Dacă coaliția de guvernare va încerca să păstreze cumva controlul pe justiție ca să își scape pielea pentru chestiuni de corupție, capturare de stat și așa mai departe, riscăm să nu intrăm în Schengen, chiar dacă chestiunile legate de stat de drept și justiție sunt mai degrabă criterii politice, nu tehnice.
Există un context extrem de favorabil în acest moment la nivel european pentru aderarea României la Schengen, Olanda pare singurul stat care ar punea ridica o problemă, deși Guvernul de la Haga nu s-a poziționat ferm, dar lucrurile încă se joacă, spune europarlamentarul Dragoș Pîslaru (REPER/Renew Europe), în interviul din rubrica Spot on Europe.
Dragoș Pîslaru, am văzut dezbaterea din Parlamentul European, consacrată aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen. Am auzit și acele mici discursuri ale celor doi europarlamentari germani dintr-o formațiune extremistă, am auzit-o însă și pe eurodeputata olandeză care a cerut premierului Mark Rutte să nu blocheze aderarea României. Cum stau lucrurile în privința sprijinului pentru Schengen?
Dezbaterea din Parlamentul European a avut, într-adevăr, și circul creat de deputații de extremă dreapta. Ei evident militează împotriva Uniunii Europene și, atunci când e vorba de Schengen, adică acel lucru bun care ne oferă mai multă Europă și o Europă mai puternică, evident că ei se opun și au folosit acest prilej pentru a ataca direct atât ideea de Schengen, cât și aderarea României și Bulgariei.
Dar ce cred că este de fapt important este să înțelegem că există un context extrem de favorabil în acest moment la nivel european. Avem o axă franco-germană care susține clar aderarea țării noastre la Schengen și în acest moment nu există niciun fel de minoritate unde să fie mai mult de eventual un stat membru care să se opună acestui lucru. Și aici cred că este, de fapt, elementul cheie pe partea tehnică.
România, cât de cât, îndeplinește aceste criterii legate de Schengen, dar, atenție, și aici mai sunt vulnerabilități legate de traficul de persoane, frontiera cu Ucraina și în general au mai fost exemple în ultima vreme, care ne arată că nici aici lucrurile nu sunt neapărat parfum, ca să spunem așa.
Problema însă, fundamentală, nu este la nivel european, este la nivelul țării noastre. Este legată de Legile Justiției și de faptul că, de când am intrat în Uniunea Europeană, noi am avut o aderare condiționată. Adică cumva acel MCV înseamnă că există o preocupare a statelor membre din Uniunea Europeană că în cadrul României, având în vedere corupția, având în vedere slaba putere instituțională a puterii judecătorești în general, există un potențial risc de deviere de la valorile europene.
Și astăzi se discută cu Legile Justiției pe masă, se discută dacă România își trage un glonț în picior încercând să nu aștepte avizul Comisiei de la Veneția, să introducă niște amendamente complet aiuristice legate de pensii speciale sau de extinderea acestora, lucruri care țin până la urmă de independența procurorilor de la DNA și transformarea de fapt a acelei secții speciale în mai multe secții speciale mai mici.
Bun, criteriile tehnice sunt ok, vorbim deci de criterii mai degrabă politice.
Dar, dar mesajul - cheie este faptul că la nivel european există o deschidere, o fereastră de oportunitate și că la nivelul național ține numai de coaliția de guvernare, dacă tratează serios problema Legilor Justiției, pentru a putea să folosim această fereastră de oportunitate.
Așa cum ați spus, e o condiție politică, să spunem, pentru că în repetate rânduri Comisia a spus că nu e o legătură de condiționare directă între aderarea la Schengen și MCV, dar practic guvernele care s-au opus de-a lungul timpului aderării României la Schengen au adus în discuție problemele legate de corupție și de justiție, deci e o chestiune mai degrabă diplomatică.
Nu există nicăieri scrisă această conexiune, exact cum spuneți dumneavoastră.
