Raportul climatic publicat de ONU săptămâna trecută a arătat o situație extrem de gravă, însă chiar în document oamenii de știință au insistat că nu e încă prea târziu pentru ca cele mai negre scenarii să fie evitate.
”Este încă posibil să prevenim cele mai cumplite efecte, dar e nevoie de schimbări fără precedent. Faptul că încă există un drum înainte ar trebui să ne dea speranță”, spunea Ko Barrett, vicepreședinte al Departamentului care se ocupă de schimbările climatice în cadrul ONU.
Acel drum de care el vorbește este produsul unei masive simulări pe computer.
Se numește estimarea integrată a modelelor și sunt reunite 6 asemenea simulări - 4 făcute în Europa, una în Japonia și una în SUA, la Laboratorul Național Pacific Northwest. Împreună, alcătuiesc o hartă ce ajută omenirea să navigheze evitând apocalipsa climatică.
”Ceea ce facem în principal e să încercăm să aflăm care e combinația optimă pentru a atinge țintele Acordului de la Paris”, explică Detlef van Vuuren, de la Agenția de Evaluare a Mediului din Olanda, care a făcut una dintre simulări, potrvit NPR.
Cum să ajungă lumea la emisii zero în 40 de ani
În cadrul Acordului de la Paris, liderii lumii au fost de acord să ia măsurile care se impun ca nivelul încălzirii globale să fie menținut sub pragul de 2 grade Celsius. Asta în condițiile în care era depășit deja 1 grad, în comparație cu nivelurile pre-industriale.
Pentru această țintă e nevoie ca emisiile de gaze de seră să fie reduse la zero în 40 de ani. Și pentru asta e nevoie de schimbări radicale și profunde, încât mulți se îndoiesc că vor fi posibile.
De aceea, van Vuuren și colegii săi au căutat răspunsul clar și nepărtinitor într-un computer.
Fiecare analiză începe cu sursele de emisii din prezent, de la mașini, transport public, avioane, centrale industriale, la sisteme de încălzire pentru locuințe sau culturi agricole. Sunt luate în calcul și variabile precum comerțul internațional, nivelul prețurilor sau costul de producție pentru noile tehnologii.
Apoi, după ce toți acești parametri sunt bine stabiliți, cercetătorii încep să aplice schimbări în lumea lor virtuală, introducând limite pentru nivelul de emisii.
Programul va căuta cele mai eficiente soluții ca și cost, atât timp cât sunt tehnologic fezabile și nu afectează resursele naturale.
Vestea bună e că programul a găsit nu una, ci mai multe căi care îndeplinesc toate condițiile, după cum spune Keywan Riahi, de la Institutul Național de Sisteme Aplicate din Austria.
”În primul rând, avem alternative, factorii de decizie pot alege calea potrivită din cele disponibile”, spune cercetătorul, care povestește că versiunile duc la scenarii diferite de civilizație, dar niciunul dintre ele nu seamănă cu cel prezent.
Orice cale va crește în final calitatea vieții tuturor
În unele scenarii, se consideră că oamenii vor fi receptivi și își vor schimba stilul de viață, dacă se ajunge la costuri mari la electricitate sau dacă legea impune strict noi reguli.
Asta i-ar determina ca în casele lor să adopte sisteme prin care fac economie de energie și să renunțe la mașinile personale. În această versiune, preferată de Riahi, transportul public tradițional, cu autobuze, metrouri, trenuri ar fi completat de servicii de ride-sharing, precum Uber.
”Sunt convins că de fapt va crește calitatea vieții”, spune cercetătorul.
În alte scenarii, omenirea folosește în continuare multă energie, dar aici trebuie crescută foarte mult capacitatea de producere a energiei verzi.
Adică ar fi nevoie de 10 sau 20 de ori mai multă suprafață acoperită de panouri solare și eoliene decât în prezent, dar și mai multe centrale care să ardă lemn sau alți biocombustibili, dar echipate cu echipamente corespunzătoate care să înmagazineze și să neutralizeze dioxidul de carbon.
Însă asta va însemna că rămâne mai puțin teren pentru păduri și culturi, prin care să fie hrănită populația.
Căi există, dar ce vor alege politicienii
Riahi atrage atenția că unele din aceste scenarii s-ar putea să nu poată fi puse în practică în viața reală. Și asta pentru că ce nu poate calcula programul sunt voința politică și alegerea personală a oamenilor.
Unii poate vor prefera în continuare să conducă o mașină scumpă în locul transportului în comun, deși computerul spune că această alegere nu e rațională din punct de vedere economic.
Însă vestea bună e că modelele tind și să fie ”pesimiste”, mai ales atunci când vine vorba de inovare tehnologică. De exemplu, acum 10 ani nu anticipau că se va ajunge ca energia solară să fie ieftină, cum e în prezent.
”Suntem extrem de norocoși pentru că în ultimii 10 ani costurile energiei regenerabile au scăzut rapid”, se bucură van Vuuren. Asta face ca țintele să fie mai ușor de atins.
Însă condiția care apare în oricare dintre variante e cooperarea internațională. Țările bogate trebuie să ajute țările sărace să-și reducă emisiile, altfel nimeni nu va reuși.
Citește și alte articole pe acest subiect:
