România se apropie de un zid, pentru că partidele politice ignoră total adevărurile pe care electoratul le trimite de un an de zile – astfel că efortul pe care coaliția i-l cere economiei și societății s-ar putea dovedi zadarnic, dacă reformele nu vor merge până la capăt.
A fost suficient să ni se păstreze ratingul de țară, astfel încât toată lumea s-a relaxat și a ridicat piciorul de pe accelerația reformelor și a lăsat Guvernul Bolojan singur în fața acțiunilor necesare: toată lumea se îndreaptă acum din nou spre politică, de parcă ar urma alegeri luna viitoare.
Situația e mult mai gravă decât ni se arată la televizor din declarațiile politicienilor pe care, uneori, parcă simți nevoia să-i iei la palme pentru ușurința cu care se joacă cu focul, îngropând probleme esențiale ale reformei în mercantilismele unor mize penibil de mici.
- Fitch: Stabilitatea Guvernului Bolojan e esențială pentru succesul măsurilor fiscale. Următoarea evaluare a ratingului, pe 15 august
- România evită la mustață retrogradarea la „junk”. Avertismentul S&P legat de inflație, datoria publică și plecarea lui Bolojan
- Moody’s apreciază măsurile fiscale adoptate de Guvernul Bolojan și îmbunătățește estimările pentru România
Situația e gravă pentru că:
- economia stă, ba chiar coboară;
- măsurile fiscale nu sunt nici pe departe suficiente, ele vor rezolva problema anul acesta ajutate de inflație; când va scădea inflația, nu ne vom mai descurca;
- pachetele 2 și 3 de reformă sunt improvizații ridicole – noi trăim încă în România desenată de Ceaușescu și improvizăm pe ici pe colo
Așadar:
1. Economia stă (oficial), în realitate ea coboară
O informație: oficialii noștri sunt pregătiți să scoată la vopsea creșterea economică pe 2025 a României, astfel că după încheierea acestui an vom afla că am crescut cu 0,3-0,4%.
Cifrele astea or să dea bine când se face (iarăși pe date nerealiste) bugetul, dar când se vor aduna veniturile vom avea o problemă – pentru că orice combinație de indicatori ai folosi toate rezultatele arată recesiune.
Știm că industria coboară de 6 ani încoace, că agricultura depinde strict de vreme, dar vedem acum nu numai scăderea serviciilor pentru populație (ceea ce înseamnă scădere de consum sau trecerea acestor servicii la negru), ci şi scăderea serviciilor pentru companiile interne.
Mai adăugăm un lucru pe care nimeni nu vrea să-l vadă (deși au trecut alegerile – scuza supremă de-a nu spune adevărul): gradul de ocupare a scăzut dramatic de la un an la altul (un link de alarmă AICI). Iar asta înseamnă scăderea consumului – și asta încă înainte ca creşterile de taxe să scadă puterea de cumpărare.
Această situație era valabilă acum 2 săptămâni, înainte de intrarea în vigoare a reformei fiscale. Morții și răniții din economie o sa-i numărăm peste 2-3 luni.
Foarte important: mediul de afaceri găsește și va găsi soluții de mers înainte și a tracta economia în ansamblul ei – văd peste tot determinare, optimism, acțiune și mobilizare de-a identifica și fructifica oportunitățile: problema e că coaliția politică irosește tot acest efort suplimentar, în loc să-l folosească pentru ieșirea din veritabila criză către care ne îndreptăm.
2. Măsurile fiscale nu sunt nici pe departe suficiente și asta din cel puțin 3 considerente:
a. măsurile fiscale NU trebuie să fie valabile doar anul ăsta, ci măcar un deceniu:
în anul 2029 vor ieşi la pensie primii ”decreței” (femeile), iar creșterea economică din următorii ani (aia reală, care înseamnă dezvoltare, nu cea datorată efectului de bază) și fiscalizarea acestei creşteri vor trebui să suporte nu doar ieșirea din economie, ci și intrarea la plata pensiei a 3-400.000 de oameni – asta admițând că România nu va avea alt deziderat de-a cheltui banii decât pe pensii.
b. ce am văzut în ultima lună în materie de reformă fiscală e o improvizație: nici nu avea cum să fie altfel, pentru că agențiile de rating atârnaseră sabia lui Damocles deasupra capetelor noastre și trebuia să ne mișcăm repede.
România are, însă, nevoie, de un nou cod fiscal – făcut profesionist, care să țină seama de modelul economic pe care ne decidem să-l adoptăm în locul rudimentarului model actual (creștere prin consumul de import finanțat cu credite scumpe): or, într-o economie capitalistă de piață, codul fiscal e singurul instrument ortodox prin care statul se poate implica în economie.
c. scopul modificării unui sistem fiscal nu e numai strângerea de bani la bugetul de care statul dispune discreționar: el e și o formă de-a implementa principiul potrivit căruia absolut orice serviciu public costă bani și orice beneficiar al acestui serviciu are ceva de plătit, într-o ecuație care, suprapusă peste ecuația economică, trebuie să genereze competitivitate și un cadru prietenos pentru investiții. Dar la aceste lucruri nu cred că s-a gândit cineva în disperarea ultimei luni de-a reduce deficitul.
3. Pachetele 2 și 3 de reformă sunt improvizații ridicole
Suntem anunțați că, potrivit reformei din administrația locală, dispar… 6.000 (șase mii de posturi) din primării și celelalte structuri (prefecturi, cj-uri etc).
Asta să fie marea miză?
Citeşte integral analiza lui Cristian Grosu - Coaliția se joacă cu focul, cu focul, cu focul. Mimarea reformei ne afundă mai mult decât lipsa reformei pe Curs de Guvernare