Creșterea rapidă a numărului de cazuri de demență la nivel global obligă comunitatea științifică să caute soluții pentru protejarea creierului odată cu înaintarea în vârstă. Unul dintre domeniile care câștigă teren este cel al hormonilor.
Femeile sunt afectate de Alzheimer semnificativ mai frecvent decât bărbații, raportul fiind de aproximativ trei la unu. Chiar și după ajustarea pentru speranța de viață mai mare, riscul rămâne cu circa 12% mai ridicat. Diferența este explicată printr-o combinație de factori genetici, hormonali și sociali, însă schimbările endocrine din jurul menopauzei par să joace un rol central, scrie The Conversation.
Anumite variante genetice, precum APOE ε4, sunt asociate cu un risc crescut de Alzheimer. De asemenea, factori precum istoricul reproductiv, numărul de sarcini, accesul la educație și servicii medicale pot influența sănătatea creierului de-a lungul vieții.
Odată cu încetarea menstruației, nivelul de estradiol – principala formă de estrogen – scade brusc, iar hormonul foliculostimulant crește. Estradiolul are un rol esențial în metabolismul cerebral: ajută neuronii să utilizeze eficient glucoza, principala sursă de energie a creierului, și exercită efecte antiinflamatorii. Scăderea lui este asociată cu declinul cognitiv și cu un risc mai mare de Alzheimer
În paralel, reducerea estrogenului favorizează acumularea de grăsime viscerală, care eliberează substanțe inflamatorii ce pot afecta vasele de sânge și țesutul cerebral. Riscul de sindrom metabolic – ce include hipertensiune și rezistență la insulină – crește, iar aceste condiții sunt cunoscute ca factori de risc pentru declin cognitiv și demență.
Datele arată că expunerea redusă la estrogen pe parcursul vieții este asociată cu un declin cognitiv mai rapid și cu o acumulare mai accentuată a modificărilor cerebrale caracteristice Alzheimerului. Femeile care intră la menopauză înainte de 45 - 50 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala, iar menopauza chirurgicală, determinată de îndepărtarea ambelor ovare, produce o scădere bruscă a estrogenului, frecvent însoțită de tulburări de memorie și atenție.
În acest context, terapia hormonală a revenit în centrul dezbaterii. Tratamentul, care combină de regulă estrogen și progesteron, este utilizat pentru ameliorarea bufeurilor, insomniei și schimbărilor de dispoziție. Pe lângă beneficiile simptomatice, există indicii că ar putea avea un efect protector asupra funcției cognitive, mai ales dacă este inițiat în apropierea menopauzei.
Controversa legată de siguranța terapiei hormonale a apărut în 2002, când o amplă cercetare a raportat un risc crescut de cancer mamar și evenimente cardiovasculare la femeile care primeau terapie combinată. Ulterior, analizele privind memoria au arătat că inițierea tratamentului după 65 de ani nu proteja funcția cognitivă și era asociată chiar cu un risc mai mare de demență.
Momentul începerii tratamentului este crucial
Analizele ulterioare au nuanțat însă concluziile: momentul începerii tratamentului este esențial. Există tot mai multe date care susțin ipoteza „ferestrei de oportunitate”, potrivit căreia terapia hormonală ar putea avea efecte benefice dacă este începută în jurul instalării menopauzei, când modificările cerebrale sunt încă reversibile sau incipiente.
Un exemplu de moleculă studiată în acest context este tibolona, o formă sintetică de terapie hormonală utilizată pentru controlul simptomelor menopauzei, precum bufeurile sau tulburările de somn. Deși este utilizată în principal pentru controlul acestor simptome, datele de laborator indică faptul că tibolona ar putea avea și un efect protector asupra creierului.
În studii de laborator, tibolona a demonstrat capacitatea de a proteja neuronii în condiții de stres metabolic, inclusiv atunci când utilizarea glucozei este redusă sau când există acumulare de grăsimi saturate, factori implicați în declinul cognitiv. Mecanismele observate includ reducerea inflamației, activarea unor proteine protectoare și limitarea efectelor radicalilor liberi.
Cu toate acestea, terapia hormonală nu reprezintă o soluție universală și nici o garanție împotriva demenței. Prevenția rămâne cheia și presupune controlul factorilor cardiovasculari, menținerea activității fizice, somn adecvat, alimentație echilibrată și evitarea fumatului.