Scenariul atacării directe a Republicii Moldova nu este în acest moment unul realist, ci mai degrabă parte a războiului informațional, dar asta nu înseamnă că Chișinăul nu e vizat de Rusia, unde un departament este responsabil cu destablizarea internă a țării.
Dacă în sondajele din decembrie, însă, gradul de încredere în Putin era la 60%, acum e în jur de 37%, amintește Valeriu Pașa, președintele Comunităţii WatchDog din Republica Moldova, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
Rămâne mult, dar trebuie să înțelegem că, de 20 de ani, Putin este cel mai popular, de încredere politician în Republica Moldova. A fost un singur moment, în vara lui 2021, când președinta Maia Sandu a reușit să-l depășească, a fost un moment de 3 luni și Putin a fost tras în jos și de asocierea cu Igor Dodon și Partidul Socialiștilor.
Valeriu Pașa, am văzut în ultimele zile că se înmulțesc tezele care spun că Rusia plănuiește să atace Republica Moldova. Cum se aud ele la Chișinău și care sunt narațiunile care pregătesc terenul? Mark Galeotti, ai amintit și tu, scrie că acest scenariu al invadării Republicii Moldova e mai degrabă un balon de săpun.
În Republica Moldova, astfel de informații, articole pe surse cresc gradul de nervozitate și asta nu contribuie la stabilitatea internă prea mult. Și așa efectele războiului se fac resimțite, dar nu se compară totuși cu acel val de îngrijorare și panică pe alocuri, care a fost în societatea moldovenească imediat după declanșarea acestei invazii la scară largă, în Ucraina.
Autoritățile reacționează destul de calm. Contează și ce face presa, o parte din presă, fără să analizeze critic, reia aceste informații.
Eu consider că e o bulă de săpun, dar e un episod din războiul informațional pe care îl duc ambele părți.
Rușii, prin gura generalului Minekaev, au urcat în topul atenției subiectul Transnistria, și ucrainenii au acceptat jocul și au ridicat mizele, astfel încât acum nervozitatea se răsfrânge și asupra decidenților din Federația Rusă, care au gândit-o ca pe o operațiune de presiune psihologică asupra Ucrainei și Republicii Moldova, iar acum chiar sunt nevoiți să-și pună la modul serios întrebări: „Oare nu cumva Ucraina s-ar pregăti să facă o lovitură preventivă asupra unităților militare rusești de pe teritoriul transnistrean?”.
Și, chiar dacă rușii nu consideră că există riscuri foarte mari să se întâmple așa ceva, ei nu le pot exclude.
Să nu uităm că în Rusia se gândește foarte mult conspiraționist. Pe lângă faptul că produc și distribuie toate aceste conspirații, foarte mulți dintre ei mai și cred, inclusiv la nivelul foarte înalt politic, al serviciilor, ministerelor, militar.
Miza Ucrainei este să-i sperie pe ruși: „chiar am putea să o facem” și rușii, chiar dacă nu prea îi cred, sunt nevoiți să pregătească planurile de rezervă.
E parte din ce se întâmplă în război, e jocul de nervi, e forțarea inamicului să evalueze riscuri, să creeze rezerve și planuri de intervenție.
Ucraina este nevoită să țină o parte din armata sa la frontiera cu regiunea transnistreană, chiar dacă ei știu că tot ce e acolo nu reprezintă un pericol major, nu este o forță militară considerabilă, dar nici nu e de neglijat.
La fel, Ucraina e nevoită să țină militari la granița cu Belarusul, care nu prea vrea să atace, dar e totuși nevoită să ia asta în calcul.
Ucraina încearcă să impună aceeași logică Rusiei, astfel încât Rusia să fie nevoită să țină rezerve în Crimeea, pentru a putea deschide un front suplimentar printr-o debarcare de pe mare sau prin a întări linia frontului, pentru o ieșire rapidă în zona orașului Nikolaev.
Se vorbește și despre o eventuală operațiune de desantare aeropurtată, probabil cea mai riscantă. Și desantarea rapidă pe mare, după cum am văzut cu soarta crucișătorului Moscova, este extrem de riscantă. Și aceea a fost o navă foarte dotată.
