Dacă declarațiile fostului lider al PSD, Viorica Dăncilă, se luptau din greu cu gramatica și cu cultura generală, declarațiile urmașului domniei sale dau și ele cu oiștea-n gard, atunci când se simt doldora de incultură, tot generală.
Acum câteva zile ne-a lăsat ca la dentist o scurtă alocuțiune, prin care domnul Ciolacu căuta să ne asigure că, pentru bugetul României aflat în dezbaterea Parlamentului, nu există alt model mai potrivit decât programul noului președinte al SUA, Joe Biden, întocmit pentru problemele cu care se confruntă SUA.
Românul are o vorbă, fără echivalent în limbile străine: hodoronc-tronc!
Am spus-o și o repet: mai ușor cu pianu’ pe scări, domnu’ Ciolacu, că râd curcile, până le plesnesc ciocurile! Auzi ce comparație, America vs România! Mâine-poimâine poate mai vine și Firea să compare Oltenia cu Australia sau prietenul Grindeanu, să asemuiască județul Vaslui cu planeta Marte!
Ca să nu i se pară cuiva că aș fi citit greșit și că exagerez, ofer aici un mic pasaj autentic, extras direct din declarația liderului pesedist:
„… așa arată planul Biden de scoatere a Americii din criză. Sunt măsuri similare cu propunerile făcute de PSD în programul său de guvernare”.
Hai că-i grozavă! Adică nu propunerile PSD sunt similare cu cele americane, ci exact invers, cele ale președintelui Biden sunt „similare cu propunerile făcute de PSD”.
Ce trebuie să înțelegi de aici? Că, probabil, tot navigând pe Internet, președintele Americii a nimerit peste propunerile făcute de PSD în programul său de eventuală guvernare. Și ce și-a zis? „Mișto propuneri la prietenii de pe Dâmbovița! Hai să facem și noi ceva similar aici, pe Potomac, ca să nu rămână America în urma României”.
La drept vorbind, nu-i un capăt de țară faptul că Marcel Ciolacu s-a exprimat nițel cam pe dos, adică viceversa față de ceea ce avusese dânsul în gândire, ca să folosesc termenul unui cunoscut personaj caragialesc.
Dar electoratul l-a trimis în Parlament pe alesul său contând că el este cel mai indicat să inițieze, să dezbată și să aprobe corect, ba chiar impecabil, legile care vor ghida viața noastră, de acum încolo. Ce garanție avem că nu va susține și nu va vota tocmai viceversa față de așteptările noastre?
Unui cetățean turmentat de pe stradă nu-i poți pretinde să chibzuiască neaparat corect și să se exprime impecabil, dar pentru un deputat este nepermis și inadmisibil să se pronunțe în stilul viceversa.
Îți vine să faci trimitere, cumva, la aforismul unui clasic al nostru, rostit mai demult, dar foarte expresiv și valabil oricând: „cine vorbește greșit, acela gândește confuz”.
Noi, cei care-l ascultăm pe alesul nostru ca pe unul căruia trebuie să-i sorbim vorbele, nu avem de unde ști în ce măsură greșește domnia sa atunci când vorbește și în ce măsură e numai turmentat atunci când gândește.
Chiar turmentat să fii și tot mi se pare deplasat să compari cea mai mare putere a lumii cu aproape cea mai săracă țară din UE, numai mizând pe un mic câștig de capital electoral.
Arta de a sta pe tușă și a da din gură
Cu tot respectul pentru America și cu tot regretul pentru noi, agenda noastră nu are nimic comun cu agenda unei supraputeri.
Dacă vrem să facem comparații, avem în Europa 26 de țări, toate omoloage nouă. Compară-ne, nene, cu ele, întrucât sunt mai aproape și chiar avem de învățat, dacă vrem să fie și la noi „ca-n afară”.
