Rezultatele unei cercetări recente arată că un mic dejun întârziat este asociat cu un risc mai mare de probleme fizice și psihologice, dar și cu o creștere a mortalității în rândul adulților aflați la vârsta mijlocie și înaintată mai în vârstă.
Dacă studiile pe această temă s-au concentrat până acum pe copii sau adulți tineri, cercetătorii de la Mass General Brigham și-au îndreptat atenția asupra adulților de vârstă mijlocie și mai înaintată, pentru a înțelege mai bine dacă orele de masă sunt legate de probleme de sănătate asociate îmbătrânirii. Acest grup demografic a fost, în mare parte, ignorat în ceea ce privește știința crononutriției – adică momentul în care mâncăm.
„Până acum, am avut o înțelegere limitată a modului în care se schimbă programul meselor la vârste mai înaintate și cum se leagă aceste schimbări de sănătate și longevitate”, spune autorul principal al studiului, Hassan Dashti, doctor în științe, nutriționist și biolog circadian la Massachusetts General Hospital.
Cercetătorii au analizat datele, inclusiv dosarele medicale, a 2.945 de adulți din comunitate, cu vârste între 42 și 94 de ani, care au avut până la cinci evaluări privind programul meselor și sănătatea între 1983 și 2017. Aceste evaluări au inclus informații detaliate despre fiecare individ, inclusiv starea de sănătate, comportamentele de viață, greutatea, calitatea somnului și timpul petrecut pentru pregătirea meselor.
Ce au descoperit a fost că, din mai multe motive – de la dizabilități fizice până la igiena orală – adulții în vârstă mâncau, în general, micul dejun mai târziu, aveau un punct de mijloc al alimentației mai târziu în zi și o fereastră de timp mai scurtă pentru mese, în ansamblu.
„O oră mai târzie pentru micul dejun este asociată cu o sănătate fizică și psihologică mai precară, cu boli multiple, cu profiluri genetice de tip cronotip de seară și cu un risc crescut de mortalitate. Aceste descoperiri sugerează că schimbările în programul meselor pot reflecta procesele subiacente ale sănătății și îmbătrânirii la adulții mai în vârstă”, susțin cercetătorii.
Prin modele statistice complexe, prezentate în articolul publicat în Nature, cercetătorii au constatat că micul dejun luat mai târziu era asociat cu un risc crescut de deces la evaluările ulterioare.
Cei predispuși genetic să fie „păsări de noapte” tindeau, de asemenea, să ia mesele mai târziu. Din punct de vedere statistic, nu au existat legături semnificative între ora prânzului sau a cinei și problemele de sănătate – doar micul dejun s-a dovedit a fi relevant.
Potrivit cercetătorilor, un mic dejun târziu este, de asemenea, asociat cu o creștere a mortalității: „Analiza tiparelor de alimentație a identificat grupuri de persoane care mâncau devreme și grupuri care mâncau târziu, cu rate de supraviețuire la 10 ani de 86,7% în grupul celor care mâncau târziu, comparativ cu 89,5% în grupul celor care mâncau devreme”.
Deși studiul are limitările sale, cum ar fi faptul că cercetătorii nu au analizat variațiile zilnice, mesele sărite sau gustările de pe parcursul zilei și nici nu s-au concentrat pe ceea ce era consumat la micul dejun, prânz și cină, concluziile sale se pot dovedi utile pentru intervenții și tratamente timpurii la vârstnici.
„Cercetarea noastră sugerează că schimbările în momentul în care adulții mai în vârstă mănâncă, în special ora micului dejun, ar putea servi ca un marker ușor de monitorizat al stării lor generale de sănătate. Pacienții și medicii ar putea folosi modificările din rutina meselor ca semnal de avertizare pentru a investiga problemele fizice și mentale subiacente”, mai spune Dashti.
C.S.