Cică 7.000 de morţi ar fi diferenţa dintre raportări, o iau de bună, deşi n-am încredere în niciuna din paltformele între care se face diferenţa.
Bine, 7.000 de decedaţi în 2020 împărţit la 10 luni de pandemie fac 700 de decedaţi fals raportaţi pe lună pe ţară. 700 de decedaţi împărţit la 42 de județe fac 15,6 raportări false de judeţ pe lună. 16,5 împărţit la 30 de zile fac 0,55 de raportări aiurea pe zi de judeţ.
Mare daravelă pentru că o dată la două zile un deces este raportat greşit într-un judeţ, la nu ştiu câte spitale. D-aia s-a gestionat pandemia cum s-a gestionat, că s-a raportat aiurea o jumate de mort pe zi de judeţ?
Având în vedere aritmetica asta, îi invit pe toţi care mai au chef de mermelit decese să se pună fără mască la birou şi să-şi dea scatoalce pentru că au comis mult zgomot pentru nimic. Sau să cugete la aforismul domnului Murphy care zice că la mânuirea calculatoarelor apare fenomenul GIGO: Gunoi introduci în computer, gunoi obţii. E plină birocraţia noastră de gunoaie umane, mai ceva ca groapa de la Glina de peturi.
După tevatura asta cu renumăratul morţilor ar trebui ca cineva să desfiinţeze fizic cele două linii birocratice de raportare a deceselor covid, cu tot cu criteriile lor, cu tot dublul lor standard, cu toţi jmecherii care cred că dacă mai adaugă o coloană la un tabel cu inutilităţi sunt ăi mai dăştepţi de prin ministere. Sau să-i mute dracului la administrarea cimitirelor, tot a lăsat lucrurile de izbelişte Gabi Firea pe-acolo. Pentru că dacă ai două ceasuri, nu mai ştii care este ora exactă. Dar cine să facă asta, actualul ministru de la Sănătate, doamna Voiculescu?
De ce n-au fost interesaţi de chestiune domnul Tătaru sau domnul Ludovic Orban? Răspunsul este simplu, oamenii tremurau de grija sufocării sistemului sanitar, tremurau de frică pentru că numărul paturilor de la ATI erau insuficiente. Tremurau de teamă că dregătoriile lor se vor prăbuşi sub apăsarea pandemiei. Cine avea atunci vreme de scotocit prin tabelele cu care se împăunaseră secretari de stat sau trepăduşi la arafaţi ca să facă o numărătoare perfectă? O numărătoare perfectă ar fi însemnat resurse umane retrase din lupta pentru locurile la ATI. Un pat în plus la ATI conta, un decedat raportat aiurea nu conta deloc.
A fost nevoie de ministrul Voiculescu şi de dorinţa sa bolnavă de a scormoni prin borhot ca să se facă o mare problemă naţională din raportările astea. De scotocirea asta murdară aveam nevoie când numărul de paturi de la ATI în loc să crească la 1.600 prin grija ministerului stagna cu măreţie?
De ce nu deschide cutia pandorei doamna Mihăilă şi ezită să facă publice datele astea? Simplu, pentru că mizeria raportărilor a continuat sub mandatul de ministru al lui Voiculescu şi implicit al dumneaei, ca secretar de stat. Cei doi zmei trebuiau să intervină şi să corecteze decalajul ăsta în loc să-şi lingă degetele murdare crezând că au pus o bombă sub scaunul PNL. Pentru că singurul lucru pozitiv din toată tevatura asta este că s-a demonstrat că diferenţele dintre numărul real de decedaţi şi cel raporat este pur şi simplu o chestiune de neprofesionalism, de proastă administrare a datelor, de incompetenţă ministerială, la urma urmelor pur şi simplu de prostie birocratică.
N-a fost vorba nicidecum de un complot penelist care să micşoreze datele raportărilor ca să se poată ţine alegerile. Nici n-aveai cum pune cap la cap atâţia inşi din atâtea funcţii publice, nu că era o treabă riscantă dar era imposibilă o atare întreprindere. Dacă PNL ar fi avut o atât de uriaşă capacitate de a complota, nu numai că n-ar fi ieşit pe locul doi la alegerile din 2020, dar ar fi condus România în locul PSD cel puţin de la 2000 încoace. Iar bietul Ludovic Orban ar fi fost acum preşedinte în locul lui Iohannis, n-ar fi scos partidul la mezat pentru şefia Camerei deputaţilor.
Despre decedaţi, Domnul să-i odihnească! Cât despre ăia care vor să le tulbure tihna tot numărându-i şi răsnumărându-i pentru propriul interes, ce ar trebui să primească dacă n-au înţeles să facă, aşa cum au promis, o altfel de politică decât cea mizerabilă a înaintaşilor lor?
Citește și alte texte semnate de Mihai Oprișor
