Oamenii de știință au descoperit rămășițele unei specii noi de mezozaur, unul uriaș care își făcea veacul în apele care se aflau unde azi este Marocul în vremea Cretacicului.
Noua specie, una de prădători feroce înrudiți cu șopârlele și șerpii din ziua de azi, a fost numită Thalassotitan atrox. Membrii speciei erau prădători aflați în vârful lanțului trofic, cu fălci și dinți masivi precum cei ai balenei ucigașe.
Thalassotitan atrox vâna alte reptile marine, cum ar fi plesiozauri, țestoase marine și alți mezozauri, el dispărând în urmă cu 66 de milioane de ani.
Dacă pe sol făceau legea dinozaurii, în ape ei aveau acest rol, cam în aceeași perioadă. De fapt, au dispărut odată cu dinozaurii, în urma impactului asteroidului care a șters de pe fața Pământului multe forme de viață, scrie Live Science.
Mezozaurii au devenit din ce în ce mai mari în ultimii 25 de milioane de ani ai Cretacicului. Unii au evoluat pentru a se hrăni cu pești și calmari, însă mezozaurul nou descoperit a ajuns să vâneze toate celelalte viețuitoare marine.
Rămășițele speciei nou descoperite au fost dezgropate în apropierea orașului Casablanca, cel mai mare din Maroc. Aici, aproape de sfârșitul Cretacicului, nordul Africii era scufundat sub oceanul Atlantic.
Thalassotitan, care ajungea la 9 - 10 metri, poate și mai mult, avea un craniu enorm, de 1,4 metri. În timp ce majoritatea mezozaurilor aveau fălci lungi și dinți subțiri, Thalassotitan avea un bot scurt și dinți masivi care îl ajutau să prindă și să rupă carnea prăzii de dimensiuni mari. Adesea, acești dinți se ciobeau sau chiar rupeau, așa cum sugerează fosilele găsite.
Aceste adaptări sugerează că Thalassotitan a fost un prădător de vârf, așezat în vârful lanțului trofic. Uriașul mezozaur a ocupat aceeași nișă ecologică precum balenele ucigașe și marii rechini albi de astăzi.
Thalassotitan a fost o amenințare pentru tot ce se afla în oceane – inclusiv pentru cei din aceeași specie. Uriașii mezozauri purtau lupte violente cu alți mezozauri. Un asemenea comportament nu e unic, dar fosilele găsite indică faptul că la Thalassotitan rănile erau foarte frecvente, sugerând lupte dese și intense pentru locurile de hrănire sau împerechere, se arată într-un raport publicat de Cretaceous Research.
”Fosilele din Maroc oferă o fereastră de neegalat asupra paleobiodiversităţii de la sfârșitul Cretacicului. Viața era bogată și diversificată chiar înainte de sfârșitul erei dinozaurilor, iar animalele trebuiau să se specializeze pentru a avea un loc în ecosistemele lor. Thalassotitan completează imaginea preluând rolul megaprădătorului marin, în vârful lanțului trofic”, a explicat cum stăteau lucrurile în acea perioadă profesorul Nour-Eddine Jalil, de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris.