S-a născut în luna mai 1986, cu trei ani înainte de prăbușirea comunismului. Era o perioadă grea, de mari lipsuri, cozile la alimente, rațiile de tot felul, lipsa curentului electric și cenzura transformaseră țara într-un tărâm distopic, lipsit de speranță.
Dar ea a avut noroc, mama ei, Constanța, era patiser, lucra într-o patiserie lângă autogara Militari, iar tatăl ei, Ion, era un priceput mecanic auto, două meserii care rezolvau problema hranei și a banilor în acele vremuri complicate.
Marina a fost un copil iubit, care a mers la școală, a terminat liceul, a urmat cursurile unei facultăți, fără a străluci la învățătură, dar și fără să renunțe.
S-a bucurat de dragostea părinților, a fratelui ei, și nu i-a lipsit nimic ca să fie fericită până când a intrat într-o relație toxică.
Violența asupra femeilor reprezintă un flagel în România. O combinație dintre moștenirea patriarhală a secolului trecut cu parvenitismul apărut după 1990 și noile curente de exacerbare a masculinității, dezvoltate pe rețelele sociale au creat un mediu toxic pentru sute de mii de femei din țară, victime ale bullying-ului, loviturilor și acțiunilor criminale.
Aici puteți citi primele patru articole în care am prezentat tragicul sfârșit al Marinei Avram și intervențiile în investigația și procesul care aveau datoria să facă lumină în cazul sumbru al unei morți violente - Ilustrație de Ada Bucur, pentru Spotmedia.ro
Cazul Marinei Avram este reprezentativ și în acest sens. Tânăra de 33 de ani a murit în urma unei bătăi aplicate cu bestialitate de către Alexandru Iordan, partenerul ei, un bărbat violent, cu numeroase antecedente penale.
Drumul neașteptat către o relație toxică
Procesul declanșat în urma decesului Marinei Avram durează de peste cinci ani, făptuitorul fiind eliberat din arest pentru acest caz. A fost condamnat la 14 ani de închisoare în prima instanță, iar în acest moment, la Curtea de Apel București, are loc judecarea apelului, o decizie finală fiind greu de preconizat.
Marina Avram a fost o femeie cum sunt milioane în România. A trăit intens, a muncit, a iubit, s-a bucurat de familia ei, s-a supărat la divorțul părinților, a încercat să-și facă un rost, să-și ia un apartament, să se descurce singură.
PE MALUL MĂRII. Marina Avram, în vacanță. Era o tânără căreia îi plăcea să călătorească, să descopere locuri noi și să se bucure de viață - Sursa foto: Arhiva personală Marina Avram
Nimic din copilăria ei, din adolescență și tinerețe nu anunța suferința, nu anunța moartea violentă.
Pentru a înțelege acest flagel al violenței domestice care face ravagii în România, am stat de vorbă cu Andreea Goliță, psihoterapeut, specializat în probleme de cuplu și familie.
... pentru femei foarte dificil, mai ales când ele sunt conectate emoțional. Plecarea din relație pentru ele nu înseamnă doar o simplă despărțire. Vine la pachet cu o pierdere a identității relaționale. Adică apare un puternic sentiment de vinovăție...
Andreea Goliță, psihoterapeut
Am încercat să aflu cum a ajuns Marina Avram, o tânără care nu a trecut prin traume majore în copilărie, care a avut o relație bună cu ambii părinți, care a avut acces la educație și nu a fost afectată de lipsuri materiale, să fie prinsă în capcana mortală a unei relații toxice.
Chiar în ziua episodului violent care a dus, în final, la decesul ei, fusese la o întâlnire cu fratele său pentru a discuta împărțirea unei sume de bani trimise de tatăl lor, care lucrează în Anglia, conform declarațiilor mamei, Constanța Ivan.
Un pas în necunoscut
“Femeile cad în această capcană pentru că sunt mai empatice, mai conectate emoțional. Au sentimentul că dacă mai rămân puțin, că dacă iubesc un pic mai mult, ar putea să ajungă la sufletul partenerului. Femeile cred că dacă rămânem prezente emoțional într-o relație, dacă iubim sincer, partenerul se va schimba”, a explicat psihoterapeutul Andreea Goliță, pentru spotmedia.ro.
“E o reacție involuntară, aș putea spune, prin care femeia rămâne legată în relație, chiar și atunci când rațiunea trimite semnale că e foarte periculos să mai rămână. Plecarea, de multe ori, în situații de genul acesta devine mai amenințătoare, pentru că reprezintă un pas în necunoscut”, a mai explicat psihologul.
Marina a încercat de multe ori să-l părăsească pe Alexandru Iordan. Fusese bătută în repetate rânduri de partenerul ei, povestește astăzi Constanța Ivan, mama ei.
În multe situații femeia se ascundea atât de părinți, cât și de prieteni. Îi era rușine să vorbească despre suferințele ei, despre situația pe care o considera un eșec personal.
Psihoterapeutul Andrea Goliță a vorbit și despre caruselul emoțional care apare într-o relație toxică.
“E așa, un ping-pong, în care se trece de la cald la rece. Urmează o ceartă, apoi o împăcare, o recompensă sfârșită printr-o promisiune - Iartă-mă, nu vreau să te pierd. Și asta ține în viață speranța femeii că relația se poate repara”, a explicat psihologul.
Dependența de partenerul violent
Marina Avram a vrut să scape din capcană, dar fiecare încercare se termina cu un eșec din cauza influenței și puterii de care se bucura partenerul ei în comunitate, în sistemul ei de relații umane. Marina, practic, nu avea unde să fugă. S-a mutat, și-a luat altă locuință. Alexandru Iordan a venit mereu după ea.
"Îi plăcea mult să danseze. Venea acasă de la petreceri, nunți, botezuri, unde mai mergeam, cu bășici în tălpi de la dans. Era veselă cu toată lumea. A fost un copil extraordinar..."
Constanța Ivan, mama Marinei Avram
Modalitatea de salvare a unei femei dintr-o relație violentă, care-i pune în pericol viața, e una complicată. Trebuie să intervină persoane apropiate, membri ai familiei, specialiști și instituții. Un părinte singur, sau câțiva prieteni, de cele mai multe ori, n-au nicio șansă.
“Trebuie creat treptat un spațiu sigur în care femeia să poată pleca din relație și să nu se mai teamă de necunoscut. Acest cadru de siguranță nu trebuie să fie doar unul psihologic, ci și unul material, pentru că multe femei devin dependente material de partenerul violent”, a explicat Andreea Goliță.
“Femeia trebuie să știe că, în permanență, există o zonă sigură, departe de influența partenerului violent. De asemenea, cei care o sprijină nu trebuie să o judece, să o condamne sau să-i dea sfaturi. Trebuie să fie prezenți și să-i transmită că o pot proteja în orice situație. Are nevoie de un spațiu sigur în care nimeni nu o judecă pentru ceea ce ea consideră un eșec emoțional major”, a explicat psihoterapeutul.
Un copil iubit în vremuri grele
Constanța Ivan s-a căsătorit la 20 de ani cu Ion, un tânăr din Chiajna. După doi ani de căsnicie, naște o fetiță. “Eu aveam RH negativ. La vremea aceea, medicii nu făceau prea multe investigații. La trei luni după ce am născut normal, micuța a decedat”, a povestit Constanța Ivan.
Decesul primului ei copil l-a resimțit puternic atât ea, cât și soțul ei. A fost o tragedie pentru tânărul cuplu, obligat să se descurce într-un mediu ostil, plin de lipsuri și obstacole de tot felul.
“Când am rămas din nou însărcinată, m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea tot o fată. Simțeam nevoia să mă împac cu viața. Și așa a fost. În primăvara anului 1986, pe lume a venit Marina”, și-a amintit Constanța Ivan.
“Erau vremuri grele. Ca să am grijă de ea, am fost nevoită să-mi întrerup serviciul. Ne-am dorit-o foarte mult. A fost un copil iubit. Vreau să vă spun că în momentul în care am rămas însărcinată cu al doilea copil, băiatul, n-am vrut să păstrez sarcina. Mă gândeam că nu pot să împart nimic din ce era al Marinei cu un alt copil. Am iubit-o foarte mult. A fost o fiică bună”, a povestit Constanța Ivan, mama Marinei Avram, ucisă în bătaie, decedată în ziua de 22 martie 2020.
Orice formă de violență
În România, în medie, o dată la trei zile un bărbat încearcă să omoare o femeie, se arată într-un raport publicat de snoop.ro. În 2025, 63 de femei au fost ucise în urma violenței domestice, conform sursei citate.
În data de 12 decembrie 2025, Parlamentul României adoptă o lege pentru prevenirea și combaterea violenței domestice care înăsprește pedepsele și nu mai oprește cercetarea penală în cazul retragerii plângerii de către victimă, cum se întâmplă în foarte multe cazuri.
De asemenea, legea întărește instituția juridică a “ordinului de protecție”. Acesta nu se mai aplică doar în familie, ci pentru orice formă de violență - hărțuire online, stalking, violență în spațiul public - indiferent de relația dintre victimă și agresor.
Dar marea problemă din România nu sunt legile, ci aplicarea lor. Iar procesul decesului Marinei Avram este un exemplu care descrie corupția din poliție, pe cea din justiție și modalitatea de intervenție a politicului în desfășurarea judecății, care a dus la lăsarea în libertate a agresorului chiar și după omorârea partenerei sale din cauza influenței pe care o are gruparea infracțională din care face parte.
Prin seria de articole despre această tragedie, am urmărit să prezint cititorilor povestea Marinei Avram, care a trecut rapid prin viață, am vrut să arăt că a fost una dintre miile de femei agresate de bărbați în România și care a fost batjocorită chiar și după moarte prin faptul că autoritățile statului n-au reușit să-i facă dreptate.