- Începând cu luna martie, anul trecut, Putin a trimis zeci de mii de soldați la granița de vest pentru a pregăti o invazie în țara vecină.
- Rusia se teme de democratizarea și dezvoltarea economică a Ucrainei, care ar putea reduce influența Moscovei în Europa.
- De la invazia Peninsulei Crimea, din 2014, Kievul a investit miliarde de dolari în modernizarea armatei.
- Oficialii americani au dat asigurări repetate că nu vor face concesii în fața cererilor lui Vladimir Putin și se vor consulta permanent cu aliații.
În august 1991, o lovitură de stat dată de lideri comuniști, alături de generali ai Armatei Roșii, avea ca obiectiv înlăturarea lui Mihail Gorbaciov de la putere și întoarcerea la un regim de forță care trebuia să stopeze disoluția imperiului comunist – URSS.
În România nu trecuseră nici doi ani de la înlăturarea lui Ceaușescu, iar spectrul întoarcerii în lagărul socialist a produs teamă în întreaga societate.
Democrația era atât de fragilă în țara noastră încât au existat lideri ai partidelor istorice care la acea vreme s-au exprimat diplomatic să “nu supărăm Moscova”, pentru că timp de câteva zile nimeni nu știa ce se întâmplă acolo.
Generațiile mai tinere n-ar înțelege acea lume în care nu existau telefoane mobile, rețele sociale și Internet. Informațiile circulau mult mai încet, deși posturile mari de televiziune își trimiseseră reporterii și cameramanii în punctele fierbinți ale Moscovei, dar transmisiile live se realizau cu greutate.
Cea mai bună sursă de informații erau posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii, care furnizau informații de la reporterii de pe teren.
Câteva nopți la rând am urmărit cu sufletul la gură ce se întâmpla la Moscova, îngrozit că după mai puțin de doi ani de libertate, urma să ne întoarcem într-un sistem totalitar.
Până la urmă, Boris Elțîn, președintele Rusiei de atunci, folosește oportunitatea dată de lovitura de stat pentru a-și consolida puterea și declară independența Rusiei față de Uniunea Sovietică, dându-le șah puciștilor, care rămân fără susținere populară.
Apariția lui Boris Elțîn pe un tanc în mijlocul mulțimii a fost momentul în care statele europene din estul Europei, abia intrate în democrație, au ieșit de sub influența directă a Moscovei.
Rusia a pus o presiune continuă pe Ucraina
Luni, 10 ianuarie 2022, la peste trei decenii de la acel moment, au început la Geneva, Elveția, o rundă extinsă de negocieri între Rusia și SUA pe tema crizei din Ucraina.
Între timp, Moscova s-a întors la un regim autoritar, fiind controlată de Vladimir Putin, care a folosit dezamăgirea populației din perioada de tranziție pentru a-și consolida puterea personală.
După anexarea Crimeii, în 2014, politica lui Putin a constat în a pune presiune pe Ucraina pentru a descuraja orice încercare a acestui stat de a adera la NATO sau la Uniunea Europeană.
Rusia consideră Ucraina cel puțin un tampon de securitate care-i garantează independența și influența în regiune, dar în cercurile puterii de la Kremlin, desprinderea Ucrainei de Moscova n-a fost acceptată niciodată.
În jur de 100.000 de militari ruși sunt masați în trei zone strategice, la nord, la est și în sud, astfel încât Ucraina e prinsă ca-ntr-o menghină de armata Kremlinului.
Mai mulți experți militari consideră că, după modul de dispunere a forțelor, o operațiune majoră poate fi declanșată oricând.
Imediat după ora locală 9 dimineața, un convoi de limuzine negre a trecut pe străzile liniștite ale orașului elvețian și a urcat o colină de la marginea marelui lac, oprindu-se în fața misiunii diplomatice a SUA.
Echipa de diplomați ruși a trecut de porțile metalice, intrând într-un perimetru de clădiri reci, deschise la culoare, cu arhitectură austeră.
