Flavia Popa, secretar general BRD – Groupe Societe Generale, în dialog cu Constantin Rudnițchi, realizator radio-tv.
Constantin Rudnițchi: Cum vă raportați la educație în general și la educația financiară în particular?
Flavia Popa: Îmi doresc să fiu un om educat pentru că asta mă ajută să cresc, să mă dezvolt, într-un proces de evoluție natural al fiecăruia dintre noi. BRD sprijină educația din România pentru că noi credem că educația, alături de cultură și de sport sunt trei piloni fără de care un popor nu se poate dezvolta.
Constantin Rudnițchi: Ce trebuie să știe un client atunci când intră într-o sucursală bancară? Ce trebuie să știm despre o bancă?
Flavia Popa: Prima dată trebuie să știe că poate să intre virtual sau fizic în relație cu o bancă. Băncile care nu au canale digitale astăzi, au un handicap! Digitalizarea îți oferă un anumit confort, o modalitate de a economisi timpul și timpul pare să fie marfa cea mai de preț a vremurilor noastre. Pe bănci le ajută să fie mai rapide în a răspunde așteptărilor clienților, le ajută să facă față unei cereri mai mari. O bancă este o entitate care face intermediere financiară: atrage de la deponenți bani și îi plasează ulterior în economie, prin credite. Banca, cu toate regulile ei, cu toate legile la care trebuie să se supună în stricta supraveghere a Băncii Naționale este un garant al siguranței pe care oamenii trebuie să o aibă atunci când vin să-și lase avuția, banii la bancă.
Constantin Rudnițchi: Noi, consumatorii, uităm deseori aceste roluri ale băncii. Dacă am luat un împrumut ne focusăm pe credite, dacă depunem banii într-un depozit bancar ne uităm doar în zona depozitelor. Ne uităm la dobânzi și vedem că acestea cresc. Dați-ne perspectiva unui om din bancă pe acest subiect!
Flavia Popa: Sunt și eu consumator, client, iar când intru în supermarket văd că s-au mărit prețurile. Într-un mediu inflaționist, prețul produselor și serviciilor crește. Revenind la bancă, banca oferă produse și servicii, iar dacă a crescut prețul la pâine și la lapte, a crescut prețul și pentru dobândă. În același timp există și un revers al medaliei: faptul că au crescut dobânzile la depozite. Depozitele sunt mai bine remunerate decât în alte dăți.
Constantin Rudnițchi: Ce trebuie să știm despre un depozit bancar, atunci când lăsăm banii pe mâna băncii?
Flavia Popa: Gestul de a economisi cred că este apanajul oricui și în orice vreme. Niște bani economisiți au de două ori valoarea lor. Faptul că pui banii într-un depozit este un lucru bun atât din perspectiva unui om chibzuit, cât și a faptului că îi ții în siguranță. În România, depozitele sunt adaptate pentru toate tipurile de clientelă, inclusiv pentru minori și pe diferite perioade de depozitare. Aș puncta un lucru esențial. Depozitele în România sunt garantate de către Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar până la 100 de mii de euro sau echivalent în lei. Observăm și alte tipuri de preocupări care vizează punerea banilor în fonduri de investiții, în titluri de stat, în alte instrumente financiare care să producă un randament.
Constantin Rudnițchi: Să vedem și cealaltă parte a monedei, adică creditele. Este un an mai complicat pentru cei care și-ar dori să ia un împrumut?
Flavia Popa: 2023 este un an diferit pentru toți din pricina acestui mediu inflaționist. Valoarea banilor este diferită de la o lună la alta. Acest mediu inflaționist poate afecta puterea de rambursare a celui care a luat un credit acum câțiva ani sau a celui care își dorește să ia un credit azi. Atunci când acordăm un credit sau ni se cere un credit, relația client-bancă trebuie să fie de mare încredere. Să purtăm un dialog în care să ne asigurăm că nici banca, nici clientul nu se vor afla la răscruce de drumuri. Mi-a rămas în minte vorba cuiva care spunea că atunci când îți iei un credit trebuie să ca rata pe care o ai de plătit să fie o sumă la jumătate față de ceea ce ți-ai permite cu ușurință să plătești. În felul ăsta, durerile de cap, pe termen lung, ale băncii și clientului s-ar diminua. Relația bancară este o relație contractuală care are drepturi și obligații de ambele părți. Prin urmare consumatorii trebuie să știe care sunt termenii și condițiile pe care banca le oferă, care este rata dobânzii, care sunt costurile pe care le implică această relație. Rata dobânzii, comisioanele și taxele înseamnă costul creditului. În plus detalii precum scadențarul, rata de conversie trebuie înțelese și discutate încă de la început, pentru a nu porni cu lucruri necunoscute în această relație.
