S-a vorbit mult și în iarna care tocmai a trecut despre vortexul polar din atmosfera înaltă și “Bestia din Est” ce au adus episoade cu temperaturi scăzute și cantități mari de zăpadă în multe regiuni ale Europei, dar și ale Americii de Nord și Asiei.
Vortexul polar este un vârtej ciclonic în care, de obicei, aerul circulă cu viteze foarte mari, la înălțimi până aproape de 50 km.
Acest vîrtej, de obicei puternic și bine centrat deasupra Polului Nord, păstrează masele de aer rece în zona arctică, unde, la suprafață, presiunea atmosferică este de obicei scăzută, și previne transportul lor spre latitudini mai joase.
În anumite condiții, perturbații ale vortexului polar pot influența circulațiile atmosferice din apropierea suprafeței Pământului, când zone cu presiune atmosferică ridicată apar în regiunile arctice, favorizând un transport de aer arctic foarte rece, ce determină temperaturi scăzute și ninsori abundente, la latitudini mai joase, în America de Nord, Europa și Asia.
Astfel de episoade cu vortexul polar deformat sau chiar scindat și cu apariția în Europa a “Bestiei din Est” (transportul de aer arctic venind pe ramura estică a circulației determinată de centrul de presiune ridicată) au mai fost înregistrate și în iernile recente 2009-2010, 2010–2011, 2012–2013, 2017-2018.
Frecvența crescută a acestor episoade în ultimii ani a atras atenția cercetătorilor ce, pe de altă parte, au urmărit cu îngrijorare tendința de diminuare a suprafeței acoperite cu gheață marină în Arctica, cauzată, în principal, de încălzirea globală.
Sunt cele două tipuri de manifestări climatice din iarna Emisferei Nordice legate cauzal? – și-au pus întrebarea savanții. Răspunsul nu e simplu și se lucrează intens în comunitatea climatologilor pe acest subiect.
Am găsit o mică piesă din puzzle
O piesă a puzzle-ului ce ar putea aduce clarificări în legătură cu întrebarea de mai sus vine de la un grup de cercetători din Finlanda, Statele Unite ale Americii, Norvegia și Franța.
Acest grup, coordonat de Hannah Bailey de la Universitatea Oulu (Finlanda), a publicat în 1 aprilie 2021 un studiu care analizează episoadele cu condiții severe de iarnă din Europa, în perioada februarie – martie 2018.
Studiul, publicat în prestigioasa revistă internațională Nature Geoscience, demonstrează că manifestările extreme ale “Bestiei din Est”, în perioada studiată, au fost alimentate de umiditatea atmosferică crescută, apărută ca urmare a reducerii suprafeței stratului de gheață marină din Marea Barents.
Studiul arată că suprafața fără gheață a Mării Barents (60% din aria sa) ar fi răspunzătoare pentru 88% din cantitatea de zăpadă ce a căzut în perioada februarie-martie 2018 în nordul Europei și Marea Britanie.
Marea Barents este o zonă specială a Arcticii prin tendința de diminuare rapidă și consistentă a gheții marine a cărei extindere acolo s-a redus deja cu 54% din 1979 până în prezent.
În condițiile unor scenarii climatice drastice, Marea Barents ar putea să piardă complet învelișul de gheață în sezonul rece, până în 2080, devenind o sursă important de umiditate, în timpul iernii, pentru Europa continentală.
Ce înseamnă aceste evoluții pentru Europa și România?
Dacă experimentele numerice cu modele climatice ne înfățișează iernile viitoare ca având temperaturi din ce în ce mai ridicate în Europa (deci și în România), detaliile privind cum se vor modifica în viitor episoadele cu condiții de iarnă severă sunt încă neclare.
Cert este că ele vor continua să existe, cu schimbări în statistica frecvenței și intensității lor.
În sezonul rece, creșterea suprafeței zonelor arctice fără gheață marină, ce permite cuplajul ocean-atmosferă, ar putea să însemne, în anumite condiții, favorizarea cantităților sporite de zăpadă în Europa, acolo unde “Bestia din Est” aduce transport de aer rece, dar îmbogățit cu umezeală.
În acest context, vor fi impacturi și în România și iarna ce tocmai a trecut ne poate sugera unele aspecte legate de caracteristicile iernilor viitoare în partea noastră de lume.
Procesele arctice influențează și vor influența și iernile noastre, dar influențele arctice legate de episoadele cu cantitatea mare de zăpadă se vor face probabil simțite mai ales în zonele montane, acolo unde temperaturile scad cu altitudinea și în regiunile nordice. In zonele de câmpie, mai ales în cele din sud și vest, influența ar putea fi mai mică, dacă vorbim de un strat de zăpadă persistent.
În general, cantitatea de precipitații, iarna, în zona țării noastre, va avea tendința crescătoare, dar precipitațiile vor fi mai ales sub formă lichidă și mixtă, ploi și lapoviță.
Sunt necesare însă studii detaliate care să proiecteze fenomenele de scară mare la nivel local, iar România este definită climatic printr-un sistem complex de factori locali (relief divers, vecinătatea Mării Negre, diversitate de soluri și acoperire a lor etc).
Studii ca cel prezentat aici ne ajută să completăm tabloul general al schimbării climatice cu detalii legate de modificările carcteristicilor fenomenelor extreme, când semnalul încălzirii globale este nuanțat de factorii locali.
Impacturile acestor fenomenelor extreme asupra activităților socioeconomice pot fi semnificative, chiar dacă pe durate limitate în timp.
Articol preluat de pe Infoclima.ro
Articolul este scris de Dr. Roxana Bojariu, cercetător științific gradul I, coordonator al Grupului de cercetare privind variabilitatea și schimbarea climatică și președinte al consiliului științific în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, Doctor în fizică.