Cu puțin timp înainte de începerea summitului COP26, avem toate dovezile că șansele de a opri încălzirea globală la 1,5 grade Celsius ne-au scăpat deja din mână, arată o amplă analiză Politico.
Discuțiile climatice de la Glasgow nu vor avea neapărat o finalitate de succes, dar nici nu ar trebui să ne așteptăm ca liderii lumii să recunoască asta peste două săptămâni când se încheie conferința, spun jurnaliștii.
Summitul COP25, care începe duminică, reunește Regatul Unit cu UE și SUA și alte câteva țări, într-o întâlnire menită să mențină ”în viață” ținta de limitare a încălzirii globale cu 1,5 grade Celsius. În caz contrar, experții avertizează că planeta va fi măturată de furtuni, incendii, secetă și valuri de căldură care devin din ce în ce mai severe și potențial ucigașe, cu fiecare fracție de grad peste această limită.
”Se dezlănțuie iadul. Asta înseamnă că va fi foarte rău la o încălzire de 1,5 grade, nu mai zic de 2 grade. Sunt absolut convins de asta”, a afirmat Todd Stern, fost consilier pe teme climatologice al fostului președinte american Barack Obama.
Nu e nicio șansă ca toate cele aproape 200 de țări care se adună în acest weekend în Scoția să îndure costurile economice și politice pentru a face astfel de reduceri necesare pentru a atinge obiectivul climatic.
„Nu e plauzibil ca așa ceva să se întâmple. Pentru că avem nici măcar cel mai mic semn că marii jucători ar fi interesați să facă asta”, spune Oliver Geden, expert în economia politică a schimbărilor climatice la Institutul german pentru siguranța afacerilor internaționale.
Adevărul este că, în ciuda marilor pregrese înregistrate de la semnarea Acordului de la Paris în urmă cu șase ani, limita de 1,5 grade este deja o țintă ”zombie”: nu e chiar vividă, dar nu i se permite să moară pentru că sprijină un proces climatic al Națiunilor Unite care atârnă de o ultimă speranță că umanitatea vrea să se salveze de la dezastru.
”Întrunirile COP sunt, de fapt, menite să construiască încrederea”, spune un diplomat britanic. Potrivit acestuia, teoretic, în fiecare an țările ar trebui să devină din ce în ce mai convinse că lumea se îndreaptă într-o singură direcție și să mai reducă din teama de a face primul pas. Desigur, practica ne arată că țările ratează rând pe rând obiectivele agreate la nivel internațional.
Dar o recunoaștere pe față a acestui aspect ar duce la o serie de mesaje care ar crea confuzie în râdul miliardelor de oameni care și-au pus toate speranțele în această conferință. De fapt, guvernele pun la cale deja și următoarea întâlnire, la Sharm El-Sheikhh în Egipt.
Țările încep chiar să pregătească un nou discurs, potrivit căruia o încălzire de 1,6 sau 1,7 grade Celsius nu ar fi chiar un eșec total. Dar nu pot să renunțe cu totul la obiectiv.
Nicio țară nu vrea să admită că își condamnă la dezastru micile insule sau zonele predispuse la secetă, scrie Politico.
Cu atât mai puțin țările vulnerabile nu vor renunța. ”Vom continua să luptăm să transformăm această țintă în realitate”, spune Farhana Yamin, un avocat britanic care a participat la aproape toate discuțiile ONU despre climă și a negociat în numele celor mai vulnerabile țări.
Jocul vinovaților
Vestul arată cu degetul către țările emergente, în special către cele mari precum China, India și Indonezia, spunând că nu fac suficient pentru a reduce emisiile de carbon. Dar și marii poluatori, alături de țările sărace, învinovățesc țările bogate că nu fac nimic să-și reducă propriile emisii sau că nu susțin financiar țările mai sărace să treacă la economia verde și să lupte cu schimbările climatice.
”Toată lumea trebuie să-și asume o parte din responsabilitate”, spune Krista Mikkonen, ministrul finlandez al mediului și al schimbărilor climatice.
Problema asistenței financiare este chiar un măr al discordiei în cadrul dicuțiilor. Țările bogate au promis să ofere finanțare de 100 de miliarde de dolari pentru obiectivele climatice, iar acum spun că de fapt nu pot face această contribuție până în 2023. Fără bani, unele țări în curs de dezvoltare nu sunt dispuse să reducă din emisii.
”Impactul acestei probleme nu trebuie subestimat”, spune Aubrey Webson, un ambasador din Antigua și Barbuda, care conduce un grup de 39 de state insulare mici.
O presiune uriașă
În ciuda faptului că ținta de 1,5 grade pare să scape printre degete, presiunea creată în jurul acestei ținte este imensă.