Constantin Rudnițchi: Cum privesc bancherii bonitatea unui client?
Flavia Popa: Bonitatea unui client din perspectiva unei bănci este capacitatea lui de a putea rambursa în viitor banii împrumutați. Noi ne raportăm la această noțiune pornind de la reguli bine stabilite în sectorul financiar-bancar prin lege, prin reglementări ale Băncii Naționale, iar din perspectiva clientului pornim de la venituri, de la salariul lui și alte tipologii de venituri pe care le are în afara salariului. Acestea din urmă le ponderăm, le ajustăm la normele de care vorbeam, iar din venituri și norme rezultă un grad de îndatorare. La bancă te duci, semnezi niște hârtii și pleci cu niște bani! Te uiți la bonitate și îți pui întrebarea dacă acel client din fața ta va putea rambursa în timp... e o întrebare grea!
Constantin Rudnițchi: Cât de negociabile sunt contractele de împrumut între un consumator și o bancă? De ce ele devin negociabile în cadrul CSALB și într-o măsură mai mică direct la bancă?
Flavia Popa: Legea în România ne permite și ne obligă să negociem cu clienții noștri. Și acesta e un lucru foarte bun pentru consumatori. Evident că băncile sunt interesate și deschise să facă asta. În industria bancară este nevoie de o automatizare pentru ca lucrurile să se întâmple repede. Să ne imaginăm cum ar fi să acorzi și să monitorizezi 500 de mii de credite de diferite categorii. Și asta mă conduce la ideea că avem nevoie de o oarecare standardizare. Dincolo de acest lucru, în funcție de profilul clientului, de relația noastră cu clienții, există discuțiile și negocierile. Ar fi aproape imposibil să negociezi clauză cu clauză, rând cu rând toate aceste contracte. În plus, rezultatul ar trebui pus într-o matrice diferită de celelalte și urmărit diferit. Da, suntem deschiși să negociem lucruri importante, de esență ale contractului, dar nu este eficient pentru nimeni să negociem fiecare literă dintr-un contract.
Constantin Rudnițchi: Credeți că sunt avantaje pentru suspendarea proceselor în care vă aflați cu clienții și găsirea unei soluții amiabile, prin conciliere?
Flavia Popa: Ca om de formație juridică aș spune că a merge în instanță pentru a o încărca cu procese inutile este păgubos atât pentru consumator, cât și pentru bancă sau statul român. Prin urmare reiterez idea de a căuta soluții în avans și de a nu ajunge în instanță. Iată de unde vine rolul CSALB în subiectul acesta! Conciliatorul CSALB este acel terț care ne poate așeza la masa discuțiilor, în afara unui cadru litigios, în afara unui proces. Ieșim din impunătoarea instanță care încearcă legată la ochi să împartă dreptatea și ne așezăm la o masă de discuții împreună cu un conciliator, ca să găsim o cale echitabilă. Până la urmă asta căutăm cu toții: să echilibrăm lucrurile, să avem o relație de câștig-câștig pentru fiecare din cele două părți ale discuției. Ce câștigăm prin CSALB? Câștigăm încredere! În instanță, după ce câștigă o parte sau cealaltă, este o relație conflictuală, rece. Pe când aici, la CSALB, după ce ne-am conciliat, rămânem în raporturi excelente. Și noi, băncile, nu putem să ne dorim altceva decât încrederea clienților noștri.
Constantin Rudnițchi: Ce soluții poate avea banca la îndemână pentru consumatorii care se confruntă cu situații dificile generate fie de situația economică generală, fie de situații particulare, familiale?
Flavia Popa: Când clientul nostru este într-o situație dificilă, și banca poate fi într-o situație dificilă. Și atunci avem un interes fără echivoc, în a încerca să găsim soluții să rezolvăm situația legată de rambursarea creditului. Nu este favorabil nimănui să ajungem la un credit neperformant. Asta înseamnă pentru bancă un eșec în evaluare, un cost al creditului neperformant, costuri de recuperare și de aici o întreagă pleiadă de minusuri. În pandemie BRD a amânat plata ratelor pentru 43.000 de credite. Avem soluții de conversie, de amânări, de refinanțări, în funcție de nevoia clientului.
Constantin Rudnițchi: Din călătoria numită educație financiară, unde ne aflăm în drumul spre vârful muntelui?
Flavia Popa: Alpiniștii spun că vârful muntelui este doar jumătatea drumului, pentru că trebuie să te și întorci la bază, odată ce ai atins vârful. Făcând paralelismul cu educația financiară, este extrem de important să avem noțiuni economice de bază, nu doar în raport cu banca, ci cu întreaga societate. Fără aceste cunoștințe nu te poți bancariza, iar noi încă avem situații în România de oameni care nu au nici măcar un cont bancar.