Americanii anunță Rusia că vor răspunde hotărât în cazul unei agresiuni
Discuțiile diplomatice, care, conform unor surse, ar putea să țină mai mult de o săptămână, au început într-un context pesimist de ambele părți.
“Suntem pregătiți să răspundem în forță în fața unor noi agresiuni ale Rusiei”, a declarat Antony Blinken, șeful Departamentului de Stat al SUA, echivalentul Ministrului de Externe.
“Dar o soluție diplomatică este totuși posibilă și e de preferat, dacă și diplomația rusă o alege. Împreună cu aliații și partenerii noștri, vom continua să urmărim cu atenție Dialogul Strategic de Stabilitate dintre Statele Unite și Rusia, dar și cel de la reuniunile Consiliului NATO-Rusia și ale OSCE”, a mai spus șeful diplomației americane, înainte de începutul discuțiilor.
Din 2014, după masivele proteste din Kiev, alegerile generale și prăbușirea regimului marionetă, susținut de Kremlin, Putin a declanșat o campanie de recucerire a Ucrainei, invadând Crimeea, inventând un război în estul țării, conflict în care și-au pierdut viața până acum 14.000 de oameni, conform datelor prezentate de Departamentul de Stat al SUA.
Discuțiile de la Geneva nu vor însemna o redesenare a zonelor de influență
Pe lângă agresiunea militară, Rusia a pus presiune pe toate instituțiile democratice ale acestei țări, a finanțat campanii de dezinformare și a atacat cibernetic zeci de ținte de la centrale electrice până la companii private.
S-a ajuns în punctul în care Putin a mobilizat în martie anul trecut peste 100.000 de militari, pregătind un atac masiv asupra Ucrainei.
“Sesiunea extraordinară a dialogului bilateral de stabilitate strategică este acum în desfășurare la Geneva. SUA vor asculta îngrijorările Rusiei și le vom împărtăși pe ale noastre, dar în mod clar nu vom discuta despre securitatea europeană fără aliații și partenerii noștri”, a scris pe Twitter Wendy R. Sherman, secretar de stat adjunct, șefa negociatorilor americani la întâlnirile de la Geneva.
Această declarație a avut scopul de a liniști statele NATO, mai ales pe cele din estul Europei, din vecinătatea Rusiei, că discuțiile bilaterale nu vor reprezenta o nouă redesenare a zonelor de influență.
În discuțiile premergătoare declanșării dialogului bilateral, Putin a cerut ca NATO să-și reducă prezența în estul continentului european, să nu mai desfășoare manevre militare în aceste teritorii și nici în Marea Neagră, considerând că acestea reprezintă o amenințare directă la adresa securității Rusiei.
Prin această strategie, Kremlinul urmărește să-și extindă influența politică și să stopeze extinderea Uniunii Europene și a alianței nord atlantice.
Un război care nu e popular în Rusia
“Vom asculta îngrijorările Rusiei, dar orice dialog semnificativ trebuie să abordeze și preocupările noastre cu privire la acțiunile Rusiei. Și trebuie să aibă loc în consultare cu Ucraina, așa cum facem astăzi. De asemenea, ne consultăm îndeaproape cu alți parteneri, inclusiv Georgia, Moldova, Finlanda, Suedia și Uniunea Europeană”, a declarat Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, la întâlnirea cu secretarul de stat pentru integrarea Euro-Atlantică din Ucraina Olga Stefanișina, care a avut loc tot luni, 10 ianuarie.
Occidentalii nu se așteaptă la minuni după aceste negocieri, dar discuțiile pot detensiona situația de la granița de est a Ucrainei.
E important ca Vladimir Putin să afle ce și cât are de pierdut, în cazul în care decide să atace.
În ultimii opt ani, de la invazia Peninsulei Crimeea, Ucraina și-a modernizat forțele militare și s-a înarmat. Chiar dacă nu are forța Rusiei, va opune rezistență și poate provoca daune atacatorilor.