Anul 2021 a fost un an fără precedent la capitolul dezastre climatice. Cercetătorii americani privesc cu disperare la ce se întâmplă pe continentul lor (și nu numai) și își mai pun speranța doar în oamenii de rând. Ei sunt cei care pot face schimbarea în mai bine și tot ei sunt cei care pot determina autoritățile să ia măsuri care să protejeze natura.
Valul de frig din februarie a adus temperaturi cu 10 grade sub medie în Texas, ucigând cel puțin 150 de persoane și lăsând milioane de oameni fără apă sau curent.
Apoi, valurile de caniculă din vară au depășit recordurile de temperatură de-a lungul statelor vestice, ucigând sute de oameni în nord-vestul SUA și în Canada. Incendiile au ars suprafețe mari de teren în vest, au ras de pe suprafața pământului orașul Greenville din nordul Californiei și au decimat copacii de squoia din zonă.
De-a lungul anului, The Guardian a stat de vorbă cu o serie de experți în schimbări climatice despre experiența pe care au trăit-o odată cu aceste crize prevăzute, de fapt, cu mult timp în urmă.
Acum, la final de an, aceștia-și împărtășesc gândurile asupra a ceea ce s-a întâmplat și ce le oferă speranță, chiar și în prag de catastrofă climatică.
Cercetător climatic: Nici măcar nu mai e ceva extraordinar
Daniel Swain din Colorado, cercetător pe domeniul climei la institutul pentru mediu și sustenabilitate din cadrul Universității din California, Los Angeles, spune că ”ultimii ani au venit cu extreme climatice, iar anul acesta, în mod deosebit, pune punctul pe i”.
”Magnitudinea și frecvența celor întâmplate în ultimele 12 luni sunt remarcabile. Ceea ce ni s-a părut extraordinar și fără precedent nu mai este nici extraordinar și nici fără precedent, pentru că începe să se întâmple atât de des.
În iunie am avut parte de un val de caniculă incredibil în nord-vestul Pacificului și în British Columbia. Am avut temperaturi de Valea Morții, urmate de precipitații record, uneori în aceleași orașe afectate inițial de caniculă și incendii de pădure.
Amprenta lăsată de om asupra schimbărilor climatice este clară. Și ce începem să vedem este că eforturile noastre de a ne lupta cu schimbările climatice sunt zădărnicite chiar de propriul nostru impact (…).
Schimbările climatice au loc din cauza noastră și tot noi suntem cei care le putem opri. Desigur, rămâne opțiunea de a nu face nimic în acest sens - iar asta este presiunea pe care o simt constant”, spune el.
Meteorolog: Poate este momentul să ne trezim
”Dezastrele naturale, seceta, canicula nu mai sunt surprinzătoare”, spune și Simon Wang, profesor de dinamică climaterică la Utah State University.
”Tot ce s-a întâmplat a urmat o tendință care a fost prezisă cu 10, 20 de ani în urmă. Nu-mi place să zic ”v-am spus eu”. Dar vreau doar să evidențiez faptul că, atunci când oamenii de știință prevăd ceva, de obicei au argumente solide în spate. Oamenii ar trebui să aibă încredere în știință.
Acum, din ce în ce mai mulți oameni suferă. Dar poate asta va determina tot mai multe persoane să realizeze că evenimentele de vreme extremă și incendiile vor continua să aibă loc dacă nu acționăm... poate e un moment de trezire. Cu fiecare an de evenimente climatice extreme, poate vom începe să vedem schimbări inclusiv la nivel politic.
Din fericire, chiar și statele conservatoare încep să simtă presiunea și se mobilizează”, spune el, optimist.
El dă ca exemplu Marele Lac Sărat din Utah, care, din cauza secetei, se află la niveluri minime record. Lacul se micșorează, afectat din mai multe direcții: mai puține precipitații, mai puțină zăpadă topită, mai puțină apă pentru consum domestic și industrial. Pe măsură ce lacul se restrânge, tot mai mult din fundul lacului este expus, iar vântul răspândește praf toxic în aer. Iar toate acestea au devenit un motiv de panică.
”Studiez efectele schimbărilor climatice asupra Marelui Lac Sărat de peste un deceniu. Dar a fost primul an în care am sesizat atâtea îndemnuri la acțiune din toate direcțiile. Oamenii încep să realizeze cât de fragil este echilibrul în natură și că mai avem o șansă să îl salvăm. Așa că, acum cercetătorii beneficiază de finanțare federală și vor lucra cu diferite organisme pentru a studia problema și a crea politici de schimbare și măsuri de conservare pentru a salva lacul.
