Majoritatea contribuabililor, peste 80%, se confruntă cu întârzieri, în general semnificative, în obţinerea rambursării sumelor de TVA ce li se cuvin, iar un procent similar (82%) nu au solicitat niciodată dobânzi, arată un sondaj EY România.
„La mai bine de 10 ani de la importantele hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele ‘Enel Maritsa’, ‘Rafinăria Steaua Română’ şi ‘Irimie’, care au deschis şi uşurat drumul contribuabililor în a obţine dobânzi pentru întârzierile organelor fiscale în rambursarea sau restituirea sumelor la care contribuabilii sunt îndreptăţiţi, o mare parte a acestora fie încă nu ştiu că pot cere dobânzi pentru toate sumele primite cu întârziere în ultimii 5 ani, fie nu le solicită”, arată EY.
Conform sondajului, 65% din contribuabilii respondenţi aflaţi în mod frecvent în poziţie de rambursare a TVA solicită rambursarea efectivă a TVA, în timp ce restul fie folosesc TVA pentru compensare cu TVA de plată în lunile următoare, fie acumulează TVA pentru a solicita rambursarea unei sume mai mari (conştienţi sau nu că astfel le creşte riscul de a avea o inspecţie fiscală cu privire la TVA).
„În acelaşi timp, statul român a continuat să ignore jurisprudenţa europeană şi naţională, refuzând constant să accepte să plătească dobânzi, atunci când a întârziat cu rambursarea de TVA sau cu restituirea altor sume. Studiul nostru a reliefat că în aproape 95% din cazuri statul a refuzat cererile de dobânzi formulate de contribuabili, astfel că aceştia fie au abandonat demersurile, fie a fost nevoie să obţină hotărâri judecătoreşti definitive prin care să oblige autorităţile la plata de dobânzi”, spun autorii sondajului.
Mai mult decât atât, în aproximativ 93% din cazuri, deşi statul a fost obligat să plătească dobânzi prin hotărâri judecătoreşti, ulterior, când contribuabilul a cerut dobânzi pentru acelaşi tip de întârziere şi a invocat obligaţia autorităţii fiscale de a ţine cont de hotărârile judecătoreşti precedente, statul a refuzat din nou şi a fost nevoie ca respectivul contribuabil să meargă mai departe în instanţă pentru a obţine dobânzile.
Din studiu se desprind două concluzii majore – prima, că în general, contribuabilii nu cunosc sau nu utilizează decât foarte rar acest instrument – deşi acesta poate fi extrem de util în obţinerea de lichiditate în contextul actual, şi a doua – că statul nu acordă dobânzi benevol, ci doar dacă este constrâns de instanţele judecătoreşti.
„Suntem în aceeaşi paradigmă de 10 – 15 ani şi, cu toate că între timp jurisprudenţa instanţelor naţionale s-a consolidat, recunoscând dreptul la dobânzi contribuabililor ce au fost lipsiţi de sumele ce li se cuveneau, autorităţile fiscale refuză cu obstinaţie să soluţioneze favorabil cererile contribuabililor.
Este necesar să ieşim odată pentru totdeauna atât din tiparul gândirii de secol XX, de tipul 'nu dau statul în judecată pentru că nici nu câştig şi o să îmi fie mai rău decât îmi e deja', cât şi să schimbăm comportamentul statului şi autorităţilor acestuia.
O asemenea schimbare nu cred că poate veni de la sine, ci doar în urma unui număr foarte mare de acţiuni promovate constant de contribuabili pentru apărarea drepturilor lor”, a declarat Alex Slujitoru, avocat în cadrul Băncilă, Diaconu şi Asociaţii.