Avem datoria de a nu transforma Ortodoxia românească într-un bloc filetist, neo-legionar, cu note anti-occidentale, nostalgic-comuniste și pro-putiniste, afirmă ambasadorul și scriitorul Teodor Baconschi, unul dintre inițiatorii apelului public către Sfântul Sinod al BOR și Adunarea Națională Bisericească pentru unificarea datei Paștelui. Apelul a fost semnat până luni seara de aproape 6.000 de persoane.
„Dacă nu vor fi deturnate de urletele unei facțiuni talibane (care ’predică’, pe placul FSB, RO-exit) dezbaterile prilejuite de petiția noastră vor îmbogăți inteligența dreptei credințe și vor testa maturitatea istorică a comunității ortodoxe din România euro-atlantică”, considera Teodor Baconschi.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, dl Baconschi a explicat că „în 1948, la Moscova, la ordinul lui Stalin, bisericile ortodoxe au fost forțate să țină Paștele pe stil vechi (…) Stalin era deja angajat în Războiul Rece și dorea ca sateliții URSS să-i țină isonul”.
„Nu putem celebra la nesfârșit Crăciunul după calendarul îndreptat și Paștele pe stil vechi, cum facem în prezent. Calendarul gregorian e cel corect din punct de vedere astronomic. Dacă n-am îndrepta după acest criteriu obiectiv data Paștelui, am ajunge cândva să sărbătorim Învierea Domnului prin toamnă!
Și milioanele de români din diaspora sunt victimele acestui sistem hibrid”, a arătat Teodor Baconschi.
Ați lansat un apel public către Sfântul Sinod al BOR și Adunarea Națională Bisericească să facă demersuri intense pentru a convinge restul bisericilor ortodoxe pentru ca Paștele să fie sărbătorit de toți creștinii în același timp (aici integral). De ce?
N-ar trebui să uităm că Biserica e formată din cler și popor. Mirenii au nu doar dreptul, ci și datoria de a întreține un dialog dinamic în comunitatea eclezială.
Cu atât mai mult intelectualii, care nu sunt – cum spun unii – doar ”apropiați de Biserică”. Ei sunt ”mădulare” ale Bisericii, asemenea tuturor creștinilor, care au primit botezul, se spovedesc, se împărtășesc, participă la viața liturgică și lucrează pentru binele comun, căutând să urmeze, după putința fiecăruia, modelul absolut întruchipat în Iisus Hristos. Sf. Apostol Petru (I Petru, 2, 5) îi numește pe discipolii Domnului ”pietre vii”: ne propunem să fim vii, nu doar pietre.
De ce tocmai acum, aparent din senin?
Demersul nostru nu e deloc subit, ci se înscrie în logica dialogului inter-ortodox și inter-confesional pentru unificarea datei Paștelui.
De mai mulți ani, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol discută pe această temă cu Vaticanul și șefii diverselor biserici protestante (de pildă, cu anglicanii), pentru a ajunge la o formulă de concordie până în 2025, când se vor aniversa 1.700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, ținut la Niceea.
Ne-am dori ca BOR să participe cât mai activ și deschis la acest demers de bun simț creștinesc.
De unde vine decalajul actual între Paștele catolic și cel ortodox, mai ales că nici măcar nu este fix, de cele mai multe ori o săptămână, uneori două, după cum sunt ani în care data este comună?
Problema unificării calendarului nu are nicio dimensiune doctrinară. Nu atinge cu nimic fondul învățăturii ortodoxe.
După Marea Unire, în 1919, statul român a trecut la calendarul gregorian, valabil în toată Europa și în restul lumii. Românii din Transilvania respectau calendarul îndreptat din 1590, iar cei din Bucovina, din 1773.
În 1924 – la un an după o reuniune pan-ortodoxă ținută la Constantinopol - BOR a adoptat de asemenea calendarul îndreptat, numai că în 1927 s-a revenit pe stil vechi.
În 1948, la Moscova, la ordinul lui Stalin, bisericile ortodoxe au fost forțate să țină Paștele pe stil vechi: calendarul gregorian nu mai era corect astronomic (cum e și azi), ci ”occidental”. Or, Stalin era deja angajat în Războiul Rece și dorea ca sateliții URSS să-i țină isonul.
De ce data Paștelui catolic este cea corectă? Cu alte cuvinte, se întreabă unii credincioși, de ce să nu vină catolicii după ortodocși?
