Ce înseamnă al 23-lea pachet de asistență militară pentru Ucraina?
De ce amână Nicușor Dan să explice pe înțelesul tuturor că România are obligația morală să ajute țara vecină?
Sau, poate, Rusia intimidează Bucureștiul?
România susține Ucraina în mai multe feluri, dar liderii țării au evitat mereu să dea amănunte despre ce fel de ajutoare ar fi vorba.
Prezent la Kiev la ziua națională a Ucrainei, ministrul român al Apărării a aflat de la omologul său că Bucureștiul a livrat până acum 22 de pachete de asistență militară și că urmează al 23-lea.
Tot la Kiev, premierul canadian Mark Carney a anunțat că țara sa va transfera Ucrainei în septembrie un pachet de asistență militară în valoare de 1,5 miliarde de dolari, vicecancelarul german Lars Klingbeil a spus că Berlinul își va menține sprijinul militar anual de 9 miliarde de euro pentru această țară sfâșiată de război, Olanda a pregătit un pachet de asistență pentru Ucraina în valoare de 500 de milioane de dolari care include componente și rachete pentru sistemul Patriot.
Suedia, Norvegia și Danemarca au explicat încă de la începutul lunii că vor contribui împreună cu aproape jumătate de miliard de euro la o inițiativă condusă de NATO pentru livrarea de arme americane Ucrainei.
Lituania a declarat că va da 30 de milioane de euro, iar Letonia intenționează să se alăture inițiativei și guvernul de la Riga urmează să precizeze suma.
Politica tăcerii
Bucureștiul a adoptat, în schimb, politica tăcerii, de teamă că ajutorul dat Ucrainei ar putea stârni și mai mult curentul naționalist-extremist.
Această soluție sugerează în aceeași măsură faptul că România nu-și asumă deschis sprijinul despre care vorbește retoric și că se teme să nu-i enerveze pe ruși. În fond, mersul pe sârmă a fost exersat de mai multe ori în istorie.
Noua putere continuă această tactică, așa că românii au aflat de la ucraineni că urmează a 23-a tranșă de ajutor militar. Nu e clar ce înseamnă acest pachet, dacă e prea puțin sau dacă e la nivelul celorlalte state din plutonul susținătorilor Ucrainei.
Pe harta Institutului Kiel care sumarizează sprijinul pentru Ucraina, România apare într-o nuanță onorabilă de albastru.
Contabilizarea e făcută în funcție de procentul din Produsul Intern Brut (PIB) pe care statele îl alocă pentru a fi de folos Ucrainei în lupta cu invadatorii ruși.
Pe primul loc se află Norvegia cu 3,34% din PIB, adică aproape 15 miliarde de euro, urmează Estonia cu 3,27% din PIB, adică peste un miliard de euro, și Danemarca, cu 2,56% din PIB, aproape 9,5 miliarde de euro.
Potrivit Kiel Institute for the World Economy, România este pe locul 19 cu 0,42% din PIB, adică 1,12 miliarde de euro. Pe scurt, România, cu o populație de 19 milioane, a susținut Ucraina cu o sumă relativ egală cu cea a Estoniei, o țară cu 1,3 milioane de locuitori.
Statele Unite au participat cu aproape 120 de miliarde de euro, adică 0,55 din Produsul Intern Brut al SUA.
Crește valul conspiraționist
Într-un clasament al sumelor alocate, după Washington, urmează Germania, care a donat până acum echipamente militare și ajutor umanitar în valoare de 17 miliarde de euro, și Marea Britanie cu 15 miliarde.
Per total, începând din această primăvară, Europa a depășit America în ecuația donatorilor.
Lipsa de transparență a Bucureștiului a fost înlocuită de rapoartele Institutului Kiel. Președintele Nicușor Dan ar fi putut schimba paradigma secretului, ar fi putut spune ce-au însemnat cele 22 de pachete de sprijin militar pentru Ucraina, ce puțin înseamnă pentru români acest ajutor, dar cât de însemnat e pentru ucraineni.
Ar fi trebuit să o facă înainte să se afunde în filosofia deficitului. Ar fi putut să le propună românilor exercițiul de a se pune în locul ucrainenilor pentru a înțelege mai bine totul.
Nu e vorba doar despre generozitate, ci și despre umanitarism. Nu poți să-ți lași vecinul să moară, privind nepăsător.
În schimb, în absența datelor oficiale, crește valul conspiraționist, unde extremiștii de toate felurile vorbesc despre cum românii mor de foame, fiindcă banii lor se duc spre huzurul ucrainenilor.