După ce s-au trezit târâte într-un război care nu-i al lor, statele din Golf și-au pierdut încrederea în puterea administrației Trump de a opri conflictul din Orientul Mijlociu. Acum se tem că sunt folosite ca niște pioni de SUA și Israel, așa că ar trebui să negocieze separat cu Iranul, consideră analiștii.
La scurt timp după ce Donald Trump a declarat că SUA sunt angajate în „discuții solide” pentru a pune capăt războiului cu Iranul în această săptămână, Qatar a făcut un pas neobișnuit, distanțându-se de presupusele negocieri diplomatice.
"Qatar nu a fost implicat în niciun efort de mediere", a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Majed al-Ansari, într-o conferință de presă de marți seară, înainte de a adăuga, ca o paranteză grăitoare: „Dacă există.”
Acest lucru a semnalat o depărțire notabilă de poziția istorică și recurentă a Qatarului ca mediator principal în Orientul Mijlociu și în conflicte regionale mai largi. Fie că este vorba de negocieri între Israel și Hamas, de discuții între SUA și talibani sau de încercări de a negocia acorduri de pace în Liban și Sudan, orchestrarea summitelor diplomatice a constituit o piatră de temelie a influenței internaționale a micului stat din Golf, se arată într-o analiză publicată în The Guqrdian.
Să punem la socoteală și avionul Boeing 747 pe care Qatarul i l-a dăruit lui Trump anul trecut, cu o valoare de aproximativ 400 de milioane de dolari, probabil cel mai valoros și mai inutil cadou oferit vreodată Statelor Unite de către un guvern străin. Plus garanția de securitate de tip NATO pe care Trump a acordat-o Qatarului. N-au folosit la nimic.
Qatarul, dar și celelalte țări din Golf, s-au aflat în prima linie a războiului, după ce eforturile lor de mediere pentru a încerca să prevină conflictul au fost în cele din urmă respinse de Statele Unite.
Țările din Golf, în prima linie a unui război care nu-i al lor
SUA au atacat Iranul de două ori în timpul negocierilor care vizau oprirea programului nuclear iranian, negocieri susținute și conduse de Oman. Discuțiile din iunie anul trecut au fost oprite din cauza atacurilor efectuate de SUA și Israel asupra instalațiilor nucleare iraniene.
Negocierile s-au reluat în februarie anul acesta, dar au devenit, de asemenea, inutile când Trump a început să bombardeze Teheranul împreună cu Israelul, înainte de runda finală de întâlniri.
De la începutul războiului, țările din Golf au fost forțate să cheltuiască miliarde pentru a respinge zilnic atacuri cu rachete și drone iraniene, iar economiile și suveranitatea lor au încasat lovitură după lovitură.
Încrederea în negocierile americanilor e la pământ
Reticența acestor state de a susține presupusele eforturi de încetare a focului reflectă atât costul greu pe care continuă să-l suporte din pricina războiului, cât și o suspiciune persistentă cu privire la sinceritatea declarațiilor lui Trump despre pace, consideră analiștii.
„Înainte credeau că joacă un rol util de mediere, până când și-au dat seama că totul a fost în zadar. Ca să nu mai vorbim de faptul că au fost implicați direct în război și sunt încă atacați de iranieni. Așadar, există multă frustrare și dezamăgire reprimată care le afectează dorința și poate chiar capacitatea de a media orice”, a declarat pentru ziarul citat Bilal Saab, director general senior al grupului consultativ Trends US și fost oficial al Pentagonului în prima administrație Trump.
Lipsa de claritate cu privire la presupusele negocieri actuale dintre SUA și Iran și o neîncredere profundă în regimul Trump i-au făcut pe liderii din Golf reticenți, pentru moment, la implicarea în discuții.
