Ce înseamnă că dreapta radicală și ultrareligioasă a fost adusă la putere în Israel: O catastrofă politică cu efecte în toată lumea - Interviu cu prof. Liviu Rotman

Ce înseamnă că dreapta radicală și ultrareligioasă a fost adusă la putere în Israel: O catastrofă politică cu efecte în toată lumea - <span style="color:#990000;font-size:100%;">Interviu</span> cu prof. Liviu Rotman
Acest articol face parte din proiectul
INTELECTUALI FAȚĂ CU ISTORIA
realizat cu sprijinul
Konrad-Adenauer-Stiftung

Prin guvernul Netanyahu ce se va instala este vorba de o „catastrofă” politică, un atentat, deocamdată reușit, la legile fundamentale ale statului , creat ca „stat evreiesc și democratic”, spune profesorul Liviu Rotman, director al Centrului de Studii Israeliene din cadrul SNSPA.

Benjamin Netanyahu se întoarce la putere în Israel, cu o coaliție care este privită cu destulă îngrijorare, pentru că aduce în prim-plan și dă puteri sporite partidelor religioase și unor lideri radicali, printre care Ben Gvir, care va obține postul de ministru al securității naționale, în pofida convingerilor lui radicale și care are la activ condamnări pentru incitare la ură împotriva palestinienilor.

Cred că nu mai este vorba despre Netanyahu însuși, Netanyahu nu mai e povestea, el a fost prim-ministru deja 12 ani și nu aici e diferența. Diferența vine de la partenerii lui, s-a înțeles acum cu cea mai radicală aripă a dreptei din Israel, cu un politician condamnat pentru opt capete de acuzare, cu un altul care a fost prins cu 800 de litri de benzină în pivniță, pentru că voia să comită un atentat terorist pentru a împiedica retragerea din Gaza. Nu a fost condamnat, pentru că nu s-a putut construi un caz împotriva lui, ca să nu fie expusă sursa. Acestea sunt exemple de politicieni radicali, rasiști care urmează să ocupe posturi importante în Israel, unul dintre ei vrea să fie ministru de Interne, altul vrea ministru de Finanțe. Pentru mine, e cel mai rău guvern pe care Israelul putea să-l aibă. Sunt cetățean al Israelului și voi respecta legea, dar nu pot recunoaște acest guvern, voi face orice ca să-i rezist și voi lupta să spun tuturor din lume să nu facă afaceri cu acest partid, care nu trebuie acceptat.

Yaniv Iczkovits, scriitor israelian, rezervist, co-inițiator al Scrisorii combatanților, interviu pentru spotmedia.ro
ADVERTISING

Pentru David Grossman, intelectual de prestigiu, Netanyahu duce acum Israelul pe un drum fără întoarcere.

Domnule profesor Liviu Rotman, Benjamin Netanyahu se întoarce la putere în Israel, după o pauză de doar un an, în care Israelul a încercat un altfel de guvern. Iată însă că acesta din urmă a eșuat. Ce înseamnă, pentru Israel, revenirea lui Netanyahu?

Eșuarea formulei guvernamentale Benett-Lapid a avut loc datorită câtorva cauze. În primul rând, modul eclectic al alcătuirii guvernului, cu partide de toate orientările, de dreapta, de stânga, de centru. Motivația participării diverselor grupări politice era diferită. Unii, cei de dreapta, în special, doreau doar o despărțire de Netanyahu, compromis din cauza celor patru dosare de corupție, în care este inculpat, în timp ce formațiunile de centru și de stânga doreau și o schimbare politică. La aceasta s-ar adăuga și o anume lipsă de ''disciplină” a unor membri ai coaliției care a fost la guvernare, materializată în ''schimbarea baricadei'', ce s-a oglindit în activitatea parlamentară. 

În aceeași categorie aș adăuga și o anume „stângăcie” în relațiile cu formațiunile politice arabe, motiv pentru care nu s-a putut obține sprijinul politic al ambelor formațiuni arabe.

ADVERTISING
FĂRĂ SCURTĂTURI. Ajungem departe

O a doua categorie de cauze este mai profundă și ține de alunecarea spre dreapta a societății israeliene, în ultimele două decenii. Care are și ea mai multe explicații.

Pe de-o parte o schimbare demografică, datorită creșterii naturale neuniforme a populației în Israel. Tradiții diferite au dus la o creștere mult mai mare a sectorului religios și ultrareligios al populației israeliene.

O a doua explicație este o schimbare de mentalități, o erodare a influenței elitelor din societatea israeliană: elite academice, militare, comunitatea de afaceri etc. Aceste elite, în marea lor majoritate, au o poziție politică îndreptată spre deschidere. Este un proces complex, care ar trebui analizat aparte.

Instabilitatea situației de securitate a Israelului și existența, în forme variate, a terorismului au fost factori de consolidare a dreptei, deși această dreaptă, în lunga sa guvernare, nu a găsit nici o soluție pentru această situație. Dar a existat o îndoctrinare a cetățenilor, că doar dreapta și Benjamin Netanyahu pot asigura securitatea, ca o axiomă care nu mai trebuie demonstrată. S-ar adăuga și o criză prelungită de conducere în partidele de centru și stânga, cu efecte catastrofale în situația electorală a acestora. Ilustrativ este cazul Partidului Muncii, partid care a avut un rol esențial în crearea Israelului.

