Plafonarea prețurilor, revenire la combustibilii fosili și raționalizare: Germania speră să se descurce fără gazul rusesc în această iarnă. Însă jucătorii industriali ar putea începe să se orienteze către alte ţări.
Sonja Bade administrează un mic hotel în orașul de coastă Lubmin din Germania. Împreună cu soțul ei și cei cinci copii, ea locuiește și lucrează într-o casă fermecătoare, veche de 115 ani, situată la doar câteva străzi de malul Mării Baltice. Însă iarna care stă să înceapă nu aduce vești deloc bune.
"Cu sau fără pensiune, nu-mi pot permite să păstrez această casă dacă prețul gazelor se triplează sau se cvadruplează. Pur și simplu, nu pot", a spus ea, în timpul dialogului purtat cu DW în sala de mese a pensiunii la ceas de seară. „Și să nu-mi spună cineva că el poate.”
Femeii îi este teamă că majorarea costurilor cu energia va îndepărta turiștii. Un oaspete a anulat deja rezervarea, spunând că este îngrijorat de propria factură de energie.
O politică energetică ratată
Semnele nu sunt deloc bune pentru turism, o industrie cheie în Lubmin.
Este o ironie a sorții că aceleași condiții de coastă care fac din Lublin o destinație populară de plajă au transformat acest loc și în punctul final ideal pentru gazoductele rusești Nord Stream din Marea Baltică. Nord Stream 1 a fost una dintre principalele rute de aprovizionare cu gaz ale Europei, livrând blocului comunitar 55 de miliarde de metri cubi de gaze din Rusia via Lubmin în 2021, adică 45% din importurile de gaze ale UE.
În Germania, peste jumătate din gazele naturale consumate erau rusești.
Apoi, în august, gigantul energetic rus de stat Gazprom a încetat livrările prin gazoduct, pe fondul tensiunilor cu UE provocate de războiului din Ucraina.
Nord Stream 2, a doua conductă, funcționând în paralel cu NS1 și finalizată în 2021, nu a mai fost dată în folosinţă, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina.
"Scopul nu a fost de a îngropa un proiect de un miliard de euro în Marea Baltică", a declarat pentru DW Falco Beitz, politician social-democrat din parlamentul landului Mecklenburg-Pomerania Anterioară, unde se află Lubmin.
Beitz explică modul în care războiul Rusiei în Ucraina a schimbat opiniile privind politica energetică a guvernului federal. „Firesc, odată cu momentul 24 februarie, a apărut o perspectivă diferită", a spus Beitz, referindu-se la ziua în care Rusia a invadat Ucraina. "Există un înainte și un după. Din perspectiva actuală, gazoductul NS2 nu a fost o strategie corectă".
Costurile cu încălzirea cresc vertiginos
Pentru a umple golul lăsat de Rusia, Germania a fost nevoită să cumpere gaz și să identifice alte alternative energetice pe o piață extrem de scumpă. Acest lucru a dus la prețuri mai mari pentru consumatori.
În prezent, un contract anual de gaz pentru o gospodărie germană costă cu 173% mai mult decât în urmă cu un an, potrivit portalului de comparat prețuri Check24.
Concret: 3.726 de euro pentru un consum mediu anual de 20.000 de kilowați-oră față de 1.365 de euro.
"Rusia duce efectiv un război al gazelor împotriva Europei", afirmă Beitz, amintind că Germania trebuie să găsească modalități alternative pentru rezolvarea problemelor.
În octombrie, guvernul federal a redus taxele la gaz și a adoptat un pachet de ajutor pentru energie de 200 de miliarde de euro.
Săptămâna aceasta (31 octombrie), o comisie de experți a publicat un raport care susține un plafon al prețului gazelor pentru consumatori. Măsura ar putea permite unei gospodării medii să economisească aproximativ 1.056 de euro pe an. Se așteaptă ca Berlinul să adopte multe dintre propunerile comisiei.
Temeri legate de prăbușirea industriei
Comisia de experți a propus și un plafon de preț pentru marile companii industriale, condiționat însă de menținerea producției în Germania. Având în vedere că gazul rusesc ieftin este acum o relicvă a trecutului, există temeri că întreprinderile ar putea reloca producția, puternic însetată de energie, în țări cu costuri mai mici.
Aproximativ 44% din energia finală consumată în Germania este utilizată în scopuri nerezidențiale, incluzând industria și comerțul.
Potrivit Ministerului federal al Mediului, aproximativ două treimi din această energie este necesară sub formă de căldură, gazele reprezentând peste un sfert din aceasta. Sursele regenerabile fac numai 3%.
Renașterea combustibililor fosili?
În timp ce un nou raport al Agenției Internaționale pentru Energie relevă că războiul din Rusia a accelerat puternic abandonarea globală a combustibililor fosili, care includ gazele naturale, abordarea pe termen scurt a Germaniei a fost una mixtă.
Centralele vechi pe cărbune au fost readuse în rețea din cauza crizei energetice, iar termenul limită pentru închiderea ultimelor trei centrale nucleare ale țării a fost prelungit până în 2023 (ele urmau să se închidă la finele anului 2022).
Energia nucleară este etichetată drept "verde" de UE, dar germanii sunt cunoscuți ca fiind reticenți față de energia nucleară din cauza fricii de accidente ori a problemei controversate privind locul de depozitare a deșeurilor atomice.
Între timp, pierderea gazului rusesc a încurajat dezvoltarea rapidă a două terminale de gaz natural lichefiat (GNL) care urmează să fie construite pe coastele Germaniei. Două terminale, Wilhelmshaven și Brunsbuettel, ar putea fi operaționale chiar înainte de sfârșitul anului.
Cel puțin patru proiecte similare sunt în curs de desfășurare în alte părți ale Germaniei. Ecologiștii spun că dezvoltarea infrastructurii GNL este o idee greșită, în condițiile în care Germania trebuie să reducă utilizarea combustibililor fosili pentru a-și atinge obiectivele de limitare a emisiilor de carbon.
Reduceți căldura!
Instalațiile de stocare a gazelor din Germania sunt pline pentru moment, ceea ce poate asigura aprovizionarea țării pentru următoarele două-trei luni, potrivit Agenției Federale pentru Rețele, responsabilă de rețeaua energetică a Germaniei. Numai că iarna ar putea dura mult mai mult decât atât.
"Poate fi încă frig în februarie și martie, ba chiar și în aprilie", a declarat pentru DW o purtătoare de cuvânt a instituției, Fiete Wullf. "Germania este mult mai dependentă de gaz pentru încălzirea locuințelor decât multe alte țări, așa că temperatura joacă un rol esențial."
Așadar, în pofida eforturilor de a găsi surse alternative de aprovizionare, pentru a evita raționalizarea impusă de autoritățile federale, germanii vor trebui să dea căldura mai încet.
Dacă se poate reduce substanțial consumul de gaz în Germania în această iarnă, spune Wulff, cu cel puțin 20%, atunci există o șansă reală ca țara să treacă de iarnă cu bine.
Kristie Pladson