Dar electoratul se uită în stânga, se uită în dreapta și, întrebat cu cine ar vota mâine, îi indică pe ceilalți, care nu au puterea.
În ciuda zgomotului de pe rețelele sociale, unde mai toate temele, de la Sfânta Maria până la talibanii din Afganistan și ce nu a făcut președintele Biden, sunt la îndemâna și priceperea oricui, România socială e tăcută și întoarsă în sine.
Merge la biserică, își lasă copiii în grija bunicilor, în vreme ce părinții muncesc peste granițe, nu se vaccinează și moare acasă, de frica spitalelor.
Este România care ar întoarce PSD la putere, cu AUR lângă, în lipsa altor oferte politice, așa cum arată datele barometrului realizat de Politico, unul care arată nu numai o fotografie de moment – cu PSD la 34%, urmat departe de PNL, 18%, și cu alianța USR PLUS, 12%, devansată de AUR, 14% – ci dinamica uneia dintre cele mai rapide erodări ale unei guvernări care a primit cec după cec de la electorat.
Vor românii un nou regim PSD?
În mod ironic, nu e despre PSD, care nici măcar nu a contra-ofertat electoratul și care a renunțat chiar și la reformarea de fațadă.
Această tendință pe care o vedem în sondajele din ultimele luni nu măsoară încrederea într-un partid sau altul, ci mai degrabă dezamăgirea, insatisfacția față de cei de la putere.
Astăzi, se întâmplă să fie un guvern PNL USR PLUS, lăsând la o parte UDMR, unde electoratul are un cu totul alt tip de comportament, pragmatic. Altădată, a fost la putere PSD, pe care electoratul l-a invalidat, dând cecul celorlalți.
Dincolo de aceste momente electorale, contractul de reprezentare politică își dovedește din ce în ce mai rapid inutilitatea, de vreme ce partidele de la guvernare pierd dramatic din încredere – potrivit dinamicii surprinse de Politico, PNL a pierdut mai mult de jumătate din procentele cu care a început guvernarea - în februarie 2020, sondajele indicau un nivel de intenție de vot de 45% pentru PNL (PSD avea doar 22%).
În pierdere e și USR PLUS, care are în gestiune tocmai domeniile care i-au consacrat agenda, când juca ca actor de opoziție: justiția și banii europeni.
Procentele care s-au dus în sacii PSD și AUR nu sunt câștigate de acestea din urmă, ci pierdute de partidele care guvernează sau măcar se întâlnesc la ședințe comune de guvern, pentru că unul dintre aliați, USR PLUS, i-a retras încrederea politică prim-ministrului care asigură coordonarea executivă.
PSD este un partid absent, nu are agendă, a renunțat până și la simulacrul reformării, singurele prezențe politice se limitează la ironii de moment, care nu sunt nici măcar critici ale unui program de guvernare. Nici AUR nu a făcut vreo ispravă care să îi fi adus puncte suplimentare, din contra, e în căutare de agendă nouă, odată cu domolirea pandemiei, și tocmai a suferit un eșec major la Chișinău.
Dar electoratul se uită în stânga, se uită în dreapta și, întrebat cu cine ar vota mâine, îi indică pe ceilalți, care nu au puterea. Un fel de rotație a dezamăgirilor.
De ce s-a erodat atât de abrupt alianța de la guvernare?
Sondajul realizat de Politico surprinde în dinamică erodarea partenerilor de guvernare, ajunși în ultimele luni la procente critice, dar care măsoară opțiuni, iar nu intenții de vot.
Altfel spus, numerele ar putea fi altele, dacă mâine chiar ar fi organizate alegeri.
Ce s-a întâmplat în ultimele luni cu guvernarea? Dacă ne uităm la ce a comunicat Guvernul, lucrurile au mers fantastic de bine: România a scăpat de restricțiile impuse de pandemie, a crescut puterea de cumpărare, e țara în care, citându-l pe premier, prețurile cresc temporar, salariile permanent și care nu mai are nevoie de vaccin, valul patru pandemic nu se justifică la București.
Dacă ne uităm însă la agenda socială, vedem o imagine perfect răsturnată: oamenii sunt preocupați de reașezarea socio-economică post-pandemie, de calitatea joburilor, de prozaicul preț al pâinii, de sănătatea și educația copiilor deopotrivă, în condițiile în care școala începe, ar fi un dezastru să fie trecută iarăși în online, iar reforma educației e închisă în câteva formule filosofice dintr-un raport prezidențial care nu a avut nici cel mai mic impact.
Cu alte cuvinte: acolo unde oamenii așteaptă guvernarea, ea a lipsit sau era în campanie pentru puterea din partid.
În principiu, în vremuri de criză, cei de la putere își conservă legitimitatea, atâta vreme cât se ocupă de criză și se adresează problemelor ridicate de aceasta. Iar pandemia e o problemă cât se poate de concretă și care privește instituțiile esențiale cu care oamenii au de-a face și prin care măsoară eficiența guvernării: spitalul, școala, siguranța.
Or, tocmai de la ele Guvernul pare a se eschiva. Nu există o celulă de criză pentru spitale, nu există o strategie coerentă de vaccinare, nu există decizii asumate de impunere a vaccinării pentru medici și profesori, nu există un plan de recuperare educațională și nici de garantare a siguranței în școli.
Există, în schimb, desfășurată pe toată agenda politică, o campanie pentru putere din PNL, care e dusă pe scena mare și, deși electoratul nu are niciun beneficiu, e cooptat să se poziționeze în team Cîțu sau în echipa Orban.
Iar electoratul mută procentele de la PNL și USR PLUS la PSD și AUR, conștient că nu face o mutare calitativă, ci o permutare a dezamăgirilor.
Atunci să nu ne mire de ce cade Florin Cîțu