Conceptul sună încă de domeniul ştiinţifico-fantasticului, dar ascensorul spaţial ar putea fi destul de aproape de realitate.
Într-un editorial publicat în Scientific American, Stephen Cohen, inginer aerospaţial şi profesor de fizică la Vanier College din Montreal, scrie că este de părere că o astfel de tehnologie, care ar putea revoluţiona modul în care oamenii ajung în spaţiu, poate fi pusă la punct în următorii 20-30 de ani.
Cohen, care descrie liftul spaţial ca “un cablu întins între Pământ şi spaţiu de-a lungul căruia oamenii şi echipamentele pot călători cu uşurinţă”, susţine că aceste structuri se află în momentul de faţă într-o fază avansată a proiectării.
Ascensoarele spaţiale prezintă potenţialul de a reduce considerabil costurile şi consumul de energie aferente călătoriilor spaţiale şi ar putea, printre altele, să facă mult mai accesibil turismul spaţial. De asemenea, călătoria în spaţiu ar fi mai sigură şi independentă de condiţiile meteorologice.
Cohen spune că interesul său faţă de ascensoarele spaţiale a fost stimulat de o discuţie avută în 2004 cu profesorul Arun Misra, expert spaţial în cadrul departamentului de inginerie mecanică al Universităţii McGill. Misra i-a vorbit despre acest concept, care prespune un cablu lung de 100.000 de kilometri, ce porneşte de la ecuator către spaţiu, unde este ataşat la un satelit plasat pe o orbită geosincronă. Întreg sistemul se învârte odată cu Pământul.
Levitaţia magnetică este una dintre ideile lansate de-a lungul anilor cu privire la cum ar funcţiona ascensorul spaţial. Cablul acestuia ar trebui însă realizat dintr-un material de 50 de ori mai rezistent decât oţelul, iar asta este o problemă, pentru că un astfel de material nu există încă.
Cohen este însă convins că inginerii vor reuşi să creeze un astfel de material în viitorul apropiat, poate chiar peste zece ani.
C.S.