Este greu să-ți închipui că le pasă de copii susținătorilor inițiativei de a dubla încă o dată alocațiile, după ce mai fuseseră dublate o dată, și anul trecut.
Nu e nevoie să fii mare investigator ca să observi în ce constă manipularea. Anul trecut, se apropiau europarlamentarele, majoritarii din Parlament simțeau că se prăbușesc în sondaje, iar liberalii au hotărât să pluseze cu o măsură de populism extrem, dublând alocațiile.
Acum se apropie alte alegeri, de rândul acesta cruciale. Pe domnii din echipa Ciolacu&Co nu i-a dus capul la mai mult decât să imite reușita de anul trecut a liberalilor, ceva ca în zicala: dacă-i bal, bal să fie!
Hai să dublăm, că nu dăm de la noi!
Măi, oameni buni, voi vă dați seama ce vorbiți? Vă bateți joc de bugetul țării? Știți ce înseamnă a doua dublare a alocațiilor? Înseamnă ca ele să fie de patru ori mai mari, decât fuseseră inițial, înainte de prima dublare.
Nu minimalizez drepturile și nevoile copiilor, dar așa ceva nu s-a văzut încă nicăieri pe mapamond. Ridicol însă nu este faptul că nu s-a văzut. Ridicol e că aprobă Ciolacu, ca să plătească Orban. Este ca în zicala de pe vremea fanarioților: douăzeci de nuiele la fundul altuia!
Băi, Ciolacilor, ați făcut voi ceva anii trecuți, când erați la putere, pentru ca în bugetul țării să apară atâtea venituri, încât să poată el suporta în viitor, an de an, o creștere a alocațiilor cu 400%, față de ce fuseseră cu un an și ceva în urmă?
Ați ispitit cu ceva investitorii, așa cum a făcut Polonia, care într-un singur an și-a dublat investițiile străine, ajungând lider al UE după numărul locurilor de muncă nou create, sau cum a făcut Cehia, campioană și ea a capitalului străin atras în țară?
N-aș vrea să par malițios, dar dacă ar fi și la anul niște alegeri, parcă îl văd pe Ciolacu, propunând încă o dublare, adică o creștere de opt ori față de acum un an și ceva. Noroc că la anul nu vor fi alegeri și sper ca nici Ciolacu să nu mai fie ce e.
Cum și cu cât vor fi majorate alocațiile
Nemernicii adversari ai merituosului Călin Popescu Tăriceanu
Un demnitar impune respect. De aceea, simt ceva situat cam între rușine și dezgust, când aud un înalt demnitar al statului, adresându-se ca la ușa cortului către alți demnitari, înalți și ei, colegi cu dânsul, dar adversari politici: „Măi, nemernicilor, găsiți bani pentru orice, doar pentru mărirea alocațiilor și a pensiilor nu?”.
Nu știu pe ce maidan și-a făcut educația domnul Tăriceanu, dar îmi roșește obrazul de rușinea lui, când îl aud cum își etichetează colegii. Auzi, nemernici, pentru că nu pot finanța ceva fără resurse! Dar cât de nemernic era chiar dânsul, în 2008 când premier fiind, se opunea strașnic unor majorări salariale, tot nesustenabile!
„Majorarea salariilor profesorilor cu 50% ar aduce criza economică mondială in România”, așa amenința atunci prim ministrul Tăriceanu, dându-se cunoscător în probleme economice. Ba chiar ne speria explicând că așa ceva prezintă riscul "să pună in pericol viitorul României doar din considerente electorale".
Ce spui, Franz? Asta cu alocațiile și cu pensiile mărite exploziv de PSD, amândouă în preajma alegerilor, este altceva decât tot „din considerente electorale?”. Nu pune asta în pericol viitorul României? Nu produce inflație? Nu aduce scumpiri? Nu amenință tot cu criza economică? Iar cei care încearcă să stăpânească inflația, scumpirile și criza economică sunt nemernici? Ai?
Ciocu’ jos, domnu’ Tăriceanu, ciocu’ jos. Cine blama „considerentele electorale” în 2008 se umple de ridicol la gură în 2020, dacă încearcă să-și salveze propriile interese pe considerente strict electorale.
Hop, și Gabi Firea, acolo unde-i scandalul mai mare!
Apariția primarului general al Capitalei pe frontul alocațiilor, tocmai în momentul când pe bucureșteni îi sufocă traficul, când apa caldă este mai rece decât pe timpul oricărui alt primar general, iar orașul însuși a ajuns în topul celor mai poluate metropole de pe continent, amintește de situația proverbială când baba se piaptănă...
Aș zice totuși că doamna Firea nu s-a prezentat în calitate de primar. Mai curând ca mămică. O mămică îngrijorată de copiii altora, întrucât ai ei sunt îndestulați din plin.
Fără îndoială, are în vedere copiii supradotați, care deși sunt încă în faza de caligrafiere a literelor, știu să i se adreseze președintelui țării și știu să ceară dublarea alocațiilor într-un stil, de parcă ei ar fi cel puțin lideri de sindicat, hotărâți să răstoarne Guvernul.
Ce pot deduce de aici? Nimic altceva decât faptul că nu copiilor le-a ars buza să scrie memorii, ci altcuiva, unul care știe mai bine decât ei cui îi trebuie adresată scrisoarea, cum trebuie scrisă ca să emoționeze telespectatorii și cum se pune problema, pentru ca doamna Firea să stoarcă lacrimile altor mămici, panicate la culme, că micuții n-au chitară.
