Sursele regenerabile transformă peisajul energetic european, însă tranziția verde rapidă testează stabilitatea rețelelor.
Pana de curent din Peninsula Iberică a evidențiat riscurile când ambiția depășește flexibilitatea sistemului.
Totuși, situația arată diferit în nord. Țările nordice au integrat cote uriașe de energie regenerabilă menținând în același timp alimentarea cu energie, dovadă că fiabilitatea și decarbonizarea pot merge mână în mână. Ce poate învăța restul Europei de la nordici pentru a-și proteja securitatea energetică într-o rețea cu emisii zero nete?
Testul securității energetice a Europei
Pe măsură ce energia eoliană și solară înlocuiesc centralele convenționale care asigurau anterior inerția sistemului, menținerea unei tensiuni stabile devine mai dificilă.
Volatilitatea recentă a pieței combustibililor și șocurile de aprovizionare au expus limitele rețelelor naționale izolate. Aceasta nu este o justificare pentru a încetini tranziția verde, ci un reminder că Europa trebuie să construiască acum un sistem energetic care să combine scalabilitatea, reziliența și emisiile reduse de carbon.
Planul nordic
Țările nordice – Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca – au construit unul dintre cele mai fiabile și decarbonizate sisteme energetice din lume, cunoscut pentru combinația sa unică de resurse, coordonare și integrare pe piață.
Un mix energetic complementar formează coloana vertebrală a sistemului: hidroenergia disponibilă echilibrează energia variabilă eoliană, în timp ce energia nucleară și bioenergia adaugă stabilitate și flexibilitate sezonieră. Aceasta este completată de contribuțiile tot mai mari ale bateriilor și de răspunsul flexibil al cererii.
Mai mult, legăturile transfrontaliere permit electricității să curgă acolo unde este cea mai necesară, reducând penuria locală și atenuând volatilitatea prețurilor.
Cooperarea regională solidă, codurile de rețea armonizate, regulile comune de piață și planificarea coordonată a sistemului permit operatorilor naționali să funcționeze ca o rețea interconectată unică.
Piețele integrate pentru ziua următoare, intrazilnice și de echilibrare transformă variabilitatea energiei regenerabile într-un avantaj, limitând prețurile, reducând necesarul de rezerve și sporind fiabilitatea pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește
Adaptarea lecțiilor nordice pentru viitorul energetic european
Adoptarea modelului nordic necesită adaptare la realitățile diverse ale Europei.
Nu toate regiunile dispun de hidroenergia care susține flexibilitatea nordicilor.
Echilibrarea surselor regenerabile variabile în alte părți ale Europei va depinde de combinații mai inteligente de stocare, cerere flexibilă și interconectări.
Exemplul nordic arată că o coordonare puternică, investiții consistente și reguli comune de piață pot depăși atât disparitățile de resurse, cât și provocările geografice.
Lacunele de infrastructură, maturitatea inegală a piețelor și diferențele de reglementare rămân obstacole, dar niciunul insurmontabil.
UE trebuie să consolideze nu doar rețelele fizice, ci și cooperarea care le conectează. Accelerarea interconectorilor și a consolidărilor interne prin programe precum TEN-E și REPowerEU va permite electricității regenerabile să circule peste granițe, transformând surplusul de energie eoliană dintr-o regiune în stabilitate în alta.
La fel de importantă este integrarea pieței. O mai bună integrare a piețelor pentru ziua următoare, intrazilnice și de echilibrare va asigura că flexibilitatea – fie prin stocare, ajustarea consumului sau surse regenerabile variabile – ajunge acolo unde este cea mai utilă.
„Considerarea flexibilității ca o componentă esențială a infrastructurii și valorizarea răspunsului rapid la frecvență, precum și a stocării la scară de rețea, în cadrul mecanismelor de capacitate și echilibrare, vor consolida fiabilitatea unui mix energetic mai curat și mai dinamic.
Armonia operațională va fi „lipiciul” care menține acest sistem unit.
Alinierea codurilor de rețea, a standardelor de planificare și a regulilor de piață între statele membre poate permite operatorilor de transport și distribuție să acționeze ca o rețea europeană coordonată.
O infrastructură digitală comună, bazată pe date în timp real, prognoze și automatizare, va adăuga vizibilitatea și viteza necesare pentru a gestiona generarea descentralizată.
Cetățenii rămân centrali în această transformare. Proiectele transfrontaliere trebuie să ofere beneficii locale tangibile: prețuri corecte, aer curat și locuri de muncă durabile. Câștigarea încrederii publice prin transparență și rezultate echitabile va susține impulsul și legitimitatea.
Această opinie editorială a fost realizată în colaborare cu European Sustainable Energy Week 2026.
Autori:
- Parvathy Sobha este analistă în sisteme energetice, specializată în tranzițiile energetice sustenabile și politica climatică. Lucrează ca expert în Energie, la IVL Swedish Environmental Research Institute, contribuind la proiecte la nivel suedez și european și promovând abordări bazate pe dovezi pentru tranziția energetică.
- Brida Mbuwir este specialist în cercetare și dezvoltare în cadrul Water and Energy Transition Unit de la Flemish Institute for Technological Research (VITO), activitatea sa concentrându-se pe valorificarea progreselor tehnologice recente în proiecte de integrare a energiei regenerabile și rețele inteligente.
- Bart Overdevest este inginer de proiect la RWE Generation, implicat în proiecte care promovează tranziția energetică curată și sporesc flexibilitatea sistemului prin soluții precum stocarea în baterii, hidrogenul și captarea carbonului. Are o pregătire în Științe Energetice și Inginerie Industrială.