Încă nu este clar exact cu cine vorbesc americanii în Iran pentru a-și prezenta propunerea de pace. Rămân întrebări fundamentale cu privire la cine anume din regimul iranian dă ordine, după asasinarea mai multor figuri importante ale regimului iranian și cu noul lider suprem numit, Mojtaba Khamenei, încă ascuns vederii publice.
Până miercuri seară, regimul iranian a respins categoric planul în 15 puncte al lui Trump de a pune capăt războiului, prezentat Teheranului prin intermediul generalilor pakistanezi, catalogându-l „extrem de nerezonabil”. În schimb, Iranul a prezentat propria propunere, frapant de diferită.
Cine rămâne să se descurce cu un Iran mai furios?
În timp ce Trump insista că se înregistrau progrese în negocieri, mii de soldați americani erau trimiși în Orientul Mijlociu, iar în rândul statelor din Golf persistă o teamă puternică că sunt niște pioni în jocul SUA și Israelului din Orientul Mijlociu, arată analiștii.
În plus, perspectiva ca Trump să încheie războiul, cu actualul regim iranian aflat la mai puțin de 160 de kilometri de unele capitale ale Golfului – posibil mai furios și mai răzbunător decât înainte și cu o conștientizare acută a pagubelor pe care rachetele și dronele sale le pot provoca infrastructurii și industriei de miliarde de dolari – este considerată pe scară largă o amenințare existențială la adresa ambițiilor economice ale petrostatelor.
De asemenea, nu există încă o soluție clară cu privire la modul de a pune capăt controlului extrem de reușit al Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, prin care se exportă cea mai mare parte a petrolului și gazelor din Golf către lume, și care se profilează ca o sabie a lui Damocles asupra regiunii.
Pe de altă parte, un război prelungit condus de SUA, riscă, de asemenea, să epuizeze economiile din Golf și să pună în pericol infrastructura vitală energetică și de apă, ceea ce ar avea un cost civil mare.
Lui Trump nu-i pasă de țările din Golf
În aceste condiții, Bader al-Saif, profesor la Universitatea din Kuweit și membru al Chatham House, consideră că este vital ca statele din Golf să se afle la masa oricăror discuții de pace, dacă acestea ar avea loc.
Însă aceste țări ar trebui să inițieze propriile negocieri separate cu Iranul, pentru a se asigura că interesele lor sunt protejate pe termen lung. „Nu ar trebui să se bazeze doar pe SUA pentru a purta negocierile. Ar trebui să meargă și să încheie o înțelegere cu Iranul pentru ei înșiși. Acesta nu a fost războiul nostru și, dacă ne putem proteja de a fi afectați în continuare, ar trebui să o facem pentru a ne proteja propriile interese naționale”, a spus al-Saif.
Alex Vatanka, cercetător senior la Institutul Orientului Mijlociu, a subliniat că, dincolo de securizarea fluxului comercial prin strâmtoarea Hormuz și dezmembrarea programului nuclear, nu există niciun motiv să e aștepte cineva ca Trump să acorde prioritate nevoilor țărilor din Golf în negocierile cu Iranul, în ciuda acordului lor de securitate de lungă durată.
„Statele din Golf ar putea fi din nou ușor date la o parte de Trump; nu-i pasă atât de mult de ele dincolo de sursele de oportunități comerciale personale”, a spus Vatanka.
Deși a subliniat că ar fi nevoie de performanțe diplomatice uriașe pentru a reclădi încrederea dintre Iran și statele din Golf, Vatanka a spus că se așteaptă ca aceste țări să-și croiască în cele din urmă propria cale spre Teheran, așa cum au făcut înainte de izbucnirea războiului.
„Indiferent ce se întâmplă, vor fi în continuare țări din prima linie. Iranul este chiar dincolo de calea navigabilă și ele nu sunt o fortăreață. Așadar, odată ce se vor termina împușcăturile, statele din Golf vor trebui să decidă: există modalități prin care pot împinge acest regim într-o direcție diferită?”, a adăugat Vatanka.
T.D.