Temerile privind o escaladare a războiului dincolo de granițele Ucrainei au revenit. Semne de avertizare apar acum în alte două țări de interes pentru Rusia.
Avioanele de război rusești care bâzâie în spațiul aerian NATO și al Uniunii Europene – determinându-l pe diplomatul de rang înalt de la Bruxelles să acuze Moscova că „se joacă cu focul” – au reaprins temerile privind o escaladare a conflictului din Ucraina dincolo de granițele acestei țări. Însă, în timp ce atenția era concentrată asupra Mării Baltice, Moscova a purtat un război informațional în Asia Centrală și Caucazul de Sud.
După ce a invadat Ucraina în 2022, Rusia a stârnit o reacție adversă la frontierele sale occidentale. Finlanda s-a grăbit să intre în NATO, Moldova s-a pregătit pentru atacuri hibride, Polonia și-a fortificat flancul estic. Aceste reacții au fost îndreptățite, dar acapararea și menținerea teritoriului s-au dovedit mult mai costisitoare decât au presupus planificatorii de la Kremlin.
După Cehia și România, Moscova se uită și în altă parte
Incapabilă să reproducă invazia din Ucraina în alte părți, cel puțin în timp ce e angajată într-un război la scară largă, Moscova recurge la instrumentele pe care le cunoaște cel mai bine – campanii de influență sub acoperire, dezinformare, destabilizare și investigații militare și de informații, scriu Seth Cropsey, care a ocupat funcția de subsecretar adjunct al Marinei în timpul administrației Reagan, actualmente președintele Institutului Yorktown, și Joseph Epstein, directorul Centrului de Cercetare Turan și cercetător senior la Institutul Yorktown, într-un articol de opinie publicat de Washington Post.
Moldova rămâne principalul laborator al Moscovei, unde, potrivit președintei Maiei Sandu, sute de milioane de euro au fost cheltuite pentru imixtiune politică. Rusia a intervenit, de asemenea, în alegeri, atât din Cehia, cât și din România.
Acum, semne de avertizare similare apar mai la Est - în Kazahstan și Armenia. Ambele se află în sfera tradițională de influență a Rusiei. Ambele se îndepărtează, o mișcare accelerată de războiul din Ucraina. Și ambele se află acum pe un loc fruntaș pe lista de interes a Kremlinului.
Un raport confidențial din 2024, transmis înalților oficiali ruși de către prim-ministrul Mihail Mișustin, avertiza că Moscova pierde teren în Asia Centrală și Caucaz. Între timp, aceste regiuni au devenit importante din punct de vedere geopolitic și economic pentru interesele SUA.
De ce au pus rușii ochii pe Kazahstan
Statele Unite se bazează pe China pentru aproximativ 70% din importurile lor de pământuri rare - esențiale pentru smartphone-uri, vehicule electrice și arme avansate. Beijingul a suspendat exporturile de pământuri rare în punctul culminant al războiului comercial în aprilie și le-a restricționat din nou în octombrie, ceea ce a dus la actuala dispută comercială între SUA și China.
Asia Centrală, în schimb, deține rezerve vaste care ar putea diversifica lanțurile de aprovizionare - Kazahstanul singur ar putea deține al treilea cel mai mare depozit din lume. Împreună cu Caucazul de Sud, regiunea reprezintă punctul central al „Coridorului Mijlociu”, o rută comercială care leagă Asia de Europa, ocolind în același timp Rusia și Iranul.
În ultimele luni, Moscova și-a intensificat eforturile de a destabiliza această regiune. În Kazahstan, se pare că agenții ruși au încercat să provoace tulburări în nordul țării, unde trăiește o majoritate rusă.
În Armenia, autoritățile au arestat un om de afaceri pro-Kremlin într-un presupus complot de lovitură de stat, în timp ce Biserica Armeană - acuzată de disidenții bisericii că are legături cu serviciile secrete rusești - s-a întors împotriva guvernului.