Rămâi mut, când observi că scrisorile adresate președinției au ajuns în altă parte, respectiv la PSD, mai exact chiar la doamna Firea, căreia nu-i adresase nimeni nimic, dar s-a băgat ca musca-n lapte și a aprins un fitil, doar-doar va dinamita Guvernul.
Ca la nebuni
Întrebată cum de au ajuns la sediul PSD scrisorile adresate președintelui țării, doamna Firea s-a cam fâstâcit. În orice caz, din explicația domniei sale, n-a rezultat că înțelege în ce spanac s-a și băgat:
„au fost primite de colegii noștri senatori și deputați la grupurile parlamentare. Le-au primit în copie”.
Măi, să fie! Așadar, copiii aflați în faza de caligrafiere a slovelor, dar probabil supradotați s-au priceput să facă fotocopii după propriile scrisori și au căutat, fiecare în localitatea sa, senatorul sau deputatul dispus să ducă la București copiile, ca muniție anti-liberală Firea. Abject!
Este clar ca lumina zilei: colegii senatori și deputați au căutat cu zel prin țară copii dispuși să scrie cu mâna lor ceea ce fără îndoială le-a arătat „nenea” de la București că trebuie scris.
Firea oamenilor poate fi OK. Dar oamenii în toată firea o mai vor pe Firea?
Dar mai este clar și altceva: toți acești „nene” au acționat într-un glas, cu toții pe aceeași temă, cu toții adunând scrisori care nu-s ale lor și în loc să le predea adresantului de la Cotroceni, le-au adus la PSD, căruia copiii nu-i cereau nimic și căruia nici nu i se adresaseră.
Se vede de la distanță că totul a fost regizat la milimetru, că unul mai mare a dat ordinul, iar niște cogeamitea parlamentarii au făcut treabă de trepăduși. Nu mai repet cuvântul „manipulare”, asta se înțelege de la sine, fără explicații.
Scandalul este cât roata carului, PSD folosește copiile după scrisorile copiilor ca proiectile contra Guvernului, iar originalele lor n-au ajuns încă la Cotroceni (joi, la ora când scriu aceste rânduri). Nu era important să ajungă la destinatar. Important era să le vadă telespectatorii comentate cu duioșie maternă de Firea. Zău, ca la nebuni.
Există delict, există și infracțiune, dar nu se sesizează nimeni
Încep să mă întreb: ce-i aicea, oameni buni, e sat fără câini? Interceptarea corespondenței nu este delict? Nu o pedepsește legea penală? Când îți însușești o scrisoare străină, chiar și o copie a altuia, nu înseamnă că ai furat? Este altfel decât atunci când șterpelești un portofel? Sau când înhați o găină din cotețul vecin? Nu tot legea penală e la mijloc?
Nu știu ce este la mijloc, dar observ că nimeni nu se autosesizează, ca și cum ar fi normal să pervertești mintea copiilor și să te folosești de ei abuziv, în cea mai neloială formă a luptelor politice.
Nu m-a decepționat niciodată Dragnea, pentru că nu-mi făcusem iluzii cu el, Dăncilă cu atât mai puțin, despre Ciolacu știam de la început ce penurie ascund circumvoluțiunile domniei sale.
Dar să văd o cunoscută comentatoare TV cum se prăbușește moral, folosindu-se de interesele părinților sau de năzuințele copiilor, pentru propria chiverniseală, fălindu-se pe deasupra că este și ea mămică – asta îmi provoacă un adânc dezgust.
Indemnizația copiilor sau sau bonusul părinților?
Refuz să cred despre copiii românilor că sunt niște proști și n-ar înțelege cât de manipulați sunt ei de către un „nene” venit de la București, cu imunda misiune de a-i instrumenta în scop politic.
Încerc o incursiune în viitor și mă întreb ce vor ajunge ei peste douăzeci de ani, dacă de pe acum sunt educați în ideea că pot câștiga o chitară, pârând Guvernul la președinte, prin scrisori semnate de ei, dar dictate de alții?
Vor ajunge ei niște Coandă, niște Enescu, niște premiați la olimpiadă sau se vor fofila prin viață a un Dragnea, o Dăncilă, o Firea și alții ca ei, chivernisiți incomparabil mai bine decât orice medic, inginer sau altfel de specialist?
Mă bate gândul că unii nu vor simți niciodată binefacerea indemnizației dublate, întrucât și până acuma a băut-o tot tatăl că doar nu era să dea banii pe chitară!
Mă întreb: oare Gabriela Firea nu sesizează asemenea aspect sau îl ocolește cu un anumit cinism? Căci iată ce fel de confidență personală făcea dânsa, într-un moment de sinceritate, după ce își exprimase respectul pentru grija pe care i-a acordat-o în copilărie mama domniei sale:
„…N-aș putea să am aceleași cuvinte de laudă pentru tata. Avea mari probleme cu băutura și, normal, cu serviciul”.
N-aș spune vorbă mare, dar, dacă grija parlamentarilor era îndreptată spre copii, ar fi căutat calea ca indemnizațiile să nu poată fi folosite ca bonus la veniturile părinților.