Distrugătorul britanic HMS Dragon a părăsit în cele din urmă portul Portsmouth și se îndreaptă spre Marea Mediterană, unde ar urma să contribuie la apărarea bazei aeriene RAF Akrotiri din Cipru împotriva atacurilor cu drone sau rachete venite din Iran.
Decizia vine însă cu întârziere. Baza britanică a fost deja vizată de un atac cu dronă cu mai bine de o săptămână înainte ca nava să plece în misiune. Între timp, alte drone au fost interceptate în zonă.
Tom Sharpe, fost comandant al Marinei Regale, a vorbit cu reporterii Sky News și le-a spus că există două explicații pentru această reacție întârziată, însă „niciuna nu este bună”.
Decenii de reduceri bugetare au lăsat marina fără nave
Prima problemă, spune Sharpe, este declinul constant al bugetelor pentru apărare în ultimele trei decenii, care a redus drastic capacitatea operațională a Marinei Regale britanice.
El indică în mod special perioada guvernului condus de David Cameron, când politicile de austeritate au dus la amânarea sau anularea unor programe de construcție navală. „Revizuirea strategică a apărării din 2010 și evaluarea de austeritate Cameron-Osborne au accelerat acest declin, iar în acea perioadă nu s-au comandat nave de război noi”, spune fostul comandant.
Consecința este că Marina Regală dispune astăzi de foarte puține nave de suprafață. În prezent are doar șapte fregate și șase distrugătoare.
În practică, însă, numărul navelor disponibile este și mai mic. În marina militară se aplică regula rotației „trei la unu”: o navă este în misiune, una se pregătește pentru misiune, iar alta se află în mentenanță.
Aplicând această regulă, rezultă că doar o parte dintre nave pot fi trimise rapid într-o operațiune. Sharpe spune că, în realitate, în acest moment, doar două distrugătoare britanice sunt complet navigabile – iar niciunul nu era pregătit imediat pentru a pleca în misiune.
Teama de a folosi puținele nave disponibile
Resursele limitate au creat și o reticență tot mai mare în a trimite navele disponibile în operațiuni riscante. Fiecare desfășurare poate însemna ulterior perioade lungi de mentenanță, ceea ce reduce și mai mult capacitatea marinei. Din acest motiv, spune Sharpe, HMS Dragon nu a fost trimisă imediat după atacurile asupra bazei din Cipru.
„Dacă o trimitem mai devreme decât era planificat, ce pierdem? Ce nu vom mai putea face peste șase luni?”, a explicat el.
Deși Marea Britanie păstrează încă elementele de bază ale unei marine moderne – capacități de apărare aeriană, luptă antisubmarin și combatere a minelor – aceste capabilități au devenit „extrem de subțiri”, iar fiecare navă operațională este tratată ca un activ strategic.
Decizia politică a venit prea târziu
Al doilea motiv pentru întârziere, spune fostul comandant naval, ține de procesul decizional. Potrivit lui Sharpe, guvernul britanic ar fi trebuit să anticipeze deteriorarea situației din regiune și să pregătească din timp un distrugător pentru desfășurare.
În săptămânile dinaintea escaladării conflictului, președintele SUA Donald Trump anunțase deja mobilizarea unor forțe militare importante în apropierea Iranului.
„Marina poate doar să prezinte opțiuni și recomandări. Decizia finală nu le aparține. Undeva între Marina Regală și Downing Street, procesul de luare a deciziilor a mers foarte prost”, spune Sharpe.
Nava ar putea ajunge prea târziu
HMS Dragon transportă un sistem puternic de apărare antiaeriană. Distrugătorul Type 45 este echipat cu rachete Sea Viper, cu sistemul rapid de interceptare Phalanx de 20 mm și cu un tun automat de 30 mm capabil să doboare mai multe drone.
Radarul Sampson, montat pe turnul piramidal al navei, poate detecta și urmări simultan numeroase amenințări aeriene și poate decide automat care dintre ele reprezintă cel mai mare pericol.
Totuși, potrivit lui Sharpe, există și un scenariu ironic: nava ar putea ajunge în Mediterană exact în momentul în care situația din regiune începe să se calmeze. „Există o posibilitate reală să ajungă acolo, să intre în scenă în ultimul moment și toată lumea să spună: «Mulțumim foarte mult, puteți să vă întoarceți»”, spune fostul comandant.
O altă misiune posibilă: Strâmtoarea Ormuz
Există însă și posibilitatea ca HMS Dragon să primească o altă misiune. Distrugătorul ar putea participa la o eventuală operațiune internațională pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, ruta strategică prin care trece o mare parte din petrolul transportat pe mare la nivel global.
În contextul tensiunilor din regiune, această rută a devenit extrem de periculoasă pentru navele comerciale.
„La un moment dat, cineva va trebui să încerce să o redeschidă. Un distrugător Type 45 ar fi foarte util într-o astfel de operațiune.”, spune Sharpe.
G.P.