- Olga Grebennik, scriitoare și artist grafic din Harkov, povestește cum a trăit primele zile ale invaziei, într-un subsol de bloc, alături de soțul ei și cei doi copii.
- Aveam mii de proiecte și visuri. La ora cinci dimineața ne-a trezit un zgomot. Întâi am crezut că sunt artificii, apoi am realizat că e altceva.
- Foarte mulți oameni au fost surprinși de începutul războiului. Ideea generală promovată de guvern, dar și de președintele Volodimir Zelenski era că Rusia nu va declanșa invazia.
- Opt zile și opt nopți am stat în subsol. Când se lăsa un pic de liniște, urcam în apartament, făceam repede câte ceva. Imediat cum se auzeau împușcăturile, luam copiii și alergam în subsol.
- De la începerea conflictului, peste 32.000 de civili au murit în urma bombardamentelor asupra orașelor ucrainene, desfășurate de forțele Kremlinului.
- Evadam de dragul copiilor. O îmbrățișare scurtă. Îmi voi aminti mereu de ochii ei plânși… Trebuie să ne grăbim. În brațele mele se afla un rucsac și câinele, alergam către taxi.
Dincolo de luptele sângeroase, de explozii și de șuierul gloanțelor se află oamenii care nu au crezut că va fi război și ale căror vieți au devenit un iad sau chiar au fost curmate în mod violent.
Olga Grebennik este o scriitoare de 36 de ani, căsătorită, cu doi copii, care până în data de 24 februarie locuia în Harkov, capitala regiunii Lugansk.
„Țin minte foarte bine seara aceea, înainte de război. Copiii adormiseră, iar noi doi, în sfârșit, am avut timp să stăm de vorbă. Soțul meu gătise. A pus pe masă hamburgeri și ceai cald. Mâncam și vorbeam despre viitor. Făceam planuri de amenajare a noului nostru apartament, povesteam despre copii și succesele lor de la școală”, scrie Olga Grebennik, în cartea „Jurnal de război”, publicată și în România, la Editura Seneca.
Primul desen realizat de Olga, în subsolul blocului, acolo unde se adăpostise alături de familia ei - Sursa: Jurnal de război, Olga Grebennik, Editura Seneca
Olia, cum îi spun prietenii, este și artist grafic, lucrările ei ilustrează cărți pentru copii, reviste și a expus în mai multe expoziții.
„Aveam mii de proiecte și visuri. Am adormit fericiți și cu burțile pline. La ora cinci dimineața ne-a trezit un zgomot. Întâi am crezut că sunt artificii, apoi am realizat că e altceva. Explozii, asta se auzea din toate direcțiile. În mod confuz am început să adun documente și lucruri, fără să-mi dau seama ce se întâmplă de fapt”, a scris artista ucraineană.
Cei care n-au crezut
Foarte mulți oameni au fost surprinși de începutul războiului. Ideea generală promovată de guvern, dar și de președintele Volodimir Zelenski, până în data de 24 februarie, când a început atacul, era că Rusia nu va declanșa invazia.
Mulți lideri din Uniunea Europeană erau de asemenea sceptici. Nu credeau că Vladimir Putin e în stare să riște bunăstarea rușilor, stabilitatea economică, dar și viața militarilor săi pentru a cuceri o țară a cărei independență fusese recunoscută de Federația Rusă din 1991.
Pe de altă parte, Joe Biden și agențiile de informații din SUA, cu două săptămâni înainte de declanșarea invaziei, au anunțat și formal și informal că Vladimir Putin va începe cel mai mare conflict militar de pe teritoriul Europei după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Zelenski și oficialii de la Kiev au decis să nu panicheze populația. Oricum, în estul Ucrainei, conflictul militar cu separatiștii ruși dura deja de opt ani, susțineau ei.
Olga Grebennik are doi copii, un băiat de nouă ani, Fedia, și o fiică de patru ani, Vera.
„Imediat s-a trezit Fedia. Trebuia să-i explic cumva ce se petrece. Apoi, și micuța Vera. Primul lucru, am scris pe brațele copiilor mei datele lor de naștere și numerele de telefon”, povestește Olia.