Mi se pare puerilă treaba aceasta cu ”cine are dreptate” și ”cine se ia după cine”. Calendarul gregorian e cel corect din punct de vedere astronomic. Dacă n-am îndrepta după acest criteriu obiectiv data Paștelui, am ajunge cândva să sărbătorim Învierea Domnului prin toamnă!
Nu putem celebra la nesfârșit Crăciunul după calendarul îndreptat și Paștele pe stil vechi, cum facem în prezent.
La peste un secol de la Marea Unire, o asemenea inconsecvență îi desparte din nou pe românii de diferite confesiuni, în loc să le prilejuiască o comună bucurie pascală.
Și milioanele de români din diaspora sunt victimele acestui sistem hibrid. Ei vin acasă de Crăciun, dar nu și de Paști sau de Rusalii, când în Vest există vacanțe legale.
Mesajul Evangheliei este universal, iar divizarea bisericilor, o nefericită dramă istorică.
Dacă după al doilea mileniu, marcat de polemici teologice și chiar de războaie inter-confesionale, e complicat să regăsim unitatea dogmatică specifică primului mileniu creștin, putem lucra măcar pentru unificarea calendarului.
Situația actuală – ”noi cu Învierea noastră, voi cu Învierea voastră” – este deplorabilă, dacă nu chiar derizorie. De ce preoții ies din biserică în noaptea pascală, proclamând anunțul ”Hristos a înviat!” către mulțimea de credincioși strânsă în jurul lăcașului? Pentru că acel anunț este adresat întregii lumi, până la capătul pământului!
Principala teamă, propagată inclusiv de înalți prelați, este că prin mutarea datei Paștelui vom pierde Sfânta Lumină de la Ierusalim. Ce le răspundeți?
Fiecare altar din bisericile noastre simbolizează Mormântul Domnului, iar pe el stă potirul euharistic, unde ni se dăruiește împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului cel înviat.
Grecii și armenii au în custodie Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim, dar asta nu înseamnă că lumina pascală iese doar de acolo și e ”rezervată” doar ortodocșilor cu linie aeriană directă.
Ca și Trupul înviat al Domnului, lumina pascală e de natură mistică și spirituală: nu o putem localiza și nici fetișiza, ca pe un element strict fizic.
E ca și cum am susține, mutatis mutandis, că natura divină a lui Hristos – manifestată prin Schimbarea la Față – a rămas limitată în spațiu și timp pe muntele Tabor.
Biserica lui Hristos s-a întemeiat la Ierusalim, cu prilejul Cincizecimii, numai că Sfântul Duh, coborât sub forma unor ”limbi de foc” asupra Colegiului apostolic, i-a făcut pe ucenicii Domnului să se facă înțeleși pe limba tuturor neamurilor strânse atunci și acolo.
Nu mărturisim acest adevăr prin rostirea duminicală a Crezului niceo-constantinopolitan: ”într-una, sfântă, sobornicească (adică universală) și apostolească Biserică”?
Care ar fi procedura de urmat pentru a ajunge la o dată comună pentru întreaga creștinătate?
Ideal ar fi să se obțină un consens pan-ortodox pe această temă pur organizatorică, dar de mare importanță misionară, pastorală și apologetică.
Oricum, dialogul pe tema sărbătorii comune a Paștelui trebuie finalizat sub autoritatea patriarhului Bartolomeu, căci titularul scaunului patriarhal din ”Roma Nouă” este primus inter pares între capii celorlalte biserici ortodoxe.
Este oare de sperat în mod realist că Biserica Ortodoxă Rusă, cu atât mai mult că acum este condusă de patriarhul Kiril, va accepta această schimbare? Ea ar fi majoră, inclusiv în privința Crăciunului pe care îl sărbătorește acum tot după calendarul iulian?
Din păcate, BO Rusă ne dovedește – în chip tragic – la ce rezultate absurde conduce erezia filetistă, adică mesianismul naționalist, care transformă Ortodoxia într-un instrument supus capriciilor criminale ale unui ”țar” cu ambiții revizionist-imperiale.
Fiind redusă la condiția unui simplu departament de propagandă pentru excepționalismul rusesc (”russki mir”), Patriarhia Moscovei a ajuns în situația de a ”binecuvânta” genocidul din Ucraina, adică un război inter-slav și inter-ortodox...
