Undeva în nordul Germaniei, pe fundul mâlos al Golfului Lübeck din extremitatea vestică a Mării Baltice, zace un întins câmp de muniții naziste abandonate după cel de-Al Doilea Război Mondial. Deși zona s-a transformat în timp într-o atracție turistică, cu plaje și sporturi nautice, bombe, capete de torpilă și mine uitate de toată lumea ruginesc și se degradează în continuare pe fundul mării. Dar ceea ce pentru oameni reprezintă deșeuri periculoase, pentru vietățile marine a devenit acasă.
Asta au constatat oamenii de știință care au mers inițial să vadă ce efect aveau ele asupra ecosistemului. Mii de creaturi marine își găsiseră adăpost printre muniții, creând un ecosistem regenerat, mai populat decât fundul mării din jur, notează The Guardian.
„Este, de fapt, uimitor câtă viață găsim în locuri care se presupune că sunt toxice și periculoase”, spune Andrey Vedenin de la Institutul de Cercetări Senckenberg din Frankfurt pe Main.
Vedenin a condus o echipă de oameni de știință pentru a cataloga, pentru prima dată, ce forme de viață pot supraviețui pe armamentul subacvatic.
Peste 40 de stele de mare se adunaseră pe o bucată expusă de trinitrotoluen. Ele trăiau pe carcase metalice, buzunare de fitil și lăzi de transport la doar câțiva centimetri de încărcătura explozivă. Pe vechile muniții au fost găsiți pești, crabi, anemone de mare și midii. „Ai putea compara cu un recif de corali ca densitate a faunei de acolo”, spune Vedenin.
În medie, peste 40.000 de animale trăiau pe fiecare metru pătrat de muniții, au scris oamenii de știință în articolul lor despre descoperire, publicat în revista Communications Earth & Environment, în septembrie. Zona înconjurătoare era mult mai puțin diversă, cu doar 8.000 de indivizi pe metru pătrat.
Cercetările din Golful Lübeck arată cum, în mod surprinzător, viața marină poate transforma resturile umane în habitat.
Dacă pe uscat expansiunea urbană dăunează naturii, sub apă, de unde în fiecare zi se extrage echivalentul a 1 milion de camioane basculante de roci, pietriș, argilă și nămol, aceste suprafețele dure artificiale devin foarte prețioase, oferind adăpost pentru corali, bureți și midii, precum și zone de creștere pentru pești. Cu atât mai mult cu cât viața sălbatică este tot mai afectată de pescuitul intensiv.
Și este probabil ca fenomenul din Golful Lübeck să se repete și în alte locuri – și nu vorbim doar de muniții, ci și de structuri precum epave, de instalații offshore.
În condițiile în care aceste relicve încep să fie îndepărtate – o astfel de operațiune a început deja în Golful Lübeck, oamenii de știință speră să protejeze ecosistemele care s-au format în jurul lor.
„Ar trebui să înlocuim aceste carcase metalice rămase din muniții cu obiecte mai sigure, nepericuloase, cum ar fi, poate, structuri din beton”, propune Vedenin.
C.S.