România este o ușă „întredeschisă” în relațiile cu Rusia, a declarat ambasadorul rus la București, după ce barajul peste Nipru a fost aruncat în aer. La ce se referă diplomatul? Și ce joc face?
Ministerul român de Externe nu a avut nicio reacție, ca și cum declarațiile ambasadorului rus ar putea fi luate în considerare.
Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Valeri Kuzmin, a spus marți, într-o conferință de presă, că autorităţile române nu sunt atât de dure în relaţiile cu Rusia ca alte state membre NATO şi că, din punctul de vedere al Moscovei, România rămâne o uşă întredeschisă pentru relaţii în viitor.
Când a fost întrebat despre nivelul relațiilor bilaterale, ambasadorul rus a fost nevoit să recunoască: „Aproape nu există”.
Valeri Kuzmin a adăugat, totuși, că relaţiile dintre București și Moscova sunt mai corecte decât cu alte state NATO: „Noi vedem aceasta. România poate considera că şi Rusia va respecta Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice”.
Este România mai permisivă față de ruși, prin comparație cu alte țări atlantiste? Mai degrabă nu, dar cu toate acestea s-au strâns o serie de semne care sugerează fragilitatea elitelor politice autohtone și a sistemului democratic.
Bucureștiul are, de pildă, o politică singulară în Alianța Nord Atlantică și nu vrea să facă o contabilitate publică în privința ajutorului defensiv pe care îl dă Ucrainei.
Invitat la BBC să explice motivul acestui secret, ministrul de Externe Bogdan Aurescu a fost pus în situația de a nu putea da niciun răspuns. Nici Klaus Iohannis și nici premierul-general Nicolae Ciucă nu au vrut să divulge nimic despre tipul ajutorului sau despre mărimea lui.
S-ar putea crede că impunerea secretului ar avea legătură cu temerile României față de Rusia, în urma amenințărilor folosirii bombei atomice, dar nu numai. Sau că președintele și prim-ministrul au decis că orice dezvăluire a nivelului ajutorului dat Ucrainei ar putea deveni o sabie cu două tăișuri în mâinile AUR.
Și că oricum nu va fi bine, nici dacă sprijinul e prea mic - lipsă de solidaritate, nici dacă ajutorul e prea mare - sunt atâția oameni săraci în România, lor le dă cineva ceva?
Această neasumare a unui gest corect, pro-atlantist, de implicare clară împotriva rușilor violenți ar putea fi în sine o vulnerabilitate, o balanță nehotărâtă între Est și Vest. O parte dintre românce și dintre români s-ar putea să fie critici față de acest ajutor, altora, poate, le-ar fi teamă. Pentru toți există explicații limpezi. Secretul e însă dăunător pentru România.
Sunt și alte tendințe care sugerează un balans al societății, potrivit unei cercetări sociologice ample care include doar statele central-est europene: 78% dintre români cred că UE îi dictează țării ce să facă, iar aceasta nu se poate opune, doar 53% din populație mai percep SUA ca partener strategic, față de 75% anul trecut (47% din cei intervievați spun că de parteneriatul cu americanii nu beneficiază România, care doar s-a transformat într-un importator de echipamente militare), 51% dintre respondenți cred că America le târăște țara într-un război cu Rusia (Globsec Trend 2023).
Rezultă de asemenea din alte sondaje că 40% din populație nu știe dacă Rusia este un stat „prieten” sau „dușman”.
În luna martie, Institutul Robert Lansing, un think-thank american cu o reprezentanță și la Paris, specializat în amenințări hibride, a analizat activitatea senatoarei Diana Ivanovici Șoșoacă și a ajuns la concluzia că în România are loc în acest moment o acțiune a GRU, serviciul militar de informații al Rusiei.
Senatoarea a depus un proiect de lege privind anexarea unei părți din teritoriul Ucrainei - Bucovina de Nord, o parte din regiunea Cernăuți, Basarabia și Insula Șerpilor și anularea Tratatului din 1997 privind relațiile româno-ucrainene de bună vecinătate.
Revanșele ei naționaliste sunt mai puțin nesemnificative decât s-ar putea crede. Așa că analiștii americani cred că n-ar trebui ignorate. Experții Institutului explică implicarea GRU în astfel de cazuri prin faptul că serviciul de spionaj al Moscovei se află într-o mare dificultate după expulzarea celor peste 750 de agenți care lucrau sub acoperire diplomatică în statele europene.
De la începutul războiului, România a expulzat 11 diplomați ruși pentru „incompatibilitatea activităţilor acestora cu prevederile Convenţiei de la Viena”.
Pe vremea când era ministrul Apărării, Vasile Dîncu spunea că ar fi imposibil să nu existe în România şi politicieni influenţaţi de Moscova, dar crede că aceștia nu sunt „de primă mărime”. Mulți dintre cei care chibițează pe margine în defavoarea Ucrainei au fost însă în funcții importante și există un lider de partid parlamentar, George Simion, acuzat din mai multe surse că ar fi avut întâlniri cu ofițeri ai serviciilor de informații ruse.
Cine întredeschide ușile Rusiei? Dincolo de nișele politice și mediatice pe care s-ar putea baza rușii în România, există o serie de paravane economice în favoarea lor, plus o inamiciție istorică pe care Moscova o speculează cu ajutorul agenților selectați, a idioților utili și a oficialilor care nu explică ce se întâmplă cu Bâstroe, de ce Delta va avea de suferit o vreme, câți bani se cheltuie cu apărarea Ucrainei și mai ales cât de importantă este această apărare pentru România.
Sabina Fati