Tot BO Rusă e cea care a sabotat prin neparticipare Sinodul panortodox din Creta (2016). Ea nu vrea comuniune reală, liberă și iubitoare cu alte biserici ortodoxe: pretinde doar supunere și chiar reintegrarea statelor cu majorități ortodoxe în sfera de influență a Moscovei.
Tocmai de aceea, sunt convins că, la încheierea războiului declanșat de Putin, se va forma o Patriarhie ucraineană autocefală, care va adopta calendarul îndreptat – și de Crăciun și de Paști – și-și va ajuta națiunea să intre în UE și NATO.
Dacă nu se ajunge la consens, ar fi de dorit/așteptat ca BOR să asume totuși schimbarea pentru ortodocșii români?
Firește că ar fi de dorit așa ceva și chiar sper că Sf. Sinod va proceda în acest sens, păstrând, cum spuneam, linia Patriarhiei Ecumenice.
Adversarii BOR spun – în mod fals – că aceasta s-a opus Marii Uniri și că nu a servit interesul națiunii noastre, or toate evidențele istorice atestă contrariul.
În 1999, patriarhul Teoctist l-a primit fratern și deschis pe papa Ioan Paul al II-lea.
Cu câteva triste și notorii excepții, Sf. Sinod înțelege că România e membră UE și NATO și că asta ne-a schimbat soarta în bine, ajutându-ne să depășim sinistra perioadă a dictaturii comunist-sovietice, cu tot cu ”ateismul” ei oficial, pretins ”științific”.
Mă aștept deci, alături de semnatarii petiției noastre, ca Sf. Sinod să cântărească lucid, responsabil și transparent această propunere și să acționeze curajos, așa cum a procedat și în anii de după Marea Unire.
Avem datoria de a nu transforma Ortodoxia românească într-un bloc filetist, neo-legionar, cu note anti-occidentale, nostalgic-comuniste și pro-putiniste.
Profilul ei trebuie să afirme fără echivoc valorile evanghelice, dialogul argumentat, păstrarea nealterată a tradiției biblico-patristice, normele democrației și respectul față de demnitatea persoanei umane.
Există în acest moment biserici ortodoxe care sărbătoresc Paștele împreună cu catolicii?
Din câte știu, fac asta numai bisericile ortodoxe din Finlanda și Estonia. Doar Crăciunul e sărbătorit după calendarul îndreptat în mai toate bisericile ortodoxe (și la mânăstirea athonită Vatoped).
Înainte de lansarea ideii și apoi a apelului în spațiul public, ați avut discuții pe această temă cu patriarhul Daniel și/sau cu alți înalți prelați?
Nu am avut consultări prealabile formale, însă suntem firește deschiși către dialogul permanent cu păstorii noștri sufletești, fie aceștia ierarhi, preoți de mir sau membri ai cinului monahal.
Dacă nu vor fi deturnate de urletele unei facțiuni talibane (care ”predică”, pe placul FSB, RO-exit) dezbaterile prilejuite de petiția noastră vor îmbogăți inteligența dreptei credințe și vor testa maturitatea istorică a comunității ortodoxe din România euro-atlantică.
Nu vă temeți că, în ipoteza unei decizii a BOR de a celebra și Paștele conform calendarului gregorian, "facțiunea talibană" despre care vorbiți ar putea provoca o schismă în clerul și enoriașii BOR?
Întrebarea dvs îmi amintește de situația profund ironică în care ne aflăm. Vă voi răspunde cu un citat din interviul unui preot din Roman, publicat pe site-ul ”Doxologia”, al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: ”Stiliştii sunt o comunitate religioasă minoritară, separată sau ruptă din corpul Bisericii noastre prin neacceptarea reformei calendarului realizată de Patriarhia Română în 1924.
Ea a apărut şi s-a structurat până astăzi ca o mişcare rigoristă, cu un impact şi o răspândire mult mai mare în Moldova. Fiind greşit informaţi şi manipulaţi, credincioşii stilişti se cred în chip fals adevăraţii credincioşi ortodocşi, în realitate atât ierarhii lor, cât şi ei înşişi aflându-se în schismă şi neascultare faţă de Sfânta noastră Biserică. Trebuie spus foarte clar că, din nefericire, episcopii şi preoţii stilişti nu au preoţie lucrătoare, iar tainele lor sunt nule.”
Sper ca o asemenea schismă să nu se repete, măcar pentru a dovedi că am evoluat cât de cât din 1924 încoace…