La adunarea G20 din acest weekend de la Roma, guvernul italian va cere tuturor țărilor să semneze un pact prin care să renunțe etapizat la cărbune și să-și asume politici care să adere la acest obiectiv. În cadrul COP26, UK și UE susțin aceeași înțelegere.
”Trebuie să înțelegem asta. Trebuie”, afirmă președintele englez al COP26, Alok Sharma, pentru Politico.
Dar nu există unitate la nivel global când vine vorba despre acest obiectiv. Acordul de la Paris din 2015 are două obiective de temperatură, respectiv să țină încălzirea globală ”bine sub 2 grade Celsius”, în timp ce se depun eforturi ca ea să se oprească la 1,5 grade Celsius.
Dar deși cercetătorii susțin că obiectivul de 1,5 grade este considerabil mai puțin catastrofic, încercarea lor de a-l transforma în principala ambiție este întâmpinată cu deosebită rezistență.
Douăzeci și patru de ministere din China, India și alte mari țări aflate în curs de dezvoltare au emis o declarație plină de furie înainte întâlnirii, spunând că aceasta urmărește doar să schimbe obiectivele stabilite prin Acordul de la Paris.
”Dacă bogații vor să alerge după un miraj, atunci ar trebui să-și reducă emisiile mai repede decât au plănuit”, spune Rajani Ranjan Rashmi, fostul negociator din partea Indiei.
”Am atins deja pragul de 1,5 grade încălzire, în orice caz”, spune el.
Iar matematica, istoria și politica îi dau dreptate.
James Hansen, cercetătorul NASA ale cărui lucrări prezentate la Congresul din 1988 au fost considerate o piatră de hotar pentru conștientizarea faptului că gazele cu efect de seră afectează Pământul, spune că încetineala cu care se mișcă guvernele, împreună cu faptul că gazele cu efect de seră sunt deja în atmosferă, face obiectivul de a opri încălzirea globală la 1,5 grade celsius imposibil de atins.
Ultimele studii ale agenției Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) a ONU - o autoritate în domeniu - a arătat doar o situație în care e posibil să atingem obiectivul de a opri încălzirea globală la 1,5 grade celsius. În acest scenariu, emisiile ar scădea în această decadă și ar atinge valoarea de zero la mijlocul secolului. Dar chiar și așa, el presupune ca lumea să depășească încălzirea cu 1,5 grade înainde de a înregistra scăderi.
Și alți cercetători sunt optimiști că încă se mai poate atinge obiectivul de 1,5, dar nimeni nu știe cum.
O întâlnire de formă
Rezultatele summitului COP26 sunt scrise, de fapt, cu mult timp înainte ca liderii lumii să se adune la Glasgow. Țările au arătat deja cam cât de mult sau puțin sunt dispuse să facă pentru a atinge obiectivul, iar ultimele calcule ”promit” o încălzire de 2,7 grade.
De fapt, putem privi summit-ul acesta ca un proces care durează un an, sau chiar doi, în contextul pandemic. În tot acest timp, marii poluatori au promis să adopte legi menite să reducă emisiile, să renunțe la cărbune, și să-și alinieze țintele la o limitare a încălzirii globale de 1,5 grade Celsius.
Mai mult de jumătate din țările lumii au prezentat deja planuri în acest sens, în urma Acordului de la Paris care le cerea să facă asta. Astfel, trei sferturi din economia globală, inclusiv cel mai mare poluator - China -, și-a asumat o țintă de a atinge zero emisii la jumătatea secolului.
Dar majoritatea promisiunilor nu prevăd o reducere a emisiilor în această decadă, pentru că lipsește voința politică de a face mai mult.
În urma presiunilor, China a promis că renunță la obiectivul inițial de ”a face ceva” până în 2030 și acum promite că va face ceva în acest sens până în 2025.
Statele Unite și-au mărit bugetul de patru ori pentru a ajuta și țările sărace să atingă acest obiectiv. Dar rămâne în urma UE la capitolul acțiuni concrete și, chiar dacă promit să înjumătățească emisia de carbon la jumătatea acestei decade, încă nu s-a luat o decizie în acest sens în Congres.
Și planurile Uniunii Europene de a reduce cu 55% amprenta de carbon până la sfârșitul acestui deceniu și de a deveni neutră din punct de vedere al amprentei de carbon până în 2050 se află sub o presiune uriașă din partea țărilor care se confruntă cu o creștere a prețurilor la energie și care încep să-și facă griji din cauza costurilor economice pe care le aduce pactul Green Deal.
Până și premierul britanic Boris Johnson s-a arătat îngrijorat în cea mai recentă declarație de presă:
”Va fi foarte, foarte greu acest summit și îmi fac griji pentru că ar putea să nu meargă bine și să nu obținem înțelegerile de care avem nevoie. E foarte, foarte dificil. Dar cred că putem reuși”, a spus el.