Pe de altă parte, când a fost vorba ca România și Bulgaria să adere la Uniunea Europeană, și asta se poate documenta, discuțiile din Consiliu, deci locul în care se discuta practic dacă intrăm sau nu, au fost că intrăm oarecum pe credit, adică nu eram pe deplin pregătiți să aderăm. Dar pentru că era și în acel moment un val favorabil pentru această aderare, în 2007 ni s-a dat un cec în alb, cu ideea clar manifestată de mai multe state membre din Uniunea Europeană că această condiționalitate este foarte importantă pentru, să spunem, integrarea completă a României în Uniunea Europeană. Pentru că, până la urmă, această clauză poate fi folosită nu numai pentru proiectul de Schengen, poate să fie folosită și pentru proiectul de integrare în zona euro, presupunând că România s-ar fi pregăti pentru asta, că asta e altă discuție.
Aveți semnale de culise că ar exista și alte state care și-ar ridica probleme privind România, în afară de Olanda, pentru că, teoretic, acum putem presupune că Mark Rutte își caută un aliat, să nu rămână singur la un vot negativ.
O să o spun explicit. Olanda în acest moment este singură și nici măcar Olanda nu a exprimat public lucruri legate de România, tocmai pentru că este singurul stat membru care ar avea vreo problemă.
- Exclusiv Eurodeputata care a cerut Olandei să nu ne blocheze intrarea în Schengen: Vom lupta pentru asta, atmosfera e nefavorabilă
Franța s-a decuplat și aici este și meritul familiei noastre politice. Ce este însă important este că nici Olanda și nici alte state membre nu ar ezita să aibă o problemă dacă, de exemplu, vine un raport de la Comisia de la Veneția complet nefavorabil sau dacă Guvernul decide să meargă pe repede înainte și să aprobe un pachet fără să aștepte acest aviz.
Toate lucrurile acestea contează, se joacă.
Fereastra de oportunitate este undeva până la sfârșitul anului și cred că înțelegem cu toții că e legată și de războiul din Ucraina, de agresiunea Rusiei din Ucraina și de necesitatea de a avea un bloc comunitar închegat și bineînțeles și de toate aspectele logistice.
Până la urmă, când ai o graniță atât de aproape de un conflict, ai nevoie ca lucrurile să se desfășoare fără ca să mai existe acest impediment legat de Schengen. Deci este un context perfect, în care lucrurile depind de coaliția de guvernare.
Dacă coaliția de guvernare va încerca să păstreze cumva controlul pe Justiție ca să își scape pielea pentru chestiuni de corupție, capturare de stat și așa mai departe, riscăm să nu intrăm în Schengen. Dacă coaliția de guvernare înțelege, de fapt, că trebuie să mergem către Europa, să ne modernizăm și renunță la acest control asupra Justiției, atunci e altceva și vreau doar să menționez un lucru, pentru că în dezbaterea publică din țară apare foarte puțin acest element. Situația în România referitor la MCV este mai proastă acum decât era, să zicem, în 2016.
Deci, atenție, dacă nu avem această înțelepciune la nivelul coaliției de guvernare pentru a putea să înțeleagă miza, să nu auzim după aceea că vor da vina pe Uniunea Europeană pentru faptul că nu aderăm la Schengen. Este responsabilitatea strict acasă.
Războiul declanșat de Rusia a dus la o criză socială, o criză economică deja, care își face simțită prezența. E o consecință a crizei energetice, desigur, și a încercării de a ne rupe total de dependența de gazul rusesc. Cum arată măsurile pe care Uniunea Europeană, instituțiile europene le-au propus în așa fel încât povara să nu fie doar pe cetățeni?
Da, aici sunt destul de bine plasat în calitatea de președinte al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Discursurile noastre, ale tuturor colegilor din comisie, sunt legate de faptul că în centrul acestei probleme sunt oamenii. Oamenii, dacă se vor simți abandonați de Uniunea Europeană în acest conflict, tind să pună semnul întrebări inclusiv asupra solidarității cu Ucraina.
Deci aici se testează, de fapt, coloana vertebrală a Uniunii Europene. Noi am spus că în primul rând Uniunea Europeană este uniune de valori și pentru aceasta avem aceste acțiuni clare de susținere a Ucrainei, dar la un moment dat totul trece prin stomac.
Deci dacă ajungem ca o bună parte din populația vulnerabilă din Europa să fie, pur și simplu, în situația de a nu-și putea plăti facturile, de a nu putea avea un trai minim decent, și constatăm acum că o bună parte a clasei de mijloc din Europa cade în sărăcie, atunci se joacă inclusiv democrația și soarta Uniunii Europene.
Pentru că, dacă ne uităm ce s-a întâmplat în Italia, discursul este exact acesta. Politicieni care știu foarte bine să fructifice zona aceasta de nesiguranță, de frici ale populației.
