresa Ucrainei, au o puternică încărcătură electorală.
Eroarea celui mai influent lider european
Discursul lui Volodimir Zelenski la ONU, cel care a provocat reacția premierului polonez, a fost extrem de critic, chiar acuzator la adresa statelor din estul Europei care au probleme interne, provocate de afluxul de cereale ieftine din Ucraina.
„În mod alarmant, unele țări din Europa au transformat solidaritatea într-un teatru politic, iar grâul ucrainean într-un thriller. Actorii din aceste țări susțin că își joacă propriile roluri. De fapt, ei pregătesc scena pentru actorul de la Moscova”, a declarat Volodimir Zelenski, în discursul său de la tribuna ONU din New York.
Lipsa de înțelegere a mecanismelor politice europene, a democrațiilor occidentale și a calendarului electoral reprezintă probleme reale pentru președintele Ucrainei, care s-a dus nepregătit la reuniunea ONU, înregistrând un eșec politic vizibil.
Volodimir Zelenski e cel mai important și mai influent lider european din ultimul sfert de secol.
A captat atenția și a impresionat sute de milioane de oameni, a vorbit în mai toate parlamentele statelor democratice, fiind un simbol al luptei pentru libertate.
Este pilonul principal în ce privește stoparea și deteriorarea unui imperiu militarist care amenință Europa. De aceea, responsabilitatea care apasă pe umerii săi e pe măsura puterii, încrederii și influenței pe care o are.
De la nivelul la care a ajuns, nu mai poate certa reprezentanții statelor pentru ce fac sau nu fac, nu mai poate rezolva totul prin presiune publică directă și nu mai poate trăi din aplauze.
Trebuie să iasă din sfera de admirație generală cu care s-a obișnuit, să accepte criticile și să devină un lider al dialogului.
De măiestria sa politică depinde întreaga alianță anti-Rusia, dar și victoria Ucrainei.
Putin, înșelat de slăbiciunea democrației
Intervenția Comisiei Europene, care a propus licențierea importurilor de grâu din Ucraina, a detensionat situația, mai multe state din est anunțând că acceptă soluția, printre care Polonia, România și Slovacia.
Vladimir Putin, în strategia sa de invadare a Ucrainei, a pariat exact pe tensiunile dintre țările membre ale UE, pe lungile negocieri care nu duc nicăieri, în concepția sa, pe lenea europeană și teama de război.
Putin considera toată această gălăgie nesfârșită, obositoare pentru mulți, ca un semn de slăbiciune atât în SUA, cât și în Uniunea Europeană.
În realitate, forța democrațiilor rezidă exact în dezbaterea perpetuă, în starea de nemulțumire a cetățenilor, în contestările și protestele ce împing societatea înainte, responsabilizează liderii, care nu se eternizează la putere, obligându-i să găsească de soluții, chiar dacă imperfecte, obligându-i la colaborare, alianțe și decizii ce pot distruge chiar și a doua armată a lumii. Exact ce s-a întâmplat.