Marcel Ciolacu este în campanie electorală. Toate partidele sunt, de altfel, și creșterea temperaturii electorale va fi simțită din ce în ce mai intens pe măsură ce ne vom apropia de, dar mai ales în anul electoral 2024.
Și este de așteptat ca acest lucru să aibă impact și la nivel guvernamental, dacă PNL va reuși să vină în viitorul guvern cu o linie mai dură în raport cu PSD. Și va reuși dacă va fi lăsat de președintele Iohannis sau dacă se va emancipa în raport cu acesta.
Pentru că este în campanie, dl Ciolacu vântură cota progresivă, pe placul electoratului său, fără a veni însă cu nicio analiză de impact: câți bani ar aduce în plus la buget, care sunt riscurile de creștere a evaziunii și, mai ales, se referă doar la impozitarea salariilor sau a veniturilor în general?
Discuția nu este însă purtată în mod serios. Dl Ciolacu știe nu numai că PNL nu va trece această linie roșie, echivalentă cu sinuciderea politică, dar și că ea este imposibilă.
Impozitarea progresivă doar a salariilor ar fi mai ușor de făcut, însă e greu de crezut că ar aduce mai multe beneficii decât pierderi. Impozitarea progresivă a tuturor veniturilor este imposibilă pentru ANAF în condițiile digitalizării administrației din România. Ar fi un fiasco total.
Și tot pentru că este în campanie și dorește să se profileze cât mai bine ca lider, dl Ciolacu vântură și sloganurile despre ciuma pensiilor speciale, introduse în imensa majoritate de PSD, despre angajări pe pile, număr prea mare de secretari de stat şi altele asemenea, sensibile pentru electorat.
Dar dincolo de campanie și profilare politică, de jocul politic în PSD și în coaliție, mai este ceva ce-l împinge pe Marcel Ciolacu în fața microfoanelor la declarații bombastice și populiste. Frica.
Nu este doar frica domniei sale, dar numai dl Ciolacu urmează să devină premier într-o situație extrem de delicată: veniturile scad, cheltuielile cresc, măsurile logice și corecte sunt imposibile electoral.
Se apucă dl Ciolacu să desființeze pensiile primarilor când ei trebuie să tragă în campanie? Secretarii de stat ai cărei organizații vor fi trimiși acasă? Sau poate desființează perfect inutilul și bugetofagul minister al dnei Firea?
În plus, banii din PNRR ar putea fi în bună măsură pierduți, primarii fac presiuni, evoluția economică internaționala și europeană nu este optimistă, iar marile capitale sunt zguduite de proteste, chiar extrem de violente.
Toate acestea se vor sparge în capul premierului care ar putea avea de condus și un guvern mai dificil decât precedentul, cum spuneam, din cauza unei poziții mai dure a părții liberale, ajunsă cu apa la gură.
Sigur, nu ne comparăm cu francezii când e vorba despre proteste. La noi un mic, o bere, o manea sparg în general intențiile beligerante. Dar PSD știe că atunci când sunt mulți aburi de enervare în aer, o scânteie de maximă emoție poate izbucni din nimic, dintr-o lebădă neagră, precum Colectiv.
Și asemenea explozii au efecte în primul rând asupra premierului și a partidului care domina guvernarea. De aceea, dl Ciolacu are grijă să se avânte și în teme transpartinice, la care este sensibil și electoratul de la care nu așteaptă voturi, ci doar demobilizare.
Deci dl Ciolacu știe că intră pe nisipuri mișcătoare într-o zonă de mare risc politic. Probabil ar fi preferat să evite aventura preelectorală, eventual prin anticipate, dar presiunea partidului pentru a avea premierul a fost mare. Ca să primească banii pe care Guvernul nu mai știe de unde să îi ia.
Deci dl Ciolacu știe că trebuie ca măcar vorbele să fie pe placul electoratului, măcar iluzii să vândă frumos în speranța că o va târâi cumva, printre panglici, până la finalul lui 2024. După care, cu sacii în căruță, să înceapă marile corecții, agravate de amânarea electorală.