Ce face, de fapt, Uniunea Europeană? Există mai multe paliere.
Un palier este cel pe care l-am văzut mai mult discutat acasă, legat de criza energetică. Și aici am văzut oarecum, pe de o parte, ezitările, pe de altă parte, totuși, măsurile luate, discutăm de acea taxă pe profitul extraordinar al companiilor.
Discutăm de acum de plafonarea pe partea de petrol. Parlamentul European tocmai a trecut în această săptămână o rezoluție în care a cerut să existe o analiză pe o tipuri de achiziții comune și plafonare dinamică, eventual și pe zona de gaz. Deci sunt mai multe lucruri, o parte deja adoptate, altă parte în adoptare și asta este cumva o parte a discuției.
Cealaltă parte a discuției, care e foarte importantă, este legată de fondurile europene și aici eu cumva iar sunt într-o postură foarte onorantă, în sensul că sunt coraportor pe ceea ce se numește Repower EU, acesta este un dosar care se atașează mecanismului de redresare și reziliență, deci PNRR-urilor, cum le știm, și practic vine cu niște fonduri suplimentare, pentru decuplarea Europei de gazul rusesc și de dependența de Rusia.
Și cum am văzut atât în Consiliu cât și, vă spun din culise, în Parlamentul European, vom avea o parte zdravănă de finanțare pentru măsuri de eficiență energetică și susținere a gospodăriilor vulnerabile, ceea ce este un lucru fantastic, pentru că vom avea sub eticheta Uniunii Europene bani care se vor duce direct la gospodării și ceea ce sperăm noi în Parlamentul European să vedem și la antreprenori, la mici antreprenori, în general la zona de IMM-uri care să poată să ia măsuri punctuale de eficientizare.
Discutăm aici, de exemplu, despre scheme de pompă de căldură, de panouri fotovoltaice și alte lucruri de tipul acesta.
În multe state membre, în Uniunea Europeană există deja astfel de măsuri. UE vine și spune că astfel de măsuri sunt super importante, pentru că ajungem direct la cetățeni, la oameni. Evident că Uniunea Europeană îți dă bani, dar nu-ți bagă în traistă.
Deci dacă vom alege să implementăm astfel de măsuri, undeva în noiembrie probabil, vom ajunge la adoptarea unei poziții comune, iar în decembrie să zicem că ar putea deja să fie complet adoptată. Dar dacă noi, de exemplu, decidem să implementăm lucrurile astea prin administrația fondului de mediu, unde sunt 54.000 de dosare rămase nerezolvate, evident că nu o să facem nimic.
Deci de asta cumva necesită, pe de o parte, să ne uităm la banii europeni, pe de altă parte, să avem o abordare complet simplificată intern.
Un lucru care mi se pare foarte interesant în Repower EU este ideea de a reduce birocrația în ceea ce privește avizele de instalare. De exemplu, se discută de panouri fotovoltaice. Dacă dumneavoastră vreți să vă instalați la casa dumneavoastră un panou fotovoltaic, chiar dacă nu luați bani europeni, veți avea o problemă fundamentală, va trebui să așteptați o bună bucată de vreme pentru avizele de autorizație de construcție aferentă și, după aceea, dacă cumva ați vrea să vă conectați la rețea, durează până la 2 ani.
Noi ar trebui să ne uităm la ce ar face oamenii în general pentru casa lor. Unii ar lua pompe de căldură, alții ar pune panouri fotovoltaice, alții ar investi poate în izolația casei. Dar ideea este în loc să creăm niște scheme extrem de complexe, ce ar fi dacă am putea pur și simplu deconta o parte dintre facturile pe care oamenii le au, pentru că s-au gândit care e cea mai bună soluție pentru pentru casa lor, pentru gospodăria lor.
Pe lângă, bineînțeles această idee pe care noi o promovăm încontinuu și anume că a început perspectiva financiară multianuală 2021 -2027.
Suntem în 2022 și în România, din nefericire, abia am semnat parteneriatul de aderare, dar acolo sunt foarte mulți bani care sunt perfect compatibili cu sprijinul, mai ales pe fondul social european.
