Deși Luna are o atmosferă, ea este foarte subțire și este compusă în principal din hidrogen, neon și argon. Nu este genul de amestec gazos care ar putea susține mamiferele dependente de oxigen, așa cum sunt oamenii. Dar Luna ascunde mult oxigen, iar o cercetare recentă arată că ar putea susține 8 miliarde de oameni timp de 100.000 de ani.
Doar că acesta nu este în formă gazoasă și este captat în stratul ce acoperă suprafața Lunii, rogolitul, constând în principal în rocă și praf fin, arată Science Alert.
În octombrie, Agenția Spațială Australiană și NASA au semnat un acord pentru a trimite pe suprafața Lunii un rover de fabricație australiană, în cadrul programului Artemis, cu scopul de a colecta roci lunare care ar putea furniza în cele din urmă oxigen respirabil pe Lună. Așa s-a făcut uimitoarea descoperire, care acum încinge imaginația oamenilor de știință.
Minerale precum siliciul, aluminiul și oxizii de fier și magneziu domină peisajul Lunii. Toate aceste minerale conțin oxigen, dar nu într-o formă pe care plămânii noștri nu o pot folosi.
Pe Lună, aceste minerale există în câteva forme diferite, inclusiv rocă tare, praf, pietriș și pietre care acoperă suprafața. Acest material este rezultatul impactului meteoriților care s-au prăbușit pe suprafața Lunii de-a lungul a nenumărate milenii.
Ar fi, prin urmare, multe de făcut pentru a extrage oxigenul din rogolit, dar nu e imposibil. Iar metoda la care oamenii de știință se gândesc este electroliza. Doar că aceasta ar necesita trimiterea de utilaje pe Lună, care să îndeplinească această sarcină.
În plus, pentru că această tehnologie consumă foarte multă energie, procesul ar trebui să fie susținut de energie solară sau alte surse de energie disponibile pe Lună.
Pentru moment, avem tehnologia pentru a face acest lucru pe Pământ, dar mutarea acestei aparaturi pe Lună și generarea de energie suficientă pentru a o folosi constituie o mare provocare.
La începutul acestui an, startup-ul din Belgia Space Applications Services a anunțat că va construi trei reactoare experimentale pentru a îmbunătăți procesul de producere a oxigenului prin electroliză. Ei se așteaptă să trimită tehnologia pe Lună până în 2025, ca parte a misiunii de utilizare a resurselor in situ (ISRU) a Agenției Spațiale Europene.
Este o pistă pe care oamenii de știință mizează pe termen lung, dat fiind faptul că doar primii 10 metri din suprafața Lunii ar furniza suficient oxigen pentru a susține toate cele 8 miliarde de oameni de pe Pământ pentru aproximativ 100.000 de ani. Nici măcar nu a fost luat în calcul oxigenul din roca tare de la mare adâncime, ci doar regolitul de la suprafață, care este ușor accesibil.