„Pentru ce o faci”, a întrebat-o fiica ei. „E un joc”, a răspuns mama. „Ce joc?”, a întrebat Vera. „Se numește război”, i-a spus Olga.
Coperta cărții scrise și ilustrate de Olga Grebennik, cu texte și desene din primele zile de război. Cartea a apărut în traducere și în România, Editura Seneca.
Prima zi de război
De la începerea conflictului, peste 32.000 de civili au murit în urma bombardamentelor asupra orașelor ucrainene, desfășurate de forțele Kremlinului.
De asemenea, conform ultimelor date, aproximativ 60.000 de soldați ucraineni și-au pierdut viața, apărându-și țara, iar peste 40.000 au fost răniți.
Rușii au avut și ei pierderi însemnate, în jur de 100.000 de soldați au fost uciși și răniți de la începerea conflictului, conform estimărilor făcute de guvernul SUA.
În prima zi de război „am coborât în subsolul blocului. Toți vecinii erau deja acolo. Un bec pâlpâia, agățat de tavanul jos. Nisipul de sub picioarele noastre se ridica și făcea aerul greu de respirat. Ca să-mi pot stăpâni frica și anxietatea am luat un creion, un caiet și am început să desenez. Mă ajută întotdeauna să-mi controlez emoțiile. Atunci, nu știam că acest caiet va deveni un jurnal de război. Credeam că în câteva zile coșmarul va lua sfârșit”, a scris Olga Grebennik.
Fuga din Harkov
Este cel de-al doilea oraș ca mărime din Ucraina, după Kiev. Situat în estul țării, cu o populație de peste 1,4 milioane de locuitori, Harkov a fost o țintă principală pentru armata rusă.
Bombardat și aflat în pericol de a fi cucerit de la începutul războiului, orașul se află acum sub controlul total al forțelor ucrainene, deși proiectilele cu rază medie și lungă de acțiune pot lovi încă infrastructura localității.
„Opt zile și opt nopți am stat în subsol. Când se lăsa un pic de liniște, urcam în apartament, făceam repede câte ceva. Imediat cum se auzeau împușcăturile, luam copiii și alergam în subsol”, povestește Olga Grebennik.
„Apartamentul nostru s-a schimbat și el în aceste zile. Pe geamuri au apărut cruci de hârtie. Am dat jos ușile de sticlă și oglinzile, depozitându-le pe toate, unele peste altele, într-o cameră. Pe hol stăteau de pază rucsacurile noastre și un geamantan, care acolo a și rămas”, își amintește scriitoarea.
În a noua zi, Olga, soțul și copiii ei au decis să fugă din oraș. Frica, grijile și emoțiile deveniseră de nesuportat. Femeia a început să caute o modalitate de a ajunge la gară. A început să formeze numere de telefon, încercând să găsească un taxi, dar avea puține speranțe că o să găsească.
În oraș se instalase deja panica, iar mulți încercau să plece cât mai repede. La stațiile de benzină nu mai exista combustibil.
„Căutați un taxi?”, s-a auzit o voce de la capătul firului, povestește Olia. „Sunt aproape, coborâți în zece minute”, a mai spus șoferul.
„Aveam puțin timp la dispoziție pentru a lua decizia de a sări în gol. Mama mea nu înțelegea ce se întâmplă. Le făcuse copiilor micul dejun. Am rugat-o să vină cu mine, dar ea a decis să rămână pe loc pentru părinții și fratele ei, pe care nu putea să-i lase singuri”, își amintește Olga Grebennik.
„Evadam de dragul copiilor. O îmbrățișare scurtă. Îmi voi aminti mereu de ochii ei plânși… Trebuie să ne grăbim. În brațele mele se afla un rucsac și câinele, alergam către taxi”, povestește artista ucraineană.
Olga Grebennik a ajuns împreună cu cei doi copii la Varșovia. Mama și soțul ei au rămas pe loc, ultimul din cauza legii marțiale. Niciun bărbat cu vârsta mai mică de 65 de ani nu poate părăsi Ucraina pe perioada conflictului. Peste un milion au fost recrutați, conform datelor publicate de guvern.