Nici în proiecțiile cele mai optimiste PSD nu putea spera să obțină ce a adjudecat la marea împărțire a puterii, conform surselor convergente. Adică tot ce își putea imagina.
Nu are acum premier care să deconteze măsurile impopulare și l-au instalat la încasare pe cel mai periculos rival politic. În schimb, a căpătat, de neimaginat, rotativa. Adică instalarea unui premier PSD pe post de salvator când lucrurile vor fi fost, cu cost mare, echilibrate și va fi din nou de deschis punga.
Chiar dacă rotativa nu va fi înscrisă în acordul de guvernare, cuvântul lui Ilie Bolojan este deja un brand în sine, iar PSD are puterea de a răsturna guvernul. Este greu să includă acum numele unui premier PSD în acord, pentru că încă nu se știe cine va fi președintele partidului.
PSD are cele mai multe ministere, cele pe care și le-a dorit, în frunte cu Transporturile, Justiția și Agricultura. Adică PSD va propune viitorii procurori șefi, va aviza tot ce mișcă, va face jocul împreună cu majoritatea din CSM. Interesant că Nicușor Dan și-a păstrat veto doar pe Apărare și Externe, deși Justiția fusese punctul forte al campaniei sale.
PSD va avea, se pare, un judecător CCR și președintele Camerei pentru Sorin Grindeanu, care, cu asemenea pradă în desagă, nu poate fi privit decât ca un învingător în partid.
De partea cealaltă, Ilie Bolojan, împreună cu PNL desigur, este trimis la cea mai grea luptă guvernamentală, cel puțin după 2010, cu pietre de moară legate de picioare și o mână blocată la spate.
De numele său vor fi legate toate relele care vor urma. Faptul că liberalii ar urma să aibă și Finanțele este cumva firesc, însă va accentua decontul politic.
Pe de altă parte, pentru premier a nu avea un ministru al Justiției de maximă încredere este un handicap major. MJ este pavăza premierului în fața multor riscuri majore, un fel de ficat al guvernului.
Da, Ilie Bolojan ar urma să aibă veto în privința miniștrilor. Este un element foarte important. Dar politica PSD va rămâne aceeași și premierul rămâne dependent de PSD, nu invers. Pe dl Bolojan a fost pusă o imensă presiune să accepte ceea ce în orice logică politică minimală nu era de acceptat.
Se pare că singura chestiune în discuție este aruncarea UDMR în afara coaliției, ca mulțumire pentru contribuția imensă a acestui partid la victoria lui Nicușor Dan și a atitudinii corecte a liderului acestui partid.
Pentru acest bilanț glorios am așteptat o lună desemnarea unui premier?
Este cu atât mai greu de înțeles cu cât constatăm că împărțirea a fost gata înainte de finalizarea marelui plan de măsuri. Ceea ce orice om cu minima înțelegere a politicii știa de la început că e inevitabil cât timp caii trag căruță și nu invers.
Știm așadar, în linii mari, cine ce va lua, dar nu știm ce taxe vor crește și ce cheltuieli se vor tăia. Asta după ce o lună nu am auzit decât despre discuții tehnice, despre programul mai important decât funcțiile și persoanele, despre grupuri de lucru cu picioarele în apă rece. Planul nu e gata, împărțeala s-a făcut.
Și de ce totuși PSD încă nu a validat intrarea la guvernare și va avea ședința decisivă abia vineri, după consultările de la Cotroceni? Posibil ca să mai ciupească încă niște poziții și prevederi în programul de guvernare.
Dar în mod cert pentru a-și afirma apăsat poziția de putere și faptul că întreagă construcție de ei este dependentă, că ei controlează jocul. Referendum intern, spectacol, populism.
Dacă lucrurile vor rămâne așa, victoria PSD va fi imensă, după lungul șir de înfrângeri electorale și într-o stare mai proastă ca niciodată. Cum se explică?
Pe de o parte, prin aritmetica parlamentară. Este partidul cel mai mare din Parlament. Am spus-o până am obosit pe vremea când campania năștea vise cu inorogi albi, că fără PSD nu există majoritate, indiferent ce promit unii sau ce așteptări ridică.
Poate până la urmă ne vom lămuri că degeaba dăm buluc și votăm apoplectic la prezidențiale, dacă absentăm la parlamentare. Ele, parlamentarele, dictează puterea.
Pe de altă parte, felul în care dl Nicușor Dan a început demersurile pentru constituirea noului guvern a fost complet greșit. Pârghia lui principală era să folosească frica de anticipate a PSD, partidul care avea cel mai mult de pierdut din cauza lor, și capitalul de încredere din 18 mai.
Putea să forțeze mâna PSD printr-o mișcare rapidă, cu amenințarea explicită a anticipatelor și cu încărcarea, din primul moment, a lui Ilie Bolojan cu putere deplină.
În schimb, a intrat în jocul PSD, l-a lăsat să ocupe discursul public, să își construiască imaginea de apărător al celor săraci împotriva celor bogați, să condiționeze și să lase timpul să curgă în favoarea lor. Nu avea nicio șansă să câștige.
Dacă în mod miraculos nu se schimbă ceva pe ultima sută de metri, a câștigat PSD.