În această poziție mă aflu: încerc să fiu în egală măsură în alarmist dar și optimist”, spune el.
Paleoclimatolog: Putem face multe fiecare
Kathleen Johnson, profesor asociat de științe asociate Pământului la University of California, privește spre aria geografică în care profesează.
”Centrul și nordul Californiei s-au confruntat cu un sezon de incendii de pădure fără precedent, unul care a fost incredibil de distrugător și a avut un impact uriaș din punct de vedere social, economic și ecologic.
Apoi, a fost urmat de un fenomen de precipitații extreme.
”În documentele paleoclimatice putem vedea că alternanța între fenomene meteorologice extreme este o trăsătură comună pentru climatul Californiei. Dar mai știm și că schimbările climatice au capacitatea de a intensifica amplitudinea acestor extreme. Știm că, odată cu creșterea temperaturilor, seceta se va amplifica și incendiile vor fi mai intense și mai frecvente. Și mai stim că ne putem aștepta la ploi puternice între aceste evenimente extreme.
Unul dintre lucrurile care m-a marcat este impactul incendiilor asupra copacilor sequoia din Sierra Nevada, unul dintre locurile mele preferate din întreaga lume.
Acești copaci sunt adaptați la incendii și chiar se înmulțesc datorită incendiilor de pădure. Dar un raport recent arată că 20% dintre copacii de sequoia au fost distruși în ultimii doi ani. Și îmi fac griji că generațiile viitoare nu se vor mai putea bucura de acești copaci deosebit de frumoși.
Ca paleoclimatolog, ce se întâmplă acolo mă motivează să încerc să documentez cu mai mare atenție incendiile din Sierra Nevada și astfel să înțeleg mai bine ce se întâmplă și ce urmează. Sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi le poate face”, spune el.
Și mai spune că face tot ce-i stă în putință, considerându-se privilegiat de profesia sa.
”Și studenții mei sunt incredibil de motivați, le pasă de sustenabilitate și dreptatea asupra mediului înconjurător. Ca profesor, cred că acesta este rolul meu: să contribui la formarea de cercetători care pot deveni consilieri pentru măsuri politice și să contribuie la implementarea acestor schimbări”, spune el.
Cercetător în domeniul atmosferei: ”E ca și când ai fi doborât de un val”
Katharine Hayhoe, Texas, cercetător climatic și șeful cercetătorilor de la Nature Conservancy, observă că aceste dezastre supradimensionate tot vin și tot vin.
”Potrivit unei analize recente, la începutul anilor 80 între două evenimente climatice care provocau pagube de miliarde de dolari treceau, în medie, trei luni.
Astăzi, distanța dintre astfel de evenimente este de aproximativ 18 zile.
Așadar, nu doar că evenimentele climatice în sine devin din ce în ce mai periculoase și mai dăunătoare, ci nici nu mai avem parte de momente de respiro.
E ca și când ai fi lovit de un val. Te zbați să rămâi în picioare și te lovește alt val. Nu ai timp să iei o gură de aer între valuri, nu ai timp să-ți revii.
Pentru cei care trăiesc în vestul Statelor Unite și care experimentează incendiile, canicula și inundațiile, le-aș spune că au motive serioase să fie anxioși, că fricile lor sunt valide și îngrijorările sunt reale. Și să se gândească la modalități prin care să-și facă auzite vocile la toate nivelurile.
Nu e vorba despre salvarea planetei. Planeta va orbita în jurul soarelui mult timp după ce noi nu vom mai fi pe Pământ. E vorba despre salvarea noastră, a civilizației noastre și a multor alte vietăți care împart planeta cu noi.
Văd că majoritatea oamenilor își fac griji că nu știu ce să facă. Și când nu știm ce să facem, frica ne paralizează.
Așadar, ce face diferența este să le oferi oamenilor senzația de eficacitate explicându-le cum pot ei, ca indivizi, să contribuie la schimbare.
Și nu e vorba doar despre a folosi un bec mai economic sau a renunța la consumul de carne.
Oamenii se pot implica făcându-și auzită vocea militând pentru schimbare în comunitatea lor, la școala copiilor sau la locul de muncă”, spune Katharine Hayhoe.