ADVERTISING

Noutatea, totuși, nu e faptul că Netanyahu va avea iar puterea, ci faptul că o va avea cu ajutorul unor partide radicale, religioase, ultra-ortodoxe. Este secularismul în pericol? Va reuși Benjamin Netanyahu să controleze partidele radicale din coaliție sau, din contra, va fi el cel jucat?

Noua situație nu este doar o schimbare de lider sau de direcție politică. Acestea ar fi normale într-o democrație. Acum, prin guvernul ce se va instala mâine (joi - n.r.), este vorba de o ''catastrofă'' politică, un atentat, deocamdată reușit, la legile fundamentale ale statului , creat ca ''stat evreiesc și democratic''.

Aș preciza că statul Israel nu are o Constituție, dar are o serie de legi fundamentale, care asigură păstrarea caracterului democratic. În acest guvern intră pentru prima oară forțe extremiste, care cu aproximativ 30 de ani în urmă au fost scoase în afara legii de către Curtea Supremă a statului Israel. Printr-o serie de trucuri politice, ele au fost readuse pe scena politică de către același Benjamin Netanyahu. Proiectele de legi anunțate sunt o provocare arogantă la stabilitatea democratică, ele sunt antiminoritare, homofobe, misogine și mai presus de toate un atac la instituțiile statului de drept, Curtea Supremă, în primul rând - principalul garant al normalității politice în Israel.

Firește, pot interveni și complicații internaționale: prin scăderea profilului relației cu Statele Unite, al căror sprijin politic și militar este de o valoare strategică deosebită pentru statul Israel. Direcția ce se anunță este o părăsire a tradiției sioniste, a gândirii lui Theodor Herzl, care a văzut statul la care visa ca o structura democratică, ce asigura egalitate pentru toți cetățenii săi. Fondatorul sionismului, Herzl, ca și fondatorul statului, David Ben Gurion vor lua loc, de mâine, pe băncile Opoziției. Și împreună cu ei întreaga moștenire a mișcării sioniste, care a realizat „minunea” de a crea un stat al evreilor.

Dar planurile noului guvern nu sunt doar o ruptură cu tradiția sionistă. Acestea sunt o ruptură de moștenirea iudaismului. O tradiție care are că valoare supremă viața nu permite ca un medic să refuze un pacient datorită apartenenței sale etnice sau a vederilor lui politice sau a înclinațiilor sexuale, căci acesta este conținutul proiectului noului deputat Simha Rotman (ce oribil că avem același nume!).

După cum iudaismul, care este ferm împotriva violenței și susține prin prevederi speciale drepturile femeii în cadrul familiei, nu este compatibil cu decizia anunțată a viitorului guvern, de a se retrage din Convenția de la Istanbul, ce interzice violența în familie.

Derapajul actual israelian se încadrează în ofensiva generală a populismului și a iliberalismului din Europa și nu numai. Dar complexitatea situației din Israel, poziția să geopolitică, dar și moștenirile sale istorice fac că situația să fie și mai gravă, cu un impact puternic în toată lumea.

Ce clivaje sunt azi în Israel?

Legat de clivaj, voi spune că este mai mult decât un clivaj. Știu că spun un lucru neplăcut, care vă stârni reacții. Personal, prin prisma analizei societății israeliene, nu văd un singur Israel și nu sunt singurul, și nici primul cu această părere. Putem distinge un Israel modern, democratic, deschis în exterior, receptiv la valorile liberale, o țară a hitech-ului și a creației științifice. Acesta este un Israel doritor de relații normale cu vecinii, care să respecte tradiția în care s-a format statul Israel. În jargonul politic israelian este numit statul Tel Aviv, deși geografic nu este exact.

Și un doilea Israel, care în clipa de față și-a asigurat o ușoară majoritate, îndreptat spre închidere, spre disprețul celor diferiți, într-un fel sau altul. Un Israel al cărui model începe să fie Iranul sau Afganistanul. Problema este cum se poate asigura o coabitare a celor două tipuri de societate.

Cum va fi afectat, dacă va fi, conflictul israelo-palestinian? Mai este pe masă, mai poate fi, soluția celor două state? Dacă nu, ce se poate pune în loc?

Nu poate fi înlocuită. Sub umbrela acestei soluții s-a născut acum 75 de ani statul Israel. Proclamația de independență menționează, ca un sprijin al deciziei sale, rezoluția ONU din 29 noiembrie 1947, privind împărțirea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab.

Acum o săptămână, evreii au celebrat Hanuka, sărbătoare construită în jurul ideii de minune. În prezent minunea ar fi o viață cât mai scurtă pentru noul guvern. Mi se va spune cât de păgubitoare ar fi noi alegeri, de lipsa de stabilitate. Aș răspunde că nimic nu este mai rău acum, decât acest guvern.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