Iar pe fondurile de dezvoltare regională, unde îți permit investițiile de pentru aceste lucruri, mai ai încă niște miliarde bune de euro pe care nu-i folosești pentru că tu n-ai terminat încă absorbția de pe perioada anterioară. Și acum ești într-o situație absolut catastrofală, în care folosești bani din perioada anterioară pe proiecte pe care le gândești cu furca, pentru că la sfârșitul anului 2023 pierzi banii.
Și mai e și perspectiva financiară multianuală viitoare. România are la dispoziție să cheltuie potențial unul – două miliarde de euro pe lună, dar noi nu reușim să cheltuim nici măcar un milion.
Vedem că există atât fonduri, cât și o viziune cu privire la modul în care le putem rezolva, dacă vom ajunge la achiziții comune de energie, măcar pentru o parte din statele membre.
Asta ne-ar ajuta iarăși foarte mult și vom vedea luna viitoare pe partea legată de bani că există bani pe mai multe lucruri.
Ideea aceasta că trebuie acum Uniunea Europeană să ne oblige să desțelenim practic un mediu birocratic este unul din lucrurile poate cele mai importante în perioada următoare.
Și probabil se potrivește și mai mult României această manieră de a ajuta direct cetățeanul, pentru că am văzut că sunt metode diferite. Dacă Franța abordează metode mai etatiste și intervine puțin pe piață și la preț, Germania a preferat să meargă direct spre cetățean. Tocmai am văzut dimineață un comunicat dat de Salvați Copiii, că avem jumătate dintre copiii României sub pragul de sărăcie, ceea ce e colosal și știm că orice criză lovește mai mult populația vulnerabilă în general.
Da, aici vreau să menționez că tocmai a fost vineri dimineață decernarea premiului Cetățeanul European al Anului pentru Salvați Copiii România, pentru sprijinul pe care l-au dat pentru copiii refugiați din Ucraina. Și da, într-adevăr, ceea ce ați menționat mai devreme este un lucru îngrijorător.
În România, în general, zona asta de echitate socială este destul de prost înțeleasă, în sensul că echitatea nu înseamnă egalitate. Deci nu înseamnă că trebuie să dai bani la toată populația și de asta foarte multe din măsurile pe care noi le avem adoptate de către Guvern în perioada asta sunt măsuri așa cum se numesc regresive, adică dai bani la toată lumea, deși o parte din oamenii care primesc acei bani nu au nevoie de banii respectivi.
Deci noi nu avem modalități de țintire a celor care cu adevărat sunt vulnerabili. Ca să dau un exemplu, gigacaloria din București. Deci practic îi ajuți inclusiv pe cei care au, știu eu, apartamente de lux și un consum foarte mare, deși o familie care nu își permite lucruri și care trăiește într-o casă dărăpânată, fără niciun fel de eficiență energetică, s-ar putea să consume peste pragul respectiv, în timp ce o vilă făcută cu tehnologie modernă și care are 10 camere poate să fie până la urmă chiar sub pragul respectiv și să primească subvenția respectivă. Deci, pe de o parte, este o chestiune de echitate, că nu știm să țintim și că nu facem din perspectivă tehnică acest lucru.
Vă dau un exemplu: în Belgia, sprijinul pentru populație pe factură energetică este dat în funcție de venitul gospodăriei. Adică, dacă ai venitul sub un anumit nivel, te ajut, nu-l ai, nu te ajut.
La noi nu reușim să facem asta, pentru că nu avem o statistică pusă cap la cap între ministere care să determine care este venitul pe gospodărie. De aceea, am venit cu această alternativă legată de consumul de energie, care nu este de fapt un echivalent pentru nivelul de venituri al populației. Repet, cu cât ai o casă mai eficientă, în care ai băgat mai mulți bani, cu atât va avea consumul mai mic.
Ați vorbit puțin la început despre pericolul populismului, pericolul extremismului. Am văzut că și mulți europarlamentari au adus în discuție asta la dezbaterea despre Schengen. Și Dacian Cioloș a atras atenția că eventuală amânare a aderării României la Schengen ar putea hrăni platformele populiste, extremiste din România. Pentru că sunteți și copreședintele unui partid național, care e strategia internă de a contracara aceste platforme populiste, extremiste?
Da, cred că sunt două cazuri diferite.
Adică una este cum să contracarezi măsurile populiste, adică atunci când li se promit oamenilor lucruri și lucrurile respective nu ai cum să le pui pe masă sau dacă le pui pe masă vei avea costuri foarte mari.
O problemă fundamentală este, de exemplu, conflictul între generații. Adică eu acum dacă dau niște bani în plus, îi dau pe datorie, pentru că am deja deficit bugetar și asta înseamnă un cost de împrumut mai mare și o datorie pe care o arunc pe generațiile viitoare.
Deci orice leu în plus promit, adaugă generației viitoare această factură, pentru a o plăti ei mai încolo. Ori dacă nu consulți tinerii, n-ai niciun fel de discuție cu ei ca să înțelegi și care e perspectiva lor, asta deja îți creează o tensiune. Ăsta e un element.
Un alt element legat de populism este atunci când oferi numai în anumite părți niște lucruri. Adică dacă tu, de exemplu, crești salariile demnitarilor, dar nu ai bani să mărești salariul minim, măcar cu costul inflației. Asta este o problemă legată de populism până la urmă și de modul în care tu îți „hrănești” clienții care sunt mai aproape.
Pe partea de extremism, lucrurile sunt diferite, deși există, o să zicem, o zonă comună. Aici avem amestecată și zona asta de naționalism, suveranism, ideea că există o conspirație și că România s-ar descurca pe cont propriu.
Se alimentează un narativ întreg cu privire la faptul că ne-ar fi mai bine dacă n-am exista într-o structură din aceasta multilaterală. De fapt, ceea ce cred eu că trebuie făcut mai bine este să explicăm oamenilor cu ce ajută Uniunea Europeană, la ce ne ajută să fim în spațiu comunitar. Și aici cred că nu am reușit până acum să facem lucrurile acestea suficient de bine.
Există de multe ori în țară situația în care banii europeni care ajung, să spunem, la primării, sunt apoi comunicați mai departe către cetățeni ca fiind banii primarului. Primarul dă cutare lucru sau primarul a făcut proiectul X. Deci nu mai ajunge informația că acela este un proiect finanțat de Uniunea Europeană.
În general, la oameni ajunge mai puțin informația că tot ce avem infrastructură modernizată în ultima vreme din România este făcută pe bani europeni.
Se discută mai puțin de programele ERASMUS, de mobilitate și de oricare alte beneficii și cred că inclusiv rolul nostru ca europarlamentari este să explicăm oamenilor cum ajută Uniunea Europeană, ce face UE și care sunt programele pe care Uniunea le face, astfel încât să existe o diferență între oportunitatea pe care o dă Uniunea Europeană României și incapacitatea unui guvern sau altui guvern de a implementa acele lucruri
Ce cred eu că este important este că, oarecum, politicienii proeuropeni, politicienii moderați au început să înțeleagă că trebuie să îți pui în centrul programului tău politic sau de acțiune oamenii cu fricile și cu problemele pe care ei le au. Mai ales uitându-te inclusiv la segmentele vulnerabile din societate. Adică nu mai există acum o chestiune ideologică, în sensul că dacă ești de dreapta nu mai e voie să te uiți la măsuri sociale.
Aceste lucruri trebuie să devină centrale și cred că în 2024, când vom avea și noi toate tipurile de alegeri, vom vedea, pe de o parte, evident, o presiune dinspre partea partidelor extremiste, dar pe de altă parte, eu cred că va exista o efervescență. Și asta lucrăm noi la REPER, pentru a arăta beneficiile europene traduse în mod concret și cu un limbaj ușor de înțeles.
Aveți ceva de lucru, pentru că se vede o apatie socială destul de generalizată, după ce într-adevăr ultimul scrutin european a fost unul plin de speranță, după cum spuneți.
Avem ceva de lucru și într-adevăr, sentimentul este de apatie și de neîncredere, pentru că a fost un val care s-a ridicat din societate când am văzut acele proteste pe OUG 13 în 2017, pe care l-am pierdut și l-am pierdut pe mâna noastră.
Ca să vorbesc foarte sincer, cred că acum este important să te concentrezi bucată cu bucată, pe fiecare dintre aceste segmente pe care cumva le-ai pierdut pe drum și care au ajuns la un fel de deznădejde sau dezinteres de politică. Și să poți întâi, într-un an și jumătate, doi ani, cât ai la dispoziție, să explici care sunt lecțiile pe care le-ai învățat și de ce partea aceasta de modernizare a României și perspectivă pro-europeană este cea care poate într-adevăr să facă fiecăruia dintre cei cu care discutăm viața mult mai bună.