Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), prin care luăm peste 29 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană, este aproape de a avea o versiune finală şi, oarecum normal, s-a transformat într-un subiect politic.
Principalul partid de opoziţie, PSD, a lansat un atac la adresa Guvernului pentru a minimaliza importanţa acestui plan, arătând, corect din punct de vedere factual, dar nu la fel de corect din punct de vedere al interpretării, că mai mult de jumătate din bani vor fi acordaţi sub formă de împrumut.
E drept că PSD a intuit corect că acordul pentru PNRR în forma asta va creşte semnificativ marja de manevră a Guvernului (“ne obligă UE, altfel nu luăm banii”) şi o va reduce pe a PSD pe subiectele sale favorite, de la pensii la alte aspecte care ţin de partea socială. De asemenea, că va da o mare influenţă Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene condus de useristul Ghinea.
E corect şi că transparenţa finală ar fi trebuit să fie mai mare. MIPE a fost transparent în dezbaterile iniţiale cu actorii din societate, a organizat nişte dezbateri bune, dar lista de reforme finală nu e totuna cu măsurile efective ce vor fi implementate.
La fel de adevărat e şi că PSD a cam lipsit în zona dezbaterilor şi s-a trezit la final că “nu e transparenţă”. Ce-i drept, planul românesc are lipsuri pe partea “verde” din punctul meu de vedere, dar asta e altă discuţie. Ceea ce PSD nu a spus este asta: Împrumuturile luate prin PNRR sunt aproape gratuite și sunt o mare oportunitate.
Câteva lucruri de explicat aici:
1. Orice guvern din lumea asta (cu foarte rare excepții) se împrumută, fie că e condus de Trump, fie de Ceauşescu. Deşi multă lume îl laudă pe ultimul pentru că “a plătit toate datoriile”, uită că el şi făcuse acele datorii, de obicei în mod prostesc, cu împrumuturi pe termen lung şi la dobânzi mari.
De ce e nevoie de împrumuturi? Aproape niciodată nu vei aduce atâția bani la buget de câți ai nevoie în anul ăla. Așa că faci ceva ce se numește deficit bugetar. Dacă e investit în ce trebuie, te ajută să te dezvolţi. Spre exemplu, dacă eşti o persoană privată şi iei un împrumut ca să-ţi cumperi un taxi şi să faci bani cu el, împrumutul e bun. Dacă faci un împrumut ca să bagi la păcănele, nu prea.
2. Ok, atunci care e diferența între împrumuturile pe care le ia Guvernul în fiecare an și împrumuturile pe care le-ar lua de la Comisia Europeană prin PNRR?
Dobânda. Cât dai înapoi. Ei bine, Comisia Europeană a început să se împrumute ea pentru state. Cum are un rating excepțional de bun (maxim, ceea ce aproape niciun stat nu are separat), se împrumută la dobânzi foarte mici.
Dar, ca la teleshopping, STAȚI, ASTA NU E TOT.
Comisia a reușit recent să se împrumute cu dobândă negativă (pentru programul SURE, obligațiuni pe 7 ani). Pentru cei nefamiliarizați, UE a fost plătită să ia bani cu împrumut. Ca și cum eu aș lua 11 lei împrumut și aș da înapoi 10.
Aşa cum explicam într-un text anterior, Phoenix european: Cum a devenit UE mai puternică în pandemie, actorii care împrumută (bănci, fonduri de pensii, state precum China) sunt foarte interesaţi să deschidă o piaţă a obligaţiunilor UE, printre altele.
Pentru împrumuturi pe 30 de ani, dobânda a fost foarte convenabilă, 0,134 %. Adică mică. Ceea ce Guvernul NU ar reuși împrumutându-se de pe piețele financiare. Sigur că nu e fix același lucru, dar România s-a împrumutat câteva miliarde pe 7 aprilie 2021 la dobânzi de până la 2,7%. A se calcula diferența între asta și o dobândă care începe cu 0 virgulă.
Banii ăștia de la UE, cu dobândă negativă sau foarte mică, sunt transferați statelor. E ca și cum s-ar împrumuta părinții foarte ieftin pentru tine fiindcă au credibilitate mai mare, iar cum tu eşti oarecum serios, dar nu cel mai serios, ai putea lua doar cu dobândă mai mare.
Despre asta e vorba. E bine să luăm împrumut prin PNRR pentru că nu dăm înapoi dobânda aproape deloc. Tot am avea nevoie de banii ăștia, doar că i-am lua cu dobândă mai mare. Ar trebui să fie simplu.
3. Diferenţa majoră între împrumuturile pe care le face un stat pentru asigurarea nevoilor curente şi cele din PNRR este următoarea: Acestea din urmă pot fi făcute doar în domenii productive, care aduc plusvaloare. Pentru investiţii. E ca la fondurile europene “normale” (structurale, de coeziune) – nu le poţi băga în orice. Îţi iei taxi, îţi iei casă, dar nu poţi băga la păcănele sau în genţi de firmă. Şi te angajezi să ai grijă şi de stilul tău de viaţă. Iar ăsta e un mare plus.
Principiul “iei acum sume mari de bani, le bagi doar în lucruri care îţi aduc alţi bani şi dai sumele alea peste 30 de ani, practic fără dobândă”, e unul excelent.
Citește și: Inadmisibilul mister al PNRR