Iată opinia Centrului de Cercetări Financiare și Monetare al Academiei Române „Victor Slăvescu”
Tichetele valorice – un multiplicator economic
- A exista sau a nu exista vouchere de vacanță
Se discută, în ultimul timp, în spațiul public de la noi – fie la nivel de opinie, fie la nivel de intenție normativă – despre chestiunea voucherelor de vacanță (VV). Mai exact, se pune sub semnul întrebării utilitatea, fezabilitatea și oportunitatea menținerii acestei instituții în sistemul nostru economic.
Dezbaterea publică, deschisă, a oricărei probleme de interes general reprezintă, desigur, un avantaj politic al oricărei societăți libere și democratice. În același timp, însă, imposibilitatea principială de a exclude interesul politic din aceste dezbateri lasă loc pentru trei consecințe importante:
- propagarea unor idei incorecte despre problema discutată,
- induceri intenționate în eroare în marja acelei probleme
- deturnarea atenției spre aspecte minore, nereprezentative, deși reale, ale chestiunii respective.
Ce este instituția VV?
Din punct de vedere conceptual, VV reprezintă venituri autonome non-salariale – autonome deoarece nu depind de vreo particularitate a acțiunii persoanei eligibile pentru a beneficia de ele, non-salariale deoarece nu reprezintă contravaloarea vreunei prestații în muncă a persoanei care le primește.
Din punct de vedere economic, VV reprezintă o componentă a pachetului retributiv (numit, uneori, în mod forțat, pachet salarial), iar din punct de vedere monetar, ele se constituie în mijloace de plată (nu reprezintă masă monetară suplimentară).
Nefiind un venit de natură salarială (acesta din urmă n-ar putea fi restricționat din perspectiva utilizării lui, deoarece s-ar încălca un atribut al dreptului de proprietate), VV au o arie de folosință prestabilită normativ (obligatorie): pachete turistice care fac parte din oferta internă.
În consecință, ele reprezintă un impuls economic din partea cererii interne adresate ofertei interne, ceea ce contribuie calitativ (dar și cantitativ, în funcție de valoarea monetară a VV distribuite de angajatori) la stimularea producției interne.
Cum funcționează VV?
Conform celor de mai sus, scopul instituției VV nu este, în primul rând, acela de a aduce în mod nemijlocit venituri bugetare (deși, evident, în mod indirect, sunt generate importante venituri bugetare, pe tot lanțul valoric de la producător la consumatorul final), ci acela de a constitui un impuls economic de tipul demand-side (sau pull).
Prin modul de funcționare, VV constituie un multiplicator sui-generis, din categoria cheltuielilor, care conduce atât la creșterea PIB actual, cât și la creșterea veniturilor bugetului general consolidat al statului (Nota bene: cum se știe, ponderea veniturilor bugetare publice în PIB este, încă, scăzută în România, comparativ cu alte state), tocmai prin extinderea bazei de impozitare (extinderea bazei de impozitare prin funcționarea VV este mai mare decât reducerea bazei de impozitare a profitului la angajator, conform legii, cu valoarea monetară a VV acordate).
În plus, VV constituie un predictor cu un grad de certitudine extrem de mare, la nivelul economiei naționale, pentru oferta de pachete turistice a agenților economici rezidenți, ca efect al destinației normative a cheltuielilor aferente valorii VV – iar predictibilitatea este un factor intangibil important (prea puțin luat în considerare de gândirea economică de manual) de creștere economică concomitent cu reducerea economiei subterane și evaziunii fiscale, inclusiv a muncii la negru.
În sfârșit, dar nu de cea mai mică importanță, este impactul VV asupra calității vieții – „consumarea” efectivă a unor concedii de odihnă care să conducă la refacerea și creșterea capacității de muncă a salariaților și a familiilor lor și, pe cale de consecință, asupra creșterii productivității muncii salariaților în cauză (acest din urmă efect inducând, în mod suplimentar, efecte în lanț, de tipul multiplicatorului, în fenomenologia economică).
Un efect asociat este cel de lărgire a orizontului de cunoaștere ( educație și dezvoltare culturală a familiilor).
De ce desființarea VV în sectorul public ar fi o eroare?
Sugestiile care apar în dezbaterile din spațiul public privind dezabilitatea desființării VV ignoră, așadar, toate atuurile menționate mai sus (fără a mai pune la socoteală faptul că, în conformitate cu legea în vigoare, alte alocări bugetare vor trebui să înlocuiască VV, deci este discutabil dacă, din perspectiva reducerii cheltuielilor bugetare, s-ar obține un „câștig net” prin eliminarea VV).
O primă consecință a desființării VV va consta în anularea tuturor avantajelor, atât la nivelul societății (de natură economică, fiscal-bugetară, socială), cât și la nivelul salariatului (de natură fiziologică și psihologică), menționate mai sus: într-un cuvânt, anularea efectelor de multiplicare economică, pe de o parte, și reducerea posibilităților de menținere a unei calități adecvate a vieții salariaților și a familiilor acestora, pe de altă parte.
O a doua consecință va fi aceea a generării percepției anulării unui drept – fiind introduse normativ, VV se constituie, din punct de vedere psihologic și social, ca un drept al salariaților (chiar și în sectorul privat, unde acordarea VV nu este obligatorie, dar este posibilă prin acordul dintre angajator și salariat).
Percepția anulării unui drept nu este de natură să mărească gradul de cooperare dintre angajat și angajator, nici în sectorul public, nici în sectorul privat și va avea efecte negative în cultura organizațională a instituțiilor și întreprinderilor.
O a treia consecință va fi asupra comportamentului de economisire al salariaților (cu efecte propagate asupra întregii societăți, inclusiv asupra investițiilor sau asupra lichidității sistemului bancar) – valoarea VV permite ca o parte din cheltuielile aferente concediilor de odihnă să fie economisite și, astfel, puse la dispoziția societății, cu efectele antrenate cunoscute la nivel național.
O a patra consecință va fi aceea asupra balanței comerciale – desființarea destinației obligatorii a cheltuielilor acoperite de VV (achiziționarea de pachete turistice complete interne) poate îndrepta cheltuieli echivalente asupra ofertei externe (import) de pachete turistice.
- Tichetele valorice (TV) și contribuțiile sociale (CS)
O altă dezbatere care se desfășoară în acest moment în spațiul public este cea privind posibilitatea ca TV (se face referire la tichetele de masă si voucherele de vacanta, dar considerăm că situația se poate extinde la întreg sistemul de TV) să fie purtătoare de contribuții sociale de sănătate (acum fiind doar purtătoare de impozit pe venitul personal).
Opinia noastră este aceea că o asemenea propunere nu este justificată din următoarele considerente:
- aspectul cantitativ: introducerea CS asupra TV ar diminua foarte mult din valoarea acestora, disponibilă pentru beneficiar, adică ar reduce mult din efectul scontat în economie (așa cum a fost evocat la pct. 1 pentru VV), iar efectul asupra reducerii cheltuielilor publice cu redistribuirea de la bugetul de stat către bugetele publice sociale ar fi relativ scăzut – în alte cuvinte, valoarea CS asupra TV are un efect multiplicativ mai mare atunci când este cheltuită de/în sectorul privat decât dacă este cheltuită de/în sectorul public;
- aspectul calitativ: s-ar înlocui soluția economică a creșterii veniturilor bugetare pentru acoperirea cheltuielilor bugetare (adusă de actuala configurație a TV), soluție care este auto-replicativă, cu o soluție administrativă care nu este auto-replicativă. Dar, deși soluția administrativă are o certitudine mai mare pe termen scurt, ea se auto-subminează pe termen mediu și lung.
O propunere privind fiscalitatea tichetelor valorice
Pentru tichetele valorice existente: transferarea sarcinii de impozit pe venitul personal în sarcină de contribuție de asigurări sociale de sănătate, la aceeași rată
– rațiune/justificare: tichetele valorice sunt purtătoare ale sarcinii fiscale de impozit pe venitul personal (în cotă de 10%), ceea ce înseamnă că angajatul poate utiliza doar 90% din valoarea nominală a tichetului valoric respectiv. Propunerea noastră este ca această cotă de 10% să reprezinte contribuție de asigurări sociale de sănătate, ceea ce conservă mărimea nominală netă a tichetului valoric (se schimbă doar bugetul în care se varsă suma în cauză – de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale);
– consecințe prezumate: bugetul public nu are de suferit, deoarece echilibrarea bugetului de asigurări sociale se face, prin efectul legii, de la bugetul de stat; așadar, ceea ce, eventual, ar trebui să dea bugetul de stat bugetului de asigurări sociale, se constituie ca venit direct al acestui din urmă buget, în același cuantum valoric;
– modalitate: prin modificarea Codului fiscal.
Nota bene: această soluție este, din punct de vedere conceptual, o soluție de tip Pareto: prin modificarea structurii (în cazul nostru, este vorba despre structura de prelevare bugetară), se produce o îmbunătățire în sistem (creșterea contribuție de asigurări sociale) fără ca vreo componentă din sistem să înregistreze înrăutățiri (relația dintre bugetul de stat și bugetul de asigurări sociale nu se deteriorează).
În acest context, este de menționat faptul că statul trebuie să-și mențină poziția de intervenționist de ultimă instanță și anume privind intervenționismul legitim (o intervenție a statului poate fi legală dar să nu fie legitimă, adică, în acest din urmă caz, să fie făcută în domenii sau asupra unor procese care sunt auto-testabile – or, așa cum am arătat până aici, instituția TV are capacitatea de multiplicator, echivalentă cu cea de auto-cataliză, deci este auto-testabilă).
Nota bene: într-o intervenție viitoare vom prezenta o opinie privind inițiativa normativă curentă pentru finanțarea de la bugetul de stat a valorii VV acordate în sectorul privat.
Impactul calitativ general al tichetelor valorice în societate
