Acum ceva mai mult de un an, la începutul pandemiei, mulţi profeţi anunţau prăbuşirea Uniunii Europene sau măcar zguduirea ei din temelii.
Incertitudinile legate de virus au adus incertitudini în economie, amplificate de restricţii care au provocat prăbuşiri ale PIB-urilor europene cu cifre ameţitoare, de chiar 20-30% pentru câteva luni.
Totuşi, Uniunea Europeană nu numai că a supravieţuit, dar a devenit mai puternică, mai adaptată, cu mai multe instrumente pentru îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor din statele membre.
Lucrurile nu sunt roz, trăim totuşi în lumea reală, dar faptul că blocul comunitar a devenit mai solid e imposibil de contestat de cei care au ceva idee despre ce se întâmplă în lume. Asta în ciuda profeţilor gargaragii care anunţă apocalipsa la orice semn de stres, înainte de a avea destule date.
Care a fost principalul aspect pozitiv de reținut în perioada asta? “It’s the economy, stupid!”
Uniunea Europeană a reuşit să găsească modalităţi de a stimula pe termen lung economia sa, să facă asta într-un mod care îi asigură tranziţia la o economie mai verde, dar mai ales să construiască mecanisme prin care şi-a crescut enorm capacitatea de operare.
Câteva direcţii care trebuie reţinute pentru a înţelege transformările pozitive petrecute în UE:
- Next Generation UE: NU doar un instrument de stimulare în criză
750 de miliarde de euro. Atât s-au angajat liderii europeni să mobilizeze pentru a stimula economiile în această perioadă. Pentru cei confuzi în privinţa termenului, trebuie să reţinem asta: Cei mai mulţi din banii din Next Generation – 672 de miliarde de euro - se duc în deja celebrele PNRR-uri naţionale.
Desigur, banii din PNRR-uri nu au început să intre, dar deja produc efecte. Ele contribuie la creşterea ratingurilor de ţară, deci la economii mari pentru nevoile de finanţare ale fiecărui stat. Mai mult de atât, însăşi existenţa acestui program a redat încrederea mediului de afaceri de a investi şi continua să funcţioneze, mai ales într-un număr de sectoare esenţiale, de la energie la construcţii.
Aici avem un alt aspect important: Banii aceştia nu vor fi, pur şi simplu, pompaţi în economie, vor fi direcţionaţi în sectoare cu potenţial mare de multiplicare (autostrăzi, eficienţa energetică a clădirilor şamd), DAR şi cu un grad ridicat de sustenabilitate.
Desigur, vorbim de un program singular, dar faptul că UE a PUTUT şi a DORIT să facă asta e un semnal extrem de important pentru capacitatea şi coeziunea Uniunii, un semnal care dă încredere unor părţi importante din societate.
- UE ne aduce banii săi. Și construiește un mecanism extrem de puternic
Odată cu nevoia de a finanţa programul Next Generation EU a apărut şi nevoia de a găsi aceste 750 de miliarde care, important de subliniat, sunt suplimentare bugetului anual al blocului european. Cea mai mare parte a banilor vor veni din împrumuturi.
De ce e important? Spre deosebire de cele mai multe dintre statele membre, Uniunea are un rating excepțional, care nu doar că îi permite să împrumute de pe piețele financiare la dobânzi foarte mici, îi permite chiar să se împrumute CU DOBÂNZI NEGATIVE.
Spre exemplu, pentru un alt program al UE, SURE, destinat reducerii șomajului, Comisia a reușit să vândă obligațiuni pe 7 ani cu dobândă negativă (iar pe 30 de ani cu extrem de convenabila dobândă de 0,134%).
Cu alte cuvinte, finanțatorii (în general bănci, fonduri de pensii, state) PLĂTESC EI uneori pentru a avea obligațiuni ale Uniunii. De ce? Pentru că sunt niște active extrem de bune ale unui actor credibil, pentru că oferă stabilitate, pentru că trimit un semnal, dar și pentru că sunt o deschidere a unei piețe imense.
