România e vulnerabilă în multe feluri, după cum sugerează și Raportul Conferinței pentru Securitate de la München. Bucureștiul nu știe cât de mult să meargă pe mâna americanilor și cât să rămână cu europenii.
România este menționată de două ori în Raportul Conferinței pentru Securitate de la München. De fiecare dată e vorba în subsidiar despre fragilitatea ei:
1) Fără militari americani pe teritoriul ei, țara ar rămâne vulnerabilă, și la fel și periferia estică a continentului, după cum rezultă din analiza referitoare la „semnalele schimbătoare ale Washingtonului”, care „au adâncit sentimentul de insecuritate al Europei”, dar care au dus, în cele din urmă, la „retrageri modeste de trupe” din România și i-au lăsat pe europeni „ușurați, dar nesiguri cu privire la implicațiile finale ale priorităților instabile ale Washingtonului pentru securitatea lor”. Totul în contextul în care Washingtonul promisese că va crește numărul de soldați odată cu rotirea lor;
2) În harta continentală care indică profilurile fiscale și cheltuielile pentru apărare ale membrilor europeni ai NATO în 2025, România apare alături de Germania, Ungaria și celelalte state central-europene cu cheltuieli militare reduse, spre deosebire de Polonia, statele baltice și nordice care alocă bugete mari și stabile pentru apărare.
Întrebările incomode ale zilei
Cea mai importantă conferință anuală internațională pe probleme de securitate are loc între 13 și 15 februarie, la Hotel Bayerischer Hof din München. Din 1963 încoace se strâng la München în fiecare an oficiali, universitari și gânditori de top din domeniul relațiilor internaționale.
Anul acesta vor fi peste 50 de șefi de stat, între care cancelarul german Friedrich Merz, președintele francez Emmanuel Macron, premierul Poloniei, Donald Tusk, dar și președintele Republicii Moldova, Maia Sandu. Din România vor fi acolo ministrul de Externe, Oana Țoiu, și ministrul Apărării, Radu Miruță.
Dezbaterile cele mai importante se vor axa, după cum sugerează și raportul, pe „elefantul din cameră”, care simbolizează intenția Conferinței pentru Securitate de la München „de a se concentra întotdeauna asupra întrebărilor relevante, adesea incomode, ale zilei”, potrivit diplomatului german Wolfgang Ischinger, care prezidează de mulți ani lucrările Conferinței.
Raportul pune sub semnul întrebării „rezistența democrației americane”
Raportul care precede aceste dezbateri pune sub semnul întrebării „rezistența democrației americane” și subliniază că majoritatea Europei „privește cu îngrijorare crescută sau chiar cu groază declinul Statelor Unite către un autoritarism competitiv”.
Desprinderea Europei de America pare o necesitate, după cum sugerează Raportul Conferinței pentru Securitate de la München, care enumeră derapajele președintelui SUA, Donald Trump, față de Europa: tarife vamale mari, impredictibile și în afara aranjamentelor anterioare, relația cordială cu președintele rus, Vladimir Putin, Strategia de Securitate Națională a SUA care susține că UE se confruntă cu „ștergerea civilizației” din cauza politicilor sale privind migrația, campania agresivă a Casei Albe pentru anexarea Groenlandei.
Întrebarea la care urmează să răspundă liderii europeni prezenți la München este în ce măsură sunt pregătite statele comunitare să lucreze împreună pentru a alege o cale ceva mai independentă de Washington. În cât timp ar putea suplini europenii echipamentele militare americane și militarii dislocați pe continent?
În ce direcție vor merge românii?
Pe de altă parte, în ciuda retoricii lui Donald Trump, Congresul american a adoptat la mijlocul lunii decembrie 2025 Strategia de apărare a țării pe 2026: Legea de autorizare a apărării naționale (National Defense Authorization Act) care prevede și numărul minim de 76.000 de soldați americani care să fie staționați în Europa.
Semnalele transmise de americani rămân, însă, ambigue, așa că unii lideri europeni își continuă balansul față de America. Mai ales oficialii din Europa de Est se desprind greu. Nici România nu știe ce să facă.
Are 1.000 de soldați americani, distribuiți între Baza Mihail Kogălniceanu de la Marea Neagră și Scutul Antirachetă de la Deveselu. Prezența militarilor trimiși aici de Washington e asiguratorie, cred oficialii români, și de aceea Bucureștiul vrea să rămână în intimitatea Statelor Unite.
PSD are această retorică, mai cu seamă de când Trump pare să joace de partea lui Putin în războiul dramatic din Ucraina, iar radicalii de la AUR au adoptat-o și ei, pentru că le vine ca o mănușă care le ascunde tentația pro-moscovită.
Președintele Nicușor Dan e și el destul de dezorientat și nu știe dacă să meargă la prima întâlnire a Consiliului Păcii unde a fost invitat de Donald Trump sau mai degrabă să urmeze exemplul Franței, Germaniei, Italiei, și să refuze. Până acum, înclinația sa pro-europeană a fost salvatoare, dar presiunile dinspre PSD și nu numai sunt mari.
În Raportul Conferinței de la München există însă un pasaj scris parcă pentru a-i determina pe români să se hotărască în ce direcție să meargă: „Într-o eră a politicii distructive, cei care pur și simplu stau deoparte sunt expuși unui risc constant de a fi îngropați. Și, având în vedere amploarea distrugerilor care au loc deja, nu mai este suficient să ne limităm la eforturi reactive, la scară mică, pentru a reconstrui vechiul status quo. Cei care se opun politicii distructive trebuie să fortifice structurile esențiale, să elaboreze proiecte noi, mai durabile, și să devină ei înșiși constructori îndrăzneți. Miza este prea mare. De fapt, totul este în joc”.
Premierul Canadei: „Vechea ordine nu se mai întoarce”
Cum spunea și premierul canadian Mark Carney la Davos, ordinea mondială din ultimele decenii este distrusă, „ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții”, iar „puterile medii trebuie să acționeze împreună, pentru că, dacă nu suntem la masa (discuțiilor), suntem în meniu”.
Șeful guvernului de la Ottawa i-a îndemnat pe liderii euro-atlantici „să nu se aplece” în speranța că „supunerea va aduce securitate”, fiindcă „vechea ordine nu se mai întoarce”.
Pentru România nu e simplu să înțeleagă, fiindcă ani de zile cel mai mare partid autohton, PSD, era mai înclinat spre Est decât spre Vest, iar acum îi convine „să se aplece” spre Washington.
În schimb, populația a fost mereu majoritar pro-atlantistă, deși, între timp, odată cu epoca Trump, procentele se împart. Deja jumătate dintre români cred că România ar trebui să aibă relații economice mai apropiate cu Rusia, iar 56% nu sunt mulțumiți de nivelul relațiilor româno-americane (sondaj Avangarde, decembrie 2025).
România, la fel ca multe state europene, nu-și mai știe azimutul, nu vrea nici să se rupă de americani, nici să iasă din rândul europenilor. Președintele Nicușor Dan pare confuz, crede că poate sta în expectativă până când lucrurile revin la normal, deși poate a înțeles că nimic nu va mai fi cum era și România trebuie să ia decizii rapide, dacă nu vrea să se întoarcă într-o zonă gri.