Dar să vezi nostimadă! Același MC, care se lăuda cu măsurile din programul său de (eventuală) guvernare, cele cărora le-ar fi similare chiar măsurile președintelui Biden, încerca apoi să cânte la altă trompetă:
„Concluzia zilei: Guvernul Cîţu trebuie să lase aroganţa şi să se apuce serios de treabă, în conformitate cu uzanţele şi normele europene. Asta, dacă vrem ca România să nu piardă 30 de miliarde de euro”.
Este greu să descifrezi ce mesaj vrea să transmită liderul PSD în declarațiile sale. Parcă-parcă se mândrește cu asemănarea dintre planul Biden „de scoatere a Americii din criză” și programul PSD de a se așeza iarăși la butoanele României.
Și parcă-parcă aș zice că se erijează într-un fel de mentor al liberalilor, sfătuindu-i să se conformeze „uzanțelor și normelor europene”. Nicidecum americane.
Din punctul meu de vedere, programele americane sunt corecte în America, iar uzanțele și normele europene sunt la fel de corecte în Europa.
Dar nu cu asta se luptă domnul Ciolacu. El nu reușește să-și convingă simpatizanții asupra propriilor sale idei, asupra propriilor sale concepte, principii, precepte, considerente, opinii, proiecte, planuri, platforme.
Poate greșesc în aprecierea mea, dar o anumită concepție îmi spune că nimic din toate acestea nu se regasește undeva, pe circumvoluțiunile, atât de încâlcite, ale liderului PSD.
Și, tocmai de aceea, debusolarea îl îndeamnă iarăși să caute la un „nenea” mai mare, așezându-se singur sub o umbrelă, pe care nu s-a grăbit să i-o ofere nimeni. Citez:
„Oare președintele Biden este populist, cum ne acuză pe noi propaganda Dreptei?”.
Tâlcul este cam următorul: dacă pomenile electorale ale PSD sunt populiste, atunci sigur sunt tot populiste și măsurile sociale din programul președintelui Biden, la rândul lor foarte similare cu cele al PSD. Și dacă, invers, programul american nu este populist, atunci programul PSD este salvat!
Atunci, ați sfeclit-o, stimați liberali. Mai acuzați-ne pe noi de populism și o să aveți de-a face cu cine nici nu vă așteptați voi. Parole d’honneur, ce naiba!
Programul președintelui american are în spate o economie puternică, un sistem bancar și financiar de invidiat, un mediu de afaceri prosper, o industrie profitabilă. Contează pe resurse neînchipuite.
Pe ce crede domnul Ciolacu că ar putea conta, ca bază în programul său „alternativ”? Nu tu creșteri spectaculoase de productivități, nu tu stimularea exporturilor, nici importuri de tehnologii sau promovarea creației românești în domeniu, nu investiții în infrastructură, nimic din tot ce ar putea stimula economia, ca să câștige și statul, odată cu patronatul. Numai pomeni și numai datorii.
Ați văzut secretul exploziei economice a Chinei? Mai întâi a inundat piața lumii cu produsele sale de export și abia apoi a făcut față nevoilor sociale proprii, nu din datorie. Bunăstarea a explodat fără datorii.
Renunț să mai amintesc iarăși și iarăși că nimeni nu îndrăznește în țările dezvoltate să prezinte programe neacoperite financiar, pe când programele PSD n-au fost niciodată sustenabile. Altfel, am fi avut astăzi opt spitale regionale, plus unul metropolitan, plus multe, multe altele.
Și ce bine ne-ar fi prins toate acestea pe vreme de pandemie, când mor zilnic sute de români, spitalele n-au ce le trebuie și nu răspunde nimeni pentru viețile pierdute, în parte și prin nesustenabilitatea promisiunilor PSD și ale tovarășilor de coaliție!
Ce părere aveți: mai are cineva poftă de încă un program PSD tot nesustenabil, tot neacoperit, tot pe datorie, dar alternativ, paralel, perpendicular, sau cum o fi el?
Câte voturi costă adevărul în România? Dar minciuna?