Plus problema majoră pe care o întâmpină comandamentul rus, aceea că nu a reușit să preia controlul niciunui port important în zona de nord-vest a Mării Negre, astfel încât să poată asigura aducerea în această zonă a artileriei, logisticii grele.
Ce încearcă rușii e să debarce undeva în zona Bugeacului, în sudul Basarabiei, niște unități mici de comandouri, care se ocupă cu diversiuni și recunoaștere pe teren.
Luni, în proximitatea Insulei Șerpilor, aviația militară ucraineană a distrus două ambarcațiuni mici, foarte rapide, destinate exact pentru a aduce până la 20 de pușcași marini, care pot să se transforme în aceste unități diversioniste.
Vedem că până și aceste operațiuni la scară mică nu prea le mai ies rușilor, cu atât mai mult să vorbim despre o debarcare considerabilă, care ar putea nu doar să se apere de armata ucraineană, ci și să şi înainteze spre teritoriul Republicii Moldova.
Sunt desenatorii de săgeți pe hartă, o activitate răspândită de dat cu părerea, neavând acces la date.
Eu aveam tendința să supraevaluez ce înseamnă aceste unități, așa-numita armată rusă din regiunea transnistreană, la fel ca și așa-numita armată transnistreană.
Numeric, sunt unii care îi evaluează la 15.000, e aberație, Belarusul nu a putut mobiliza 20.000 de oameni! Aici vorbim de 5.000 de militari în total, atât cei care fac parte din armata rusă, cât și cei care fac parte din așa-numita armată transnistreană, cu tot cu trupele de menținere a păcii. Dotările lor sunt învechite, slabe.
Trebuie să înțelegem un lucru: nu mai vorbim despre o armată rusă în sens clasic, cum a fost până în 2014, când rotația se asigura prin aducerea de militari ruși din Rusia, pe teritoriul Ucrainei sau chiar al Republicii Moldova. În condițiile de după 2014, racolarea se face din rândul populației locale, care nu are deloc motivația să meargă la război împotriva Republicii Moldova sau Ucrainei. De asta se lovesc comandanții ruși, că ei controlează și nu prea această regiune. Umflarea capabilităților este marea meteahnă a Federației Ruse în acest război.
Toate aceste scenarii mi se par destul de fantasmagorice, dar asta nu înseamnă că Republica Moldova nu este expusă unui pericol de securitate.
Pericolul este militar sau mai degrabă unul de destabilizare internă?
În primul rând, e vorba despre destabilizare internă.
A fost publicat un studiu recent realizat de specialiștii de la United Royal Services Institute (RUSI), este think tank-ul de top în domeniul securității și studiilor militare, și e acolo un capitol separat dedicat Republicii Moldova, unde se face referire la documente interne din FSB.
Acele informații se suprapun cu ce a apărut ulterior și în Financial Times și pe site-uri din Ucraina, care fac referire la serviciile secrete ucrainene, care spun că se pregătesc acțiuni de destabilizare a Republicii Moldova.
Este vorba despre Departamentul 11 al Serviciului 5 al FSB, care e responsabil de spațiul postsovietic și acest Departament 11 e responsabil de Republica Moldova. Ei sunt cei care au tot operat în Republica Moldova, s-au implicat în alegeri.
În principiu, și-au dat cu stângul în dreptul, asta este specialitatea lor, pentru că sunt niște oameni leneși, superficiali și deloc inteligenți, ceea ce nu-i descalifică pentru a lucra într-un serviciu de top al Federației Ruse, ci mai degrabă îi califică, asta e politica de cadre în Federația Rusă.
Acești oameni s-au gândit că interzicerea simbolurilor războiului din Ucraina, asociate în Republica Moldova cu simbolurile naziste, și ele interzise, va trezi în Republica Moldova nu știu ce mare nemulțumire.
Planul este, așadar, la nivelul unei conspirații pentru copii cu trei, patru clase, care spune așa: Noi le vom da oamenilor noștri panglici, ei le vor purta, Poliția Republicii Moldova va fi atât de imbecilă încât îi va amenda pe toți cu 2.000 de euro și asta va genera o răscoală.
Ăsta e nivelul lor de calificare și avem și noi tendința asta, să fim foarte prudenți, să ne gândim că sunt ei foarte pricepuți.
Experiența acțiunilor subversive ruse din ultimii 7-8 ani din Republica Moldova arată că sunt destul de buni să-și dea cu stângul în dreptul, cum au făcut cu scoaterea omului lor, Renato Usatîi, din campania electorală din 2014.
Au ratat ocazia de a avea o majoritate pro-rusă în Parlamentul Republicii Moldova, pentru că aceia implicați în această misiune se temeau că toți cei care au primit bani de la ruși nu vor intra în Parlament și se dispersează voturi, așa că au decis să scoată partidul care, de fapt, era pe cel mai mare trend crescător. Cam ăsta e nivelul de calificare.
Așa rușii au ratat posibilitatea unei prezențe mult mai robuste a forțelor pro-ruse în Parlament.
Au urmat alegerile prezidențiale din 2020, când au avut totul, bani, media, şi au pierdut lamentabil.
A urmat criza politică, unde s-a făcut imposibilul. Cu 85% dintre parlamentari, care nu-și doreau dizolvarea Parlamentului, președinta Maia Sandu a reușit să obțină dizolvarea Parlamentului, „ajutată” de ex-președintele Igor Dodon, care a făcut toate greșelile posibile.
Asta spune multe despre calificarea rușilor în ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Dar o vedem și în Ucraina, așteptările că mase mari de populație vor trece de partea rușilor, că armata ucraineană nu va dori să lupte, că președintele Zelenski va ceda puterea.
O retorică în care au căzut ei înșiși, ca într-o capcană.
Da, și-au creat o imagine fake și au crezut în ea. Așa funcționează lucrurile într-un sistem care este inert, foarte închis, unde contează ideologia și toată această propagandă, fake-urile sunt utilizate în comunicarea dintre angajații până și cei ai serviciilor speciale.
Acest telefon stricat funcționează de la nivelul de jos până la mapa așezată pe biroul lui Putin.
Pandemia și autoizolarea lui Putin au agravat asta.
Eu cred că Putin este probabil foarte bolnav fizic, altfel nu ar fi clar de ce ar persista în acțiuni disperate și atât de riscante. Singura explicație personală e că i-a rămas puțin timp și lucrează pentru moștenirea sa politică.
E perfect credibil ca Putin să lucreze pentru propria deificare. Asta îl face mai periculos.
Acest aspect și decizii luate după analize solitare în buncărul său contează foarte mult, mai mult decât calculele, fie ele și eronate ale serviciilor speciale ruse.
Se pune în rând cu țarii ruși, unde conta ce teritorii au adăugat Rusiei.
Cum e perceput acum Putin în Republica Moldova? Ca un lider puternic, unul nebun, unul de care ești dependent? Am văzut că în alegerile din Ungaria nu a contat prea mult asta, ci economia, e ok așadar să iei gaz de la ruși, dacă asta înseamnă nivel de trai mai bun.
Eu cred că în Ungaria factorul de politică externă și ce se întâmplă în Ucraina a jucat un rol mic în alegeri. La fel, în Franța. Într-o țară ca Republica Moldova, care este direct alături, sau în țările baltice, chiar și în România, asta va conta mai mult.
În Ungaria, Orban a reuşit să bulverseze Opoziția, care este extrem de slabă din perspectiva organizării politice. Era imposibil să nu câștige Orban, oponenții au adunat de la Jobik până la stânga ultra-liberală și erau dezorganizați.
În Republica Moldova, lucrurile sunt cardinal diferite.
Dacă în sondajele din decembrie, gradul de încredere în Putin era la 60%, acum e în jur de 37%. Rămâne mult, dar trebuie să înțelegem că de 20 de ani Putin este cel mai popular, de încredere politician în Republica Moldova. A fost un singur moment, în vara lui 2021, când președinta Maia Sandu a reușit să-l depășească, a fost un moment de 3 luni și Putin a fost tras în jos și de asocierea cu Igor Dodon și Partidul Socialiștilor.
Războiul a schimbat foarte multe, dar încă mai e mult, vorbim de 25% dintre cetățenii de pe malul drept, fără diaspora și regiunea transnistreană, pe care i-aș numi susținători hardcore ai politicii ruse, adică oameni care se simt loiali mai mult Kremlinului, regimului putinist decât statului Republica Moldova.