În combaterea încălzirii climatice, educaţia şi solidaritatea sunt esenţiale, crede Adnan Arslan, membru în „Consiliul Civic pentru Climă” („Bürgerrat Klima”).
Nu sunt activist de mediu şi nici nu am participat la demonstraţii. Până la serviciu, la trei kilometri distanţă, mă deplasez cu maşina, dotată cu motor diesel. Şi, sincer să fiu, nu am înţeles niciodată de ce unii demonstrează pentru climă.
Personal, cred că modificările climatice reprezintă înainte de toate costuri mai mari pentru mine şi familia mea. De mic am învăţat că cel mai important este să ai mâncare pe masă şi să îţi poti plăti costurile fixe. Să-ţi permiţi un concediu pe an era deja un lux. Preocupări tipice pentru o familie de muncitori.
Participând însă la "Consiliul Civic pentru Climă" (Bürgerrat Klima), am regândit anumite idei preconcepute.
Am avut acolo norocul de a-i asculta pe oameni de ştiinţă şi profesori, care mi-au explicat pe înţelesul meu mai multe procese relevante pentru climă. Nu vreau să pretind că astfel am devenit dintr-o dată un cu totul al om, dar am reflectat mai mult.
Necunoaşterea nu te salvează de pedeapsă
Şi, după ce ai realizat cât de mult influenţează comportamentul nostru transformările climatice sau cum contribuie la dispariţia unor specii, vrei să acţionezi.
De exemplu, mi-am cumpărat o bicicletă, consum mai conştient şi evit să mai produc gunoi în exces.
Chiar dacă astfel nu salvez cu adevărat clima, dacă mai mulţi oameni ar face paşi mai mici, am avansa mult mai rapid decât în ultimii zece ani.
Vreau astfel să transmit că fiind informat simţi altfel, gândeşti diferit şi acţionezi ca atare. Nu degeaba se spune că "necunoaşterea nu te salvează de pedeapsă".
Nu se mai pune problema dacă ar trebui să facem ceva. Acum contează cât de rapid putem acţiona pentru a evita catastrofele sau pentru a le reduce efectele în următorii ani.
Cred că noi suntem chiriaşii planetei Pământ şi că ar trebui să lăsăm urmaşilor noştri o planetă locuibilă. Dar, pentru a ne atinge acest scop, este nevoie de mult mai mult decât doar "reparaţii de frumuseţe".
Când discuţi în Germania despre climă, afli, înainte de toate, că maşinile electrice sunt prea scumpe şi că nu există destule staţii de alimentare.
Dar protecţia climei înseamnă mult mai mult. Trebuie nu numai să transformăm infrastructura, ci şi modul de a gândi.
Toţi trebuie să se simtă responsabili de protecţia climei.
Îi înţeleg pe cei care sunt îngrijoraţi de creşterea preţurilor. Cele mai mari provocări vor fi echitatea socială cu protecţia climei.
Acum este nevoie de fapte
Nu este posibil ca familiile să fie supuse unor presiuni financiare mai mari. Multe sunt deja afectate de creşterea costurilor zilnice. Şi nici copiii nu ar trebui să suporte consecinţele, pentru că adulţii au ignorat decenii la rând semnalele evidente.
Se impune pregătirea copiilor şi a tinerilor pentru viitor. De exemplu, prin cursuri despre mediu, chiar din clasele primare.
Informarea pe tema mediului, atât de importantă, ar trebuie să aibă loc deja în şcoală.
Dorinţa mea pentru viitor este ca politicienii să pună rapid în practică cea mai mare parte din recomandările Consiliului Civic, de exemplu, renunţarea definitivă la minele de cărbuni, până cel târziu în anul 2030.
Germania trebuia să preia un rol de lider internaţional în protecţia climei, ca şi în cadrul COP26.
Naţiunile trebuie să colaboreze şi să găsească soluţii comune pentru a face faţă celei mai mari provocări a timpului nostru. Important este ca toţi oamenii din această lume să fie informaţi. Şi statele să nu se mai eschiveze în aplicarea măsurilor. Acum este nevoie de fapte.
Arslan Adnan