Imaginați-vă că auziți voci care nu există în jurul vostru. Pentru zeci de ani, oamenii de știință s-au întrebat de ce se întâmplă acest lucru în schizofrenie. Acum, un studiu recent aduce dovezi care confirmă o veche teorie: aceste „voci” ar putea fi, de fapt, propriile gânduri, pe care creierul le percepe greșit ca fiind externe. Dar cum și mai ales de ce se întâmplă asta?
„Această idee există de 50 de ani, dar a fost foarte greu de testat, deoarece vorbirea interioară este, prin natura ei, privată”, spune Thomas Whitford, cercetător în psihologie la Universitatea New South Wales.
Whitford și colegii săi au folosit EEG (electroencefalografie) pentru a măsura undele cerebrale și pentru a investiga modul în care creierul răspunde la vorbirea interioară, precum și felul în care reacționează persoanele cu schizofrenie la halucinațiile auditive.
„Atunci când vorbim – chiar și doar în gând – partea creierului care procesează sunetele din lumea exterioară devine mai puțin activă”, explică Whitford. „Acest lucru se întâmplă pentru că, de fapt, creierul anticipează sunetul propriei voci. Dar, în cazul persoanelor care aud voci, această predicție pare să dea greș, iar creierul reacționează ca și cum vocea ar veni de la altcineva”, a explicat el, conform Science Alert.
Studiul a inclus 55 de persoane cu schizofrenie și halucinații auditive recente, 44 de persoane cu schizofrenie fără halucinații auditive recente și 43 de persoane fără antecedente de schizofrenie.
Participanții au fost rugați să asculte sunete prin căști și, în același timp, să spună în minte „bah” sau „bih”. Sunetul redat în căști era fie „bah”, fie „bih”, iar participanții nu știau dacă vorbirea interioară se va potrivi cu sunetul auzit.
Când vorbirea interioară se potrivea cu sunetul extern, creierul participanților care avuseseră halucinații auditive recente reacționa mult mai intens.
Creierul percepe vocile în mod greșit
„La persoanele sănătoase, folosirea vorbirii interioare produce același tip de reducere a activității cerebrale ca atunci când vorbesc cu voce tare”, spune Whitford.
„Dar la persoanele care aud voci, această reducere a activității nu are loc. De fapt, creierul lor reacționează chiar mai puternic la vorbirea interioară, ca și cum ar proveni din afară. Asta ar putea explica de ce vocile par atât de reale”, mai explică omul de știință.
Acest lucru sugerează că „vocile” auzite de persoanele cu schizofrenie sunt, de fapt, propria lor vorbire interioară, percepută eronat ca fiind externă.
Descoperirile, publicate de Schizophrenia Bulletin, ar putea ajuta medicii să identifice persoanele cu risc de psihoză chiar înainte ca aceasta să se manifeste, permițând intervenția timpurie.