La mare adâncime sub Oceanul Arctic, pe vârfurile vulcanilor cândva activi, oamenii de știință au descoperit vaste ”grădini” de bureți, care supraviețuiesc într-un mediu complet neospitalier hrănindu-se doar cu fosile ale unor forme de viață dispărute acum mii de ani.
E o descoperire fără precedent, arată oamenii de știință într-un raport publicat de jurnalul Nature Communications, citat de IFL Science.
Comunitatea științifică se întreabă de mulți ani din ce supraviețuiesc formele de viață aflate sub gheața Oceanului Arctic, aparent lipsite de hrană. Cel puțin de formele de hrană convenționale. Iată că acum există și un răspuns la această întrebare.
După analizarea habitatului bureților, nu departe de Polul Nord, oamenii de știință au ajuns la concluzia că principala sursă de hrană o reprezintă rămășițele foștilor locuitori, acum dispăruți, cum ar fi tuburile de viermi compuse din proteine.
Numai că, pentru a putea să se hrănească cu așa ceva, bureții, forme de viață animală simple, fără mușchi, nervi sau organe, au nevoie de ajutorul unor microbi. De fapt, până la 40 la sută din volumul unui burete poate fi reprezentat de microbi cu care trăiesc în simbioză.
Acești microbi pot contribui la metabolismul gazdei lor în mod semnificativ, prin mecanisme precum fotosinteza, ajutorul dat în digestia materialelor dure din fosile, eliminarea excrementelor sau producerea de antibiotice, procese pe care gazda nu le-ar putea realiza singură, scrie și Science Alert. E felul lor de a-și ”plăti chiria”.
Cei mai mulți dintre bureții arctici aparțin genului Geodia, cu o vârstă medie de aproximativ 300 de ani, deloc neobișnuit pentru bureți.