Această tactică reflectă strategia Moscovei în Ucraina: stârnirea nemulțumirilor în zonele vorbitoare de limbă rusă, finanțarea oligarhilor prietenoși, precum Viktor Medvedciuk, și recrutarea unei filiale a Bisericii Ortodoxe locale, pe care jurnalistul ucrainean Oleksii Platonov a catalogat-o drept filieră a „agenților Kremlinului în robe”.
O țară foarte vulnerabilă
Kazahstanul este deosebit de vulnerabil. Are cea mai lungă graniță continuă cu Rusia și găzduiește cea mai mare diasporă rusă după cea din Ucraina. Legislatorii și experții ruși au pus la îndoială integritatea teritorială a acestei țări, iar Vladimir Putin a susținut cândva că nu a avut niciodată statalitate. Mass-media din Rusia acuză în mod constant guvernul kazah de „rusofobie” și solicită apărarea etnicilor ruși - același pretext folosit în Crimeea și Donbas.
Documente rusești, publicate de Radio Free Europe/Radio Liberty, menționează planuri de a transforma aceste narațiuni în arme ideologice, de a coopta elitele kazahe și de a injecta cu propagandă grupurile de experți.
Kazahstanul știe că armata sa e mai slabă decât cea a Ucrainei, iar granița sa de 7.500 de kilometri este în mare parte neapărată. Probabil că Putin nu va ataca cât timp e împotmolit în Ucraina, dar poate pregăti terenul.
Cea mai bună strategie pe care o poate folosi Kazahstanul
Cea mai bună apărare a Kazahstanului este să crească costul politic și economic al agresiunii prin legătura cu puteri externe - China, Turcia, UE și, în mod esențial, SUA.
Dacă firmele și locurile de muncă americane ar fi vizibil în pericol, amestecul Rusiei ar fi mult mai riscant. Washingtonul ar putea ancora mizele occidentale în Kazahstan prin acorduri exclusive cu pământuri rare și energie, în special în nordul țării.
Washingtonul poate acționa și în Armenia. Investițiile vizibile ale Statelor Unite în economia, infrastructura și sectorul promițător al inteligenței artificiale din Armenia ar arăta recompense tangibile de stabilitate înainte ca alegătorii să meargă la urne anul viitor.
SUA ar trebui, de asemenea, să aprofundeze legăturile cu Azerbaidjanul, îndemnând Congresul să ridice Secțiunea 907 din Legea de Sprijinire a Libertății, care blochează asistența directă către Baku. Construirea unui cadru trilateral cu Azerbaidjanul și Israelul ar consolida și mai mult alinierea, consideră cei doi experți.
Rușii nu trebuie să tragă nici măcar un foc de armă
De la războiul din Nagorno Karabah din 2020, influența Rusiei asupra Armeniei și Azerbaidjanului a slăbit pe măsură ce aceste două țări înclină spre Vest, culminând cu acordul de pace din acest an semnat la Casa Albă cu președintele Donald Trump. Pentru Moscova, deraierea acestui proces ar restabili avantajul asupra Coridorului Mijlociu, mai ales că Georgia se apropie din nou de Rusia.
Prim-ministrul Nikol Pașinian încă este cel mai popular politician din Armenia - totuși sondajele îl arată blocat pe la 17% înainte de alegerile de anul viitor. Rusia ar putea încerca să-l răstoarne. Moscova alimentează naționalismul și resentimentele armenești, amplificate de falangele de propagandă în masă precum Sputnik Armenia, finanțat de statul rus, și reiterate, fără să știe, de grupurile diasporei care se opun păcii.
Războiul Rusiei în Ucraina a împins o mare parte din spațiul post-sovietic în afara orbitei Moscovei. Dar această deschidere nu va dura. Kremlinul poate destabiliza vecinii fără a trage un foc de armă.
Implicarea activă a SUA - economică, diplomatică și tehnologică - poate întări aceste țări împotriva coerciției rusești, protejând în același timp interesele vitale americane. Așteptând ca Moscova să facă prima mișcare ar fi o greșeală, conchid autorii.
T.D.