Desigur, UE se gândește și la alte forme de finanțare (taxe pe plastic, taxe pe carbon șamd), însă capacitatea de a împrumuta bani – mai ales în aceste condiții – e mai importantă decât pare.
Pentru că asta fac statele de obicei. Pentru că astfel crește forța UE, care nu numai că are instrumente noi și puternice, dar folosește aceste instrumente pentru a transfera bani mulți statelor membre, bani pe care nu i-ar putea lua în aceste condiții.
- Coordonarea politicilor sale, de la sănătate la economie
Comisia Europeană a făcut câteva erori în 2020, mai ales în perioada de contractare a vaccinurilor. Dar asta nu înseamnă că atât Comisia, cât și celelalte instituții europene nu au un bilanț pozitiv.
Simplul fapt că au făcut posibil un efort singular întărește construcția europeană în sine. Cum ar fi reușit o țară precum România, spre exemplu, să negocieze convenabil furnizarea de vaccinuri anti-COVID?
Dincolo de asta, UE a făcut o serie de intervenții și “artificii”, de la crearea fondului SURE de 100 de miliarde pentru combaterea şomajului sau la pomparea a zeci de miliarde pentru susţinerea IMM-urilor până la flexibilizarea regulilor în ce priveşte ajutorul de stat, deficitul sau co-finanţarea proiectelor cu fonduri europene, ceea ce a permis ţărilor să mobilizeze propriile resurse pe care altfel nu le-ar fi putut utiliza.
Și alte instituții asociate arhitecturii instituționale a UE, cum ar fi Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană pentru Investiții, au contribuit la gestionarea crizei, cu investiții dar și cu cumpărare de obligațiuni de stat sau private.
BCE a cumpărat asemenea obligațiuni de peste 1.000 de miliarde în primele luni, oferind un colac de salvare economiilor secate de resurse.
Au făcut astea Uniunea mai puternică? Fără nicio îndoială. Și a accelerat integrarea, pe simțite sau nesimțite.
- Pactul ecologic european
Necesitatea de a acționa hotărât pentru combaterea încălzirii globale produse de om e o realitate. Desigur, nu toți o recunosc, pentru că a citi studii științifice e greu și a vedea prin ochelarii de cal ai ideologiei îngust înțelese ori prin dezinformările celor interesați e foarte ușor.
Dar nu e doar lupta cu încălzirea globală. E un efort de a face UE mai adaptată noilor trenduri ale dezvoltării, de a o face mai competitivă și, nu în ultimul rând, de a lupta cu practicile economice dubioase ale unor țări precum China, care nu au nicio problemă în a “fura” locuri de muncă printr-o dezvoltare în mare parte susţinută de stat şi bazată pe emisii de carbon mult prea ridicate.
Green Deal / Pactul ecologic / Pactul Verde European a venit ca un răspuns la asta.
Deşi mulţi analişti de la noi văd acest plan vast ca pe un fel de conspiraţie stângistă, din fericire, mari industrii “ultracapitaliste” din Vest nu-i citesc pe analiştii români, ci văd în asta oportunităţi de dezvoltare şi îl susţin public, inclusiv prin crearea unui grup oficial, cu peste 100 de companii, care cere instituţiilor europene paşi mai hotărâţi în această direcţie.
E şi normal, când urmează să fie mobilizate 1.000 de miliarde, însă impactul e mult mai mare, pentru că nu vorbim doar de banii investiţi, ci şi de politici care forţează transformări.
Green Deal, dincolo de ce reprezintă în lupta cu încălzirea globală şi de oportunităţile economice, e şi ceva care consolidează Uniunea, din punct de vedere politic şi al solidarităţilor de interese intercomunitare.
Deşi nu face valuri prea mari în presă, acest Pact va fi văzut ca unul dintre elementele transformatoare din istoria Uniunii.
Trăgând o linie, pandemia nu a fost o lovitură pentru proiectul european, ba din contră. A fost ocazia perfectă pentru a consolida Uniunea şi a o pune pe o direcţie bună pentru deceniile următoare.
Citeşte şi:
