Plecarea lui Cătălin Teniță din USR are o semnificație foarte gravă pentru evoluția acestui partid intrat într-o vrie, pare-se, letală. Cătălin Teniță reprezenta, era cumva prototipul tinerilor intelectuali entuziaști, cu certe competențe și doritori de a face schimbarea. Asemeni lui erau cei mai mulți dintre cei afiliați, cu sau fără carnet, acestui partid și datorită căruia el a crescut consistent.
De altfel, pe Cătălin Teniță 14 % dintre useriști l-au vrut președinte la alegerile interne din vară. Adică un procent mai mare decât a obținut USR-PLUS la alegeri.
În interviul pe care mi l-a acordat în campania pentru acele alegeri organizate pe picior, tocmai pentru a nu fi timp de organizare în opoziția internă, dl Teniță spunea că „USR s-a îmbolnăvit de modul în care funcționează partidele în România” și anticipa continuarea plecărilor dacă lucrurile nu se vor schimba.
Așa se și întâmplă. USR pierde constant membri și susținători, retrăgându-se spre un nucleu dur care să-i asigure statutul parlamentar, deci locurile în Parlament pentru lideri, dar îi condamnă la irelevanță pe scena politică.
De ce a ajuns aici? Sunt mai multe motive, dar poate că trei sunt cele mai importante.
1.S-au îmbolnăvit de bolile de putere internă din partidele tradiționale, fără a avea cultura și mentalul de organizație suficient de solide pentru a rezista inerentelor seisme. Au vrut să fie rechini politici, dar pe o fundație de ONG.
Din lupta pentru putere a apărut deficitul de democrație internă, acuzat de prea mulți pentru nu fi real.
Desprinderea REPER, valurile de plecări proiectează eșecul și odată ce el devine brand, e foarte greu de inversat.
Din păcate, Cătălin Drulă nu a reușit să schimbe nimic din starea internă a USR. Nu a reușit să creeze coeziunea internă și USR se destramă.
2.Au început ca partid antisistem care a captat nemulțumiri diverse, dar nu au reușit să facă pasul spre partid mainstream, de guvernare.
Au guvernat cu lozinci, fac opoziție cu lozinci care ațâță nucleul dur, dar nu mai au aderență la publicul care vrea substanță.
„Socialism cu epoleți”, am înțeles. Și mai departe? Sau: ar fi trebuit scăzute TVA și accizele la energie și gaz. Poate, dar unde sunt cifrele, calculele de fezabilitate și impact bugetar?
Parte dintre primarii lor au rămas și ei la stadiul de lozinci și nu au reușit să-și negocieze majorități pentru proiecte. Și tot mai mulți dintre alegătorii lor s-au săturat să audă doar lozinci și jelanii și pretind după doi ani nu rezolvări depline, ci mici îmbunătățiri livrate punctual la scara blocului.
Antisistemul tentează din nou USR, dar acolo au o concurență acerbă din partea AUR spre care a și plecat, de altfel, o parte din electroatul lor din diaspora.
3.Nu au fost dispuși niciodată să își recunoască greșelile și lecțiile învățate din ele, ceea ce ar fi făcut o diferență esențială de restul partidelor.
Când acuzi „socialismul cu epoleți” de la putere, e bine să și admiți, așa cum au făcut unii dintre cei mai lucizi dintre useriști, că ieșirea de la guvernare a fost o eroare.
Înainte de a plecat prin demisie fluturata eroic deasupra capului, ai fi putut să iei în calcul toate scenariile posibile în continuare și ar fi trebuit să anticipezi formarea actualei coaliții.
Daca nu ai anticipat-o, ești amator. Daca ai anticipat-o, înseamnă că ai acceptat ipoteza să se întâmple. Că ar fi fost oricum dați afară, că nu ar fi fost, este deja un joc al speculațiilor. Fapt e că USR a plecat lăsând locul liber pentru PSD, deci au o doză de responsabilitate pentru „socialismul cu epoleți”.
Cel mai rău este că USR a fost depozitarul unui imens capital de speranță din partea unor oameni care au mai dat o șansă politicii. De aceea, dezamăgirea pe care o vedem pe Facebook și în sondaje va avea efecte cu mult dincolo de soarta unui partid.
Este, după cum îl numea Răzvan Chiruță, eșecul unei generații.
Orice investiție de încredere va fi cu mult mai dificilă după acest eșec. Inclusiv pentru REPER, ai cărui lideri au fost, de altfel, până nu demult parte la involuția USR-PLUS.
REPER va avea nevoie de o muncă de două ori mai mare, de dovezi imense că a învățat toate lecțiile din toate erorile pentru a mai beneficia de încredere.
Retragerea în pasivitate a unui public tânăr, cu exigențe, cu standarde, dezamăgit și scârbit, va perpetua ceea ce vedem acum: o putere imensă în care partidele își fac cu rândul opoziție unul altuia, în timp ce opoziția reală fie este nefrecventabilă, fie este irelevantă.
Și oricât de mare ar fi vina lui Klaus Iohannis, PNL, PSD pentru această situație, ei nu sunt singurii vinovați. Vinovați sunt și cei care au ajuns în irelevanță risipind încrederea, dar și cei care i-au mângâiat pe cap și cocoloșit în fața criticilor pe acest drum. Poate că e și